Ruinele iubirii ce a fost -
adesea le păstrăm ca amintire.
Păstrăm... căci am zidit cândva,
sperând că va dura o veșnicie...
Dar dacă ne legăm de amintiri,
și excelăm în arheologie...
Putea-vom construi din nou ceva,
pe mucegaiul ce-l avem la temelie?
Te-ai întrista, probabil,
dacă afli,
de jumătatea neagră-a mea,
de răul care zace-n mine...
Și-așteaptă rece clipa sa.
Te-ai întrista, probabil,
dacă afli,
cum cu cuvinte pot tăia,
cum pot să smulg
bucăți din oameni,
încet... rapid...
oricum aș vrea...
Nu cred c-ai accepta,
probabil,
un monstru bicolor
în preajma ta...
De ce să-mi tolerezi tu
partea neagră,
când n-o acceptă
nici cealaltă parte-a mea?
It is a wonder
how diverse the world is:
some parts are arid,
some teem with seas.
One place has mountains,
others do not.
Some are ice-blue,
others - red-hot.
One part is day,
the other is night...
Somewhere there's peace,
elsewhere - they fight...
Contrasts are startling!
At times I'm in doubt -
is it the same person planet,
we're talking about???
Când mă reflect în ochii tăi
și mă cuprinzi de brâu,
suflarea mi se taie brusc
și mă transform în râu.
Prin văi de munte șerpuiesc
și mângâi corpul tău,
fiece piatră ți-o ating
să simt că ești al meu.
Treptat, eu pasul mi-l grăbesc
și sar de bucurie,
într-o cascadă mă prefac
strigând în nebunie!
Nu pot tăcea, nici nu o vreau,
mă 'nec în euforie!
Devin acum un nor pufos
și zbor în reverie!
Când vântul mă aruncă-n cer
eu mă preschimb în ploaie
și cad din nou pe trupul tău
în formă de șiroaie.
***
Astfel mă joc întotdeauna,
nu vreau să fiu oprită!
Oriunde ești - să fiu și eu,
de sufletu-ți lipită...
Când umbrele devin mai mari
și se transformă-n noapte,
adorm cu gândul că m-atingi
și mă alinți cu șoapte.
Visez că ne aflăm pe plajă
fugind în tâmpinare,
plutind prin dune de nisip,
uitând de răsuflare.
***
Ne-am săturat să așteptăm
clepsidra-n letargie,
și-am hotărât să dislocăm
nisipul cu-o urgie!
Zburăm, cu sufletul la gură
cât timpul ne desparte,
și până nu ne-mbrățișăm -
plantăm furtuni în spate!
Brațele tale sunt un câmp magnetic -
le pot atinge de oriunde-aș fi,
întind palmele-mi sus și-ți simt prezența
de-i cald, de plouă, sau de-i frig.
Zâmbetul tău e auroră boreală,
suficient e să mă uit spre cer,
sa văd cum radiezi cu bucurie,
să te absorb încet, încet...
Iar glasul tău e cântec oceanic,
mă scald în el pîn' la înec,
să mă salvezi apoi cu vrăji și șoapte,
o veșnicie-n vis cu tine s-o petrec...
În gând mă văd vulcan după iernare,
figuri de stil în mine clocotesc,
când mă atingi - erup cu rime,
singurătatea glacială o topesc...
