Când mă reflect în ochii tăi
și mă cuprinzi de brâu,
suflarea mi se taie brusc
și mă transform în râu.

Prin văi de munte șerpuiesc
și mângâi corpul tău,
fiece piatră ți-o ating
să simt că ești al meu.

Treptat, eu pasul mi-l grăbesc
și sar de bucurie,
într-o cascadă mă prefac
strigând în nebunie!

Nu pot tăcea, nici nu o vreau,
mă 'nec în euforie!
Devin acum un nor pufos
și zbor în reverie!

Când vântul mă aruncă-n cer
eu mă preschimb în ploaie
și cad din nou pe trupul tău
în formă de șiroaie.

***

Astfel mă joc întotdeauna,
nu vreau să fiu oprită!
Oriunde ești - să fiu și eu,
de sufletu-ți lipită...

Provocarea era de a scrie ceva ce să includă cuvintele: fuziune, reflecție, strigăt, nebună, euforie. Admit, cu fuziunea am găsit un shortcut :-)

p.s. da, e un alt punct de vedere.