Într-o zi am fost în vizită la un cunoscut, primul lucru pe care l-am observat acasă la el era un raft mare cu cărți. Am cercetat un pic și privirile mele s-au oprit la cartea ”Culture and sexuality”, aproape de ea se găsea ”Human sexuality”. Răsfoind-o, mi-am spus că pare a fi ceva interesant. A fost o coincidență bizară, omul vinde cărți pe Amazon și toată casa e plină de rafturi, iar din toate rafturile l-am ales anume pe acela; și pe el - anume cărțile astea mi-au atras privirea.

Am citit un comentariu despre carte pe un site, în care persoana spune că e foarte zmeurie și că lecțiile universitare organizate de autor sunt și ele zmeurii. Am verificat cine este Lois McDermott și am descoperit că predă la universitatea din Washington, cursul a început chiar săptămâna trecută și toate lecțiile au loc la o ore în care sunt liber.

Norocul meu - cursul se desfășoară într-o încăpere enormă și nimeni nu are intenția să găsească ”venetici neînregistrați” printre cei peste 400 de studenți din auditoriu. Mi-am luat un caiet nou (A4, foi cu pătrățele - mare raritate prin locurile astea, nu am văzut la nimeni) și de acum încolo - sunt permanent prezent la acele lecții, chiar vin mai devreme ca să ocup un loc mai gustos, să aud și să văd mai bine.

Este un curs foarte interesant, cu mare regret înregistrările video nu sunt disponibile publicului, ci doar studenților înmatriculați. Eu nu sunt printre ei, iar dacă mă întreabă cineva - istoria oficială este că că sunt visiting researcher în domeniul computer security and human sexuality (ceea ce e adevărat în măsură de cel puțin 75%).

Acum știi care e contextul, pot să trec la subiect. Am fost la doar trei lecții, dar am aflat deja foarte multe lucruri interesante, acum îți voi spune despre câteva din ele.

Notă: urmează o povestioară cu denumiri de organe genitale și chestii pe care poate nu ar trebui să le citești la serviciu (NSFW, cu alte cuvinte) sau dacă ești copil care încă nu poate lua decizii fără asistența părinților. Vor fi și desene, dar nu ”de acelea”, promit!

Să nu spui că nu te-am prevenit (-:

La subiectul organelor genitale la femei, s-a discutat despre diferite părți a corpului, stimularea cărora generează plăcere sexuală. Studiile experimentale arată că oamenii sunt diferiți (”haha, știu asta!” zici, da?) și că fiecare primește plăcere în moduri diferite. Faza cea mai interesantă a venit atunci când am văzut statistica. Care arată că mai puțin de jumătate din femei ajung la orgasm prin stimularea vaginului. De fapt, există influențe genetice care determină niște particularități anatomice care fac astfel încât unele femei pur și simplu nu pot atinge orgasmul atunci când în vaginul lor intră un penis.

Spre bucuria omenirii, studiul a ținut cont de multe variabile, datele numerice arată că un procent mare acceptă alte opțiuni de input venit de la: sâni, sfârcuri, anus, clitoris, etc. Procentul e mai mic, dar suma acestor mici fragmente e mare.

Nu am reușit să fotografiez slide'ul și nu țin minte autorul studiului (paremi-se erau Masters și Johnson); mai mult ca atât, dacă fotografiam - nu-mi ajungea timp să mă gândesc la ceea ce văd. Nu-ți voi spune exact care au fost procentele, dar voi exprima grafic sensul acelei statistici:

Cu albastru e marcată zona care definește contact sexual care corespunde canoanelor bisericești. Cu verde e marcată zona pe care biserica o numește ”sodomie” și alte chestii pe care biserica nici nu și le imaginează. (p.s. acum știi la ce sunt bune integralele - cu ele poți calcula suprafața unei zone dintr-un grafic)

Un alt moment interesant - lecția este organizată în așa fel încât pe ecran apare o întrebare la care răspunde anonim fiecare student (prin intermediul unei telecomenzi). La întrebarea ”ce fel de stimulare te excită” au răspuns cei ~450 studenți din auditoriu (~350 de fete, restul - băieți). Datele obținute în timp real de la oamenii care mă înconjoară au corespuns statisticii acumulate în studiile precedente.

Adică, acea diversitate de preferințe sexuale nu se referă doar la niște oameni ipotetici care au participat câteva decenii în urmă într-un studiu. Ci și la cineva situat într-o rază de 60m de mine! Sondajul e anonim, deci nu poți spune exact cine și pe ce a apăsat, dar ideea este clară - acești oameni există.

Religia răsare atunci când ne gândim la practicile condamnate în Biblie, Koran sau Tora. Spre exemplu, Koranul interzice explicit sexul anal. Foarte bine, doar că există X% de femei care primesc plăcere anume de la așa tip de sex. Undeva este interzis sexul oral, ceea ce înseamnă că un oarecare procent de femei (care respectă canoanele bisericești) vor primi mai puțină plăcere în viață. Ce interzice dumnezeul creștin - ”He hates it when people even entertain thoughts about sex outside of marriage”, nici prin gând să nu-ți treacă o fantezie sexuală dacă nu ești căsătorit, altfel vei avea o veșnicie de scrâșnire de dinți.

Dumnezeu, se pare că are probleme cu abilitatea de proiectare și testare a sistemelor complexe. A făcut oamenii în așa fel încât aceștia să răspundă anume așa la întrebarea ”cât de des ai fantezii sexuale?”:

• 14% - de fiecare dată când am ocazia
• 30% - mai mult de 5 ori pe zi
• 37% - cel puțin odată pe zi
• 9% - o dată la câteva zile
• 5% - o dată la câteva săptămâni
• 2% - o dată la câteva luni
• 2% - numai la aceste lecții (-:
• 0% - niciodată

În același timp, ne promite că vom arde în iad în chinuri veșnice din cauza erorilor de proiectare de care noi nu suntem responsabili.

Păcat, pentru că acela care a scris respectivul fragment din biblie nu știa că toate căile nervoase de la organele genitale duc spre aceeași zonă a creierului. Adică, în dimensiunea sexuală, orice input extern ajunge în aceeași zonă (un fel de ”banii nu au miros”). În termeni grafici asta se exprimă așa:

De asemenea, acei care au scris cărțile religioase și au inventat regulile, nu știau că sânii la femei și la bărbați sunt din exact același țesut și se conectează la aceeași zonă a creierului și generează același set de senzații. Nu știu dacă printre sutele de pagini de testamente și profeții nu se găsește o interdicție de genul ”să nu atingi sfârcul bărbatului, că vei rămâne infertilă pe o veșnicie”, dar n-o să fiu surprins dacă este și așa ceva.

De ce religia tinde să controleze aceste aspecte a vieții umane? E interesant că lumea ascultă ce li se spune, chiar dacă un preot nu este competent în domeniul respectiv. Eu dacă sunt prof de geografie îți pot da sfaturi despre geografie, dar dacă îți dau sfaturi despre domenii din afara competenței mele - tot vei avea încredere în mine?

Mai mult ca atât - religia impune niște interdicții care sunt nu sunt deloc user-friendly, mai ales pentru femei. Nu mă surprinde faptul că e așa, e clar că toate textele religioase au fost scrise de bărbați și în ele femeile sunt tratate ca niște obiecte. Evident - opinia femeilor nu a fost ascultată atunci când se scriau acele file.

În majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu (lumea musulmană, cu alte cuvinte), primești pedeapsa cu moartea pentru sodomie. Prin ”sodomie” mă refer la lucruri care nu dăunează sănătății, chestii care pot reprezenta unica sursă de plăcere sexuală pentru unii oameni. Doar că... în ”ghidul utilizatorului” scrie că nu se poate, eh...

Nu te îndemn să schimbi chiar acum totul în viața ta și să începi să faci ceea ce nu ai făcut până acum. Îți spun doar că ceea ce a fost scris într-un oarecare testament câteva milenii în urmă nu este ceva ce a fost scris în urma unui studiu științific bazat pe cunoașterea anatomiei, înțelegerea principiilor de funcționare a sistemului nervos, sondaje care acoperă o parte diversă a populației, etc.

Sunt de acord, acela care a scris asta - avea intenții bune și vroia să facă bine. Problema este că acum, când avem probe care arată că lumea funcționează diferit, e timpul să ne debarasăm de unele tradiții.

Probabil că acum zici asta nu e normal” sau ”asta nu e natural”; sau, cum s-a exprimat bunica moașă-veteran: ”copiii nu ies din fund”. Păi, aici există câteva probleme, dintre care prima e faptul că bunica nu știe unele lucruri importante despre creier.

Îți voi povesti acum despre unele din ele.

Sinestezia este un fenomen care se manifestă prin perceperea unor senzații în absența unui stimul asociat cu acele senzații. Spre exemplu, cineva poate vedea culori atunci când aude sunete, sau poate auzi sunete atunci când vede numere pare, sau poate simți un miros atunci când vede un anumit tip de obiect. Sinestezia apare atunci când două regiuni adiacente a creierului nu sunt izolate suficient de bine, astfel stimularea unei zone va genera careva activitate în zona vecină. Astfel, dacă zonă olfactivă se află în vecinătatea zonei care e asociată cu cifrele - vei simți diferite mirosuri atunci când te gândești la numere.

Sunt renumite cazurile de sinestezie în rândurile celor care memorizează secvențe numerice lungi, de genul ”primele o mie de cifre din Pi”. Oamenii aceștia spun că generează o poveste, care leagă numerele între ele - te gândești la culori și vezi numere.

Un alt exemplu de sinestezie, mult mai comun - poezia. Un poet manipulează vocabularul unei limbi și generează figuri de stil, care extind sensul unui cuvânt. De ce Bacovia asociază plumbul cu durerea sau disperarea? De ce toamna e tristețe? De ce ”rece” înseamnă ”distant”? Ultima dată când am umblat prin frig, nu pot spune că distanțele dintre atomi s-au mărit cumva.. Totuși, când spun că ”relația dintre cei doi s-a răcit în urma discuției” - înțelegi ce am în vedere. Deci, într-un fel sau altul - fiecare dintre noi are sinestezie, însă despre aceasta nu se povestește la cursul de literatură, nici acel de biologie.

Unii oameni pot avea senzații sexuale atunci când le atingi urechea, sau degetul stâng a mânii mari, etc. Acum știi de ce.

Mai mult ca atât, nu poți spune că asta ”nu e normal”, deoarece dacă asta nu e normal, atunci nu e normal că pentru tine ”relația dintre cei doi s-a răcit” se interpretează într-un mod care nu e legat nicicum de termometre sau termodinamică.

Plasticitatea este abilitatea creierului de a implementa o funcție prin alți neuroni, atunci când celulele nervoase original responsabile de acea funcție nu mai sunt active (ex: creierul a fost lovit, o parte din el a fost tăiată sau distrusă de un glonte, sau de un obiect extern, etc). Cu alte cuvinte, e abilitatea de a modifica percepția lumii în urma unor schimbări dramatice. Să zicem, o persoană care are o mână paralizată poate să învețe să controleze acea mână din nou, prin antrenarea unei alte zone a creierului în arta controlului mânii. Plasticitatea nu este o abilitate despre care știe omul de rând, omul de rând știe că ”neuronii nu se divid”, respectiv ”nu mă călca pe nervi că asta nu se repară” (dacă știi asta, atunci neapărat citește despre cum pierderea a milioane de neuroni nu te afectează deloc). E o chestie relativ nouă în știință, cu ea șoarecii pot auzi din nou, și își pot [re]căpăta vederea.

”Eeeei, șoarecii nu sunt oameni”, știu că vei spune asta, așa că vezi cum un om orb vede cu limba sau citește The brain that change itself ca să vezi cum un om învață să meargă din nou, să vorbească din nou, etc.

Durerea fantomă poate apărea atunci când ți-a fost amputat un picior, dar simți permanent că acel picior te doare, sau vrei să-l scarpini, dar nu poți. În așa situații, pentru unii oameni plasticitatea generează un efect interesant. Să zicem, printr-un experiment îndelungat, poți observa că dacă scarpini urechea stângă - ai senzația că scarpini acel picior pe care nu-l mai ai. Sau, dacă atingi buza de sus, simți că atingi mâna care ți-a fost amputată.

În același mod, oamenii care sunt paralizați de la bazin în jos - pot avea senzații sexuale dacă le atingi cotul drept, sau partea dorsală a unei părți a corpului, etc.

Aici am și o veste bună pentru femei - anatomia feminină are o particularitate, de la vagin la creier merg 2 căi nervoase (la bărbați e doar una [de la penis]). Din acest motiv, deseori femeile care au suferit traume a măduvii spinării mai pot primi plăcere sexuală atunci când vaginul lor este stimulat. E bine să ai backup! La bărbați - nu. Totuși, plasticitatea creierului se poate manifesta în așa fel încât creierul va primi plăcere sexuală în urma stimulării altor părți a corpului.

Mai multe despre sinestezie, plasticitate și durerile fantomă poți află de la Dr. Ramachandran; mai sunt și lecții universitare.

***

Deci, ceea ce numim noi ”normal”, de fapt este foarte vag. Cine sau ce e autoritatea care determină normalitatea? Un misogin care a scris un capitol din biblie câteva mii de ani în urmă, care nu avea nici-un fel de competență în anatomie?
Sau oamenii care dețin puterea... Probabil - oamenii care dețin puterea. De obicei ei vor s-o păstreze. Dacă nu în familia lor, atunci în cercul lor de prieteni. Dacă nu în cercul prietenilor, atunci măcar în același oraș sau în aceeași țară. Dacă în aceeași țară, măcar printre oamenii de aceeași culoare, etc. Dacă nu aceeași culoare... măcar să nu ajungă puterea la gay sau lesbiene.

Ideea centrală este că definiția de ”normal” e controlată de o ”autoritate” care e autoritate doar pentru că așa s-au distribuit puterile secole sau milenii în urmă. Totuși, normalitatea e un lucru care poate să nu existe în practică. Noi numim ”normal” ceea ce e acceptat de majoritate, dar...

Problema este că oamenii care deviază de la normal nu au voce, sau cel puțin - vocea lor nu se aude atât de clar precum vocea ”normalilor”. În practică, devierile sunt foarte răspândite. Spre exemplu, mie îmi place când ... eh, chiar acum o să-ți spun (-;

În schimb 5 invitați la lecția precedentă au povestit cu lux de detalii despre BSDM - bondage, dominance, submission, sadomasochism, sadism and masochism. Au povestit despre cum le place să fie legați, ce jucării de plac, cum au câte N parteneri și ce fac cu fiecare din ei, cum le place să fie loviți, să li se astupe gurile, să fie stropiți cu urină, etc... Povesteau așa, de parcă ți-aș povesti eu de ce îmi place Terminator 2, sau cum mi-ai povesti tu despre călătoria ta din astă vară.

Cu apariția Internetului - acești oameni au căpătat o voce și au conștientizat că în lume există și alții ca ei. Când zic ”ațlii”, am în vedere ”mulți alții”. Distribuția este surprinzătoare, acești oameni sunt în aceeași încăpere.

Iată ce arată un alt sondaj despre fantezii sexuale:

• bărbați 14% - sex cu un bărbat
• bărbați 19% - să fii legat și impus
• bărbați 7% - să simtă sau să provoace durere
• bărbați 9% - că se ocupă cu prostituția
• femei 14% - sex cu o altă femeie
• femei 8% - să simtă sau să provoace durere
• femei 5% - că e prostituată

La femei:

La bărbați:

Traducere, în acel auditoriu, dintre cele ~350 de fete 31% au fantezii despre cum sunt legate, și din cei peste 100 de băieți - cineva are fantezii sexuale despre cum se prostituează.

După acea lecție am stat mult pe gânduri, a început să mă doară burta și aveam o senzație stranie, ceva de genul ”I don't want to live on this planet anymore". Da, bătrâna-moașă a spus corect - ”copiii nu ies din fund”, dar realitatea este că pentru un număr foarte mare de oameni de rând plăcerea sexuală vine din experiențe cu totul diferite, iar viața nu constă doar din nașterea copiilor.

Sinestezia și plasticitatea poate explica aceasta. E vina lor? Sunt anormali?

Asta mă aduce la următorul moment important - preconcepția ”omul este cel mai superior animal” sau ”omul este apogeul evoluției”, respectiv - ”orice comportament sexual care nu duce la nașterea copiilor este un defect care trebuie înlăturat sau cel puțin inhibat”.

Urmează o scurtă lecție despre evoluție - ea nu are un obiectiv, iar omul nu este ”obiectivul spre care tinde evoluția”. Evoluția pur și simplu are loc. Cândva, miliarde de ani în urmă ”un pește prost a ieșit pe mal. ”Vai, ce prost...” ziceau ceilalți pești, ”se va sufoca!”. Așa spuneau toți peștii, care în acel moment reprezentau cea mai complexă formă de viață de pe planetă și credeau că ei sunt punctul final al evoluției.

Însă acțiunea acelui ”pește prost” a cauzat o ramificație, care în urma a unui număr mare de alte ramificații a dus la apariția omului. Omul continuă să evolueze. Posibil că în viitor vom transforma picioarele în mâini - dacă ajugem să trăim pe nave cosmice fără gravitație. Posibil că oamenii cu o imaginație bogată vor domina viitorul, deoarece nu au nevoie de pornografie, iar marele război din 2045 care va distruge tot Internetul și toate rețelele electrice nu-i va afecta deloc.

Iată cum un om mai priceput ca mine comentează situația (Александр Марков, Эволюция человека):

Почему не все обезьяны стали людьми?

Мне кажется, этот вопрос часто задают просто потому, что думают: ну как же, ведь человеком быть прикольнее, чем скакать по веткам без штанов. Вопрос основан как минимум на двух ошибках. Во-первых, он предполагает, что у эволюции есть некая цель, к которой она упорно стремится или по крайней мере некое «главное направление». Некоторые думают, что эволюция всегда направлена от простого к сложному. Движение от простого к сложному в биологии называют прогрессом. Но эволюционный прогресс — это не общее правило, он характерен не для всех живых существ, а только для небольшой их части. Многие животные и растения в ходе эволюции не усложняются, а, наоборот, упрощаются — и при этом отлично себя чувствуют. Кроме того, в истории развития жизни на земле гораздо чаще бывало так, что новый вид не заменял старые, а добавлялся к ним. В результате общее число видов на планете постепенно росло. Многие виды вымирали, но еще больше появлялось новых. Так и человек — добавился к приматам, к другим обезьянам, а не заменил их.

Во-вторых, многие люди ошибочно считают, что человек как раз и является той целью, к которой всегда стремилась эволюция. Но биологи не нашли никаких подтверждений этому предположению. Конечно, если мы посмотрим на нашу родословную, то увидим что-то очень похожее на движение к заранее намеченной цели — от одноклеточных к первым животным, потом к первым хордовым, первым рыбам, первым четвероногим, потом к древним синапсидам, зверозубым ящерам, первым млекопитающим, плацентарным, приматам, обезьянам, человекообразным и, наконец, к человеку. Но если мы посмотрим на родословную любого другого вида — например, комара или дельфина, — то увидим точно такое же «целенаправленное» движение, но только не к человеку, а к комару или дельфину.

Кстати, наши родословные с комаром совпадают на всем пути от одноклеточных до примитивных червеобразных животных и только потом расходятся. С дельфином у нас больше общих предков: наша родословная начинает отличаться от дельфиньей только на уровне древних плацентарных млекопитающих, а все более древние наши предки одновременно являются и предками дельфина. Нам приятно считать себя «вершиной эволюции», но комар и дельфин имеют не меньше оснований считать вершиной эволюции себя, а не нас. Каждый из ныне живущих видов — такая же вершина эволюции, как и мы. Каждый из них имеет такую же долгую эволюционную историю, каждый может похвастаться множеством разнообразных и удивительных предков.

Deci, normalitatea este vagă, poate chiar efemeră. Cititorul de rând a acestui text se consideră ”normal”, sau chiar ”corect” - pentru că ”bleaha muha, dap' așa-i!”. De fapt, suntem doar una din variații, iar celelalte variații sunt cu mult mai răspândite decât credeam.

Poate glasul tău intern zice acum ”eeei, stai un pic, tu ești Seattle - acolo toți sunt duși cu pluta!”. E o afirmație greșită, iar în al doilea rând - la această universitate vin oameni din toată lumea, deci voturile de acolo reprezintă o diversitate mare (la urme urmei, chiar și eu am ajuns acolo, un umil muritor de rând dintr-o fostă republică sovietică).

Să revenim la preconcepția ”omul este cea mai zmeurie făptură din univers”. Această viziune asupra lumii este foarte egocentrică. De fapt, galaxia noastră este doar una din miliardele de galaxii, iar planeta noastră este un punct infinitezimal în univers. Noi nu suntem superiori, nu suntem speciali, noi pur și simplu suntem. Universul există de 13 miliarde de ani, Pământul are ~4 miliarde de ani, viața există pe planetă de ~3 miliarde de ani. Chiar consideri că anume noi - oamenii contemporani, suntem apogeul vieții pe Terra? Anume noi suntem definiția pentru ”normal”?

Haha!