Ce-nteresant e sacrul
rol de grădinar -
în fiecare zi
mă văd în aer liber,
am grijă de un pui
mai multe luni,
și-l urmăresc cum crește
lent, dar sigur!

Îl plimb prin ploaie
când îmi cere apă,
și îl hrănesc cu raze
când îi este frig...
La seară îi citesc
povești scrise de mine,
din când în când
îi cânt...

Observ cum mi se face
mult mai cald,
cum gravitația devine
mult mai slabă...
Am constatat, respir
dîn ce în ce mai greu,
chiar dacă n-am ajuns
în vre-o ispravă.

Iar puiul se transformă
mai departe,
și-un gând mă prind
că-l am mereu:
”puiul” ești tu,
iar ”tu” sunt eu.