Brațele tale sunt un câmp magnetic -
le pot atinge de oriunde-aș fi,
întind palmele-mi sus și-ți simt prezența
de-i cald, de plouă, sau de-i frig.

Zâmbetul tău e auroră boreală,
suficient e să mă uit spre cer,
sa văd cum radiezi cu bucurie,
să te absorb încet, încet...

Iar glasul tău e cântec oceanic,
mă scald în el pîn' la înec,
să mă salvezi apoi cu vrăji și șoapte,
o veșnicie-n vis cu tine s-o petrec...

În gând mă văd vulcan după iernare,
figuri de stil în mine clocotesc,
când mă atingi - erup cu rime,
singurătatea glacială o topesc...