Recent am contribuit la un proiect open source menit să ajute oamenii în timpul pandemiei COVID-19. Esența acestuia constă în "conectarea" persoanelor blocate în case (de exemplu vârstnicii, bolnavii), cu voluntari care sunt dispuși să aducă produse alimentare și medicamente.

Contribuția mea constituie un Telegram-bot care informează voluntarii despre misiunile pe care trebuie să le îndeplinească (cum Tom Cruise în "Collateral", avea un gadget care-i spunea ce are de făcut ;-). Poți face click pe imagine pentru e vedea acest bot în acțiune:

Fiind întrebat despre motivațiea mea de a participa în acest proces, am zis că îmi place să fac ceva care are impact pozitiv asupra societății, și că nu e prima oară când mă implic în astfel de inițiative. Versiunea completă a răspunsului este redată aici:

Read more »

These notes are based on "The richest man in Babylon", they were written for personal use, but they might be helpful to others as well. The book is written as a series of stories, meant to teach the reader about the optimal ways of managing one's budget, and what mistakes to avoid.

In retrospect, it is clear that most people (my past self included) lack training in this area. Therefore:

• These matters should be discussed in schools (perhaps "ora clasei"?), so children have a basic idea of how things work;
• Whenever the opportunity arises, run such classes myself, or lobby for their introduction;
• Share my notes with friends;
• Discuss how my friends and acquaintances manage their budgets.

General points

• No one lends his entire fortune, not even to his best friend.
• It costs nothing to ask for advice.
• You can fail to obey the laws of X, or you can fail to observe them. (X could be investment, economics)
• The sun that shines today is the same sun that shone for your grandfathers, and it is the same sun that will shine for the last of your descendants
• Advice is a thing that is freely given away, but watch that you take only what is worth having. (said in the context of taking advice about X from a non-expert in X)
• Willpower to keep going even after several failures
• The greatest wealth is not in the coins already in your purse, but in the continuous influx of what keeps coming into it. (the "golden slaves" that work for me)

Basic rules

• Savings - a part of what I earn is mine to keep (treat it like paying yourself).
• Pay yourself first. No less than 1/10th of what you make.
• Learn to live on less than what you make.
• A small and safe return is far more desirable than risk.
• Do not strain to save too much.
• Categorize your expenses: necessary, nice-to-have, luxury; cross out the non-critical ones.

The 7 cures for a lean purse

1. For each 10 coins you earn, spend only 9 (i.e., save 10%)
2. Plan your budget: savings, basic needs, etc; cut out unnecessary stuff
3. Put each of your coins into labour, so it works for you.
4. Guard your treasure, entrust it only to reliable entities that know what they are doing.
5. Live under your own roof. If needed, take a loan to buy it. In that case you will be paying monthly to the creditor, to cover your debt, rather than to the landlord, who actually owns the place.
6. Plan for the future, when you are older and cannot work as effectively. Houses and land are a good choice.
7. Increase your ability to earn - improve your skills, work more efficiently, work harder.

On luck

Those who are "lucky" are just people who could identify an opportunity when it arose, and acted swiftly.

• Do not rely on blind luck.
• Think of the moments when "success was within reach, but you missed it" - reflect upon that, what made it so?
• Do not procrastinate, take the opportunity when it arises.

Stories from the gold lender

• Investing into emotionally-driven people is not a good endeavour.
• Do not lend to people who don't know what they are doing, nor have a reliable plan, nor can provide guarantees in case of failure.

Pages: 1· 2

The notes are based on "The now habit" by Neil Fiore:

• Procrastionation is not laziness.
• It could be fear of criticism, fear of judgement, even fear of success.
• You can overcome it by focusing on getting started.
• Think about what you can do right now, rather than about a hypothetical future where the work is in a "finished" state.
• Introspect and understand why it occurs in your case.
• Make time for guilt-free play.
  • Use the "unschedule" to plan guilt-free play time first
  • Remember to add constraints with respect to how much work you want to get done (no more than 5h/day, no more than 20/h week)
• Read the "walk the plank" example to learn to observe yourself from aside and understand that most often you have what it takes to get it done, and the pressure is actually self-induced.
• Find ways to rely on intrinsic motivation to work on something (rather than external forces).
• Don't push yourself too hard, accept your flaws and limitations. Your imperfections are a part of you, learn to live with them, and perhaps gradually improve yourself, but don't try to change everything at once (you will probably fail and this will dampen your spirits).
• When desperate, think about the worst thing that could happen - is it that bad? Most often it isn't! And even if it does happen - what will you do? Sometimes there are very simple measures that can be applied, once you're aware of them, your anxiety is reduced.
• Learn how to get into the flow state and how to stay there.

Read more »

Continuing the theme of privacy and behaviour, there is another experiment that may give us a few hints about our choices to share data excessively.

This time I am asking you to think about theft. Have you ever stolen anything? What was the last item someone stole from you?

Theft means different things to different people, and depending on the circumstances one can justify their actions to themselves in a way that doesn't make them look bad (at least not when they look in the mirror).

A series of experiments conducted by Daniel Ariely established that an average person is unlikely to take/steal dollar bills, but they are likelier to do that with non-monetary items such as office supplies. Here is a relevant quote:

"Ariely and his students went around and left six-packs of Coke in randomly selected dorm refrigerators all over campus. When he checked back in a few days, all of the Cokes were gone.
But when he later placed plates of six loose dollar bills in those same refrigerators, not a single bill was missing when he checked back."

Read more »

Privacy is a very important value, yet we routinely make decisions that undermine it. It is not just someone else doing it to us, we're doing it to ourselves as well. How come? I will attempt to explain this through examples, analogies and thought-experiments.

Behavioural economics is a field that can offer some insights. One of its basic premises is that buyers are not behaving rationally, as a hypothetical "homo economicus" would, instead they're subjected to a range of biases.

An engaging introduction to this mindset is Dan Ariely's "Predictably irrational", he provides a lot of clever examples that demonstrate how such biases can be exploited (whether you're maximizing profits or the probability of getting a date).

Read more »

Pages: 1· 2· 3

Investigația respectivă a răsărit recent și a atras atenția poporului din rețelele sociale. Vreau să fac câteva precizări care ar trebui să adauge un pic de obiectivitate în această istorie; deoarece ZdG a făcut o descoperire bună, însă a generat concluzii eronate.

Ce spune adresa IP?

În articol se menționează ”89-32-230-130.sta.cts.md” - ce înseamnă asta? Primul pas este să utilizăm instrumentul WHOIS.

1. mergi pe http://ping.eu/ns-whois/
2. scrie 89.32.230.130 în câmpul de căutare și apasă pe Go

Vei vedea acolo ”IS Centrul de Telecomunicatii Speciale Moldova”, rezultă din asta că CTS se ocupă de lobbying'ul unui anumit candidat? Nu.

Aceasta indică faptul că accesările au fost efectuate de pe un calculator din rețeaua gestionată de CTS. Ca să te ajut să pătrunzi în sensul acestei afirmații, ofer câteva analogii:

1. Am scris ceva pe un forum în timp ce eram acasă, iar providerul meu e Starnet - căutarea WHOIS va arăta ”Starnet”, și nu ”Railean Alexandru”. Rezultă din asta că Starnet e responsabil de mesajul meu?
2. Un terorist sună de pe numărul 069-111111 la poliție și spune că în ”Banca Guinea” este o bombă - rezultă din asta că Orange se ocupă cu terorismul? (pentru că numărul începe cu 069)
3. O teroristă sună de pe numărul 022-221100 la poliție și spune că la ”Universitatea Tehnică” (blocul 3, cabinetul 202) este o bombă - rezultă din asta că Moldtelecom facilitează terorismul?

De mai mulți ani în CTS există un centru de date și întreprinderea prestează servicii de hosting. Adică, cineva poate lua în arendă tehnica pe care o gestionează ei, s-o aplice în diverse scopuri.

Investigația ZdG atribuie această fraudă de vot CTS-ului, afișând în titlu fotografia lui Serghei Popovici, directorul actual al CTS. Concluzia obiectivă ar fi că cineva care beneficiază de serviciile CTS folosește tehnica de calcul pentru a manipula votul de pe site.

Este o diferență mică, dar esențială. Deseori cooperez cu oameni din CTS și îmi pare rău că în adresa lor se înaintează acuzații neîntemeiate, care ar putea fi eliminate dacă investigația ZdG ar mai face un pas adițional.

Notă: din asta nu rezultă că Serghei Popovici este cel mai iubit dintre pământeni sau că CTS este cea mai sfântă instituție moldovenească. Important e că opusul acestor afirmații nu a fost demonstrat de investigația ZdG.

Mai mult decât atât, aceasta pune la îndoială și calitatea investigațiilor Ziarului de gardă, pe care le citesc regulat. Aici îmi dau seama care e discrepanța dintre realitate și articol, dar există oare discrepanțe pe care nu le-am observat în alte investigații?

Ce întrebări aș vrea să cerceteze ZdG?

Este evident că în acest caz s-a depistat o manipulare a opiniei publice de către adepții unui anumit partid. Pe mine mă interesează dacă beneficiarul serviciilor CTS este o instituție publică sau privată. Dacă e una publică, atunci:

1. Care instituție anume?
2. Ce buget fost alocat pentru această activitate?
3. Cine sunt angajații care se ocupă de aceasta?

Trebuie să-ți dai seama că undeva, cineva, utilizează resursele unei instituții, care activează din taxele pe care le plătești tu și cu mine, pentru a promova agenda cuiva. Cineva primește bani (luați din buzunarele noastre) pentru a face astfel de scamatorii online.

Cine este responsabil de luarea acestor decizii? Iată o întrebare care aș vrea-o răspunsă.

De asemenea, trebuie să fii conștient de faptul că nu un om a apăsat de 5 mii de ori pe un anumit buton, cel mai probabil aceasta a făcut-o un program. Adică procesul a fost automatizat de cineva. De cine și la comanda cui?

Probabil undeva pe 999.md sau joblist.md sau un site de freelancing a răsărit un anunț de genul ”требуется скрипт для накрутки счетчика”. Probabil persoana care a făcut programul nici nu știa pentru ce se va aplica acesta (în linii generale este tot una - algoritmul l-ai scris o dată și apoi îl poți aplica pe multe site-uri).

Dacă acea acțiune totuși a fost făcută manual, înseamnă că s-a pierdut foarte mult timp, iar această lectură îi va oferi cuiva o idee zmeurie de spor a randamentului manipulării.

Despre sondaje online

Orice mecanism online de organizare a unui sondaj trebuie să țină cont de frauda votului multiplu. În absența acestor măsuri utilitatea votului este nulă, deoarece un inginer cu cap și timp liber va putea automatiza procesul de vot; astfel încât după câteva minute să se formeze un decalaj enorm între opțiuni.

Terminologie incorectă

În final vreau să precizez sensul unui termen pe care tot mai des îi utilizează ziariștii și chiar unii demnitari de stat.

Troll - în spațiul virtual, acest personaj este cineva care încearcă să provoace dezgust, care are un comportament antisocial, care vrea să genereze ură sau să devieze discuția de la subiect. Un troll poate fi foarte agresiv, dar și moale, pe alocuri glumeț.

Spre exemplu, dacă mergi în maxi-taxi 193 și la un moment dar îl rogi pe șofer să ”oprească lângă circ” - e o formă ușoară și inofensivă de trolling. Circul nu este deloc în proximitatea acestei rute, această întrebare a fost acordată cu intenția de a-l distrage pe șofer; care îți va explica politicos că ai urcat în mașina nepotrivită, că circul nu se află aici, că trebuie să cobori la stația X și să urci în troleibuzul Y, etc. Între timp se alătură și câțiva pasageri care tot te ajută cu sfaturi. În acest mod șoferul a pierdut timp, pasagerii au pierdut timp - iar trollul a căpătat energie, asemeni personajelor din ”Monsters Inc”, care se hrăneau din frica și strigătele copiilor.

O formă mai agresivă de trolling ar putea să se maifeste într-o discuție despre literatură. În timp ce fanii comentează versurile feerice a unui poet, un troll ar putea spune că a întâlnit recent pe autorul respectiv în stradă și a făcut un selfie care are și autograf - iată fotografia dovadă.

Mai multe detalii și exemple vei găsi aici și aici.

Acum când sensul cuvântului a fost elucidat și lecția a fost fortificată cu material grafic, iată câteva neologisme utile.

Shill - e.g. corporate shill, political shill - cineva care acordă susținere publică unei persoane sau instituții, ascunzând legătura cu persoana în cauză sau faptul că are anumite beneficii din promovarea dată. Astfel de comentarii poți vedea pe Unimedia, de exemplu. Întotdeauna se găsește cineva care sare în apărarea ”domnului primar” sau a ”domnului prim-ministru”.

Un shill poate fi și mai sofisticat - un ”blogger independent” care de fapt toarnă apa la moara unui politician, sau un ”ziar cu integritate” care promovează agenda cuiva prin ”articolele sale imparțiale”.

Astroturfing - o campanie de promovare online, menită să pară a fi o reacție spontană a societății în susținerea unei anumite idei, a unui partid, produs, demnitar de stat, etc. Astroturfingul implică un număr mare de participanți (nu neapărat adevărați, pot fi marionete controlate de aceeași persoană) pentru a creea iluzia gloatei. Deseori astroturferi poți găsi atunci când citești review-uri de produse pe magazine online precum Amazon sau Aliexpress.

Spre exemplu, o companie care vrea să promoveze un produs roagă angajații săi să comenteze pe forumuri cât de bun e produsul, sau plătește cuiva ca s-o facă, sau roagă un angajat care știe să programeze să alcătuiască un progrămel care automatizează acest proces.

Termenul este un joc de cuvinte. Astroturf este o companie care oferă iarbă artificială; termenul ”astroturfing” este o aluzie la ”grassroots” (i.e. ceva spontan, care vine din popor) ce în traducere directă înseamnă ”rădăcini de iarbă”. Așadar, astroturfing este ”grassroots” artificial.

Concluzie

Observația făcută de Ziarul de gardă arată că forțele politice din Moldova aplică orice pârghii posibile pentru a-și promova agenda, iar manipularea online este o extensie naturală a acestei tendințe.

DEX nu recunoaște acest cuvânt, nu îl găsesc nici într-un dicționar de neologisme. Wikipedia propune "avertizor de integritate", iar cineva mi-ar sugera să scriu ”informator” sau ”denunțător” - oricare din aceste cuvinte transmite ideea la fel de bine.

O limbă se dezvoltă în așa fel încât să conțină cuvinte pentru conceptele cu care operează vorbitorii acesteia. Pe vremea lui Ștefan cel Mare în limba noastră nu exista cuvântul "tsunami" și nici măcar un echivalent al acestuia - deoarece situația geografică a Moldovei face cuvântul dat irelevant. Același lucru se referă și la ”cangur” - nu trăiesc la noi astfel de semidobitoace*, nu există nici necesitatea în cuvinte pentru desemnarea lor.
Astăzi le găsim pe ambele în DEX, deoarece omul de rând se ciocnește cu aceste entități - în călătorii, la televizor, prin Internet. Limba română s-a adaptat, astfel încât noi, purtătorii ei, să putem interacționa cu restul lumii pe picior de egalitate.

Am și un exemplu anecdotic legat de președintele american Ronald Reagan, care considera că poporul sovietic nu poate fi liber niciodată deoarece în limba rusă nu există cuvântul ”freedom” (libertate, свобода).

Ce ne facem cu whistleblowerii? Termenul dat se aplică unei persoane care a aflat despre anumite încălcări sau abuzuri (ținute în secret) și a cărei convingeri morale au determinat-o să le facă publice. Noi zicem despre ei că au sunat alarma, sau că au bătut clopotul, iar englezii spun că au suflat fluierul - să facă zgomot ca să-i audă poliția (to blow the whistle).

Istoria oferă câteva exemple de astfel de persoane: Julian Assange, Bradley/Chelsea Manning, Edward Snowden. Primele două persoane au dezvăluit (printre altele) informații despre un atac al armatei americane care a dus la moartea unui număr de civili (evident, guvernul SUA nu a dezvăluit aceasta și a încercat să mușamalizeze totul); ultimul a adus la cunoștința întregii lumi despre un sistem sofisticat de spionare, elaborat de SUA pentru a-și monitoriza cetățenii, inamicii și prietenii.

Read more »

As histories weave
their intricate pattern,
a motif arises
again and again -
there's nothing that man
wouldn't do
to kill heal other men.

Communicating ideas to other people can be very tricky, especially if you want to be understood.

Subtle differences in perception may go unnoticed, leaving you under the impression that everything was interpreted accurately. Most often this doesn't change the big picture at all, but if you are lucky - subtleties pile up and form a substantial difference. If you are extremely lucky - there may be no way to undo the damage.

This is akin to finding [and correcting] errors in a system - the sooner you discover a bug, the easier it is to fix it. If you've thought things through and found it early - the solution can be as simple as erasing a box in a sketch or drawing a line somewhere. However, if an error eluded you for a longer time, fixing it is much more complicated.

Over the years I've developed a habit that helps me avoid such situations; it happened naturally, but it is time to attempt to formalize the method and describe it in details.

Initially I thought the story should be called "The art of saying stupid crazy things", but that name may not appeal to everyone, thus I will henceforth refer to this as "hyperbolic thought".

Read more »

Într-o zi am fost în vizită la un cunoscut, primul lucru pe care l-am observat acasă la el era un raft mare cu cărți. Am cercetat un pic și privirile mele s-au oprit la cartea ”Culture and sexuality”, aproape de ea se găsea ”Human sexuality”. Răsfoind-o, mi-am spus că pare a fi ceva interesant. A fost o coincidență bizară, omul vinde cărți pe Amazon și toată casa e plină de rafturi, iar din toate rafturile l-am ales anume pe acela; și pe el - anume cărțile astea mi-au atras privirea.

Am citit un comentariu despre carte pe un site, în care persoana spune că e foarte zmeurie și că lecțiile universitare organizate de autor sunt și ele zmeurii. Am verificat cine este Lois McDermott și am descoperit că predă la universitatea din Washington, cursul a început chiar săptămâna trecută și toate lecțiile au loc la o ore în care sunt liber.

Norocul meu - cursul se desfășoară într-o încăpere enormă și nimeni nu are intenția să găsească ”venetici neînregistrați” printre cei peste 400 de studenți din auditoriu. Mi-am luat un caiet nou (A4, foi cu pătrățele - mare raritate prin locurile astea, nu am văzut la nimeni) și de acum încolo - sunt permanent prezent la acele lecții, chiar vin mai devreme ca să ocup un loc mai gustos, să aud și să văd mai bine.

Este un curs foarte interesant, cu mare regret înregistrările video nu sunt disponibile publicului, ci doar studenților înmatriculați. Eu nu sunt printre ei, iar dacă mă întreabă cineva - istoria oficială este că că sunt visiting researcher în domeniul computer security and human sexuality (ceea ce e adevărat în măsură de cel puțin 75%).

Acum știi care e contextul, pot să trec la subiect. Am fost la doar trei lecții, dar am aflat deja foarte multe lucruri interesante, acum îți voi spune despre câteva din ele.

Notă: urmează o povestioară cu denumiri de organe genitale și chestii pe care poate nu ar trebui să le citești la serviciu (NSFW, cu alte cuvinte) sau dacă ești copil care încă nu poate lua decizii fără asistența părinților. Vor fi și desene, dar nu ”de acelea”, promit!

Read more »