De mai multe ori mi s-a întâmplat să discut cu cineva şi să aud "Dumnezeul pe care îl promovează biserica - nu există; dar totuşi acolo sus este cineva (sau ceva)".

E trendy să fii aşa în ziua de astăzi. Probabil că lumea începe să piardă încrederea în biserică, sau poate s-au săturat de faptul că biserica începe să capete un caracter "money-oriented" deschis. Poate sunt pur şi simplu dezamăgiţi?

Poate e o tactică defensivă? În acest mod poţi să te detaşezi de credinţă, iar mai apoi să spui "niciodată nu am fost credincios, din toate timpurile eram aşa [şi Oceania era întotdeauna în război cu Eastasia]".

Poate e o încercare de a exprima superioritatea? "Eu nu sunt împreună cu acei primitivi care pleacă în fiecare duminică la biserică, care îşi fac cruce atunci când trec pe lângă un crucifix. Those people? Naaa... give me a break..."

Poate că aceşti oameni se consideră diferiţi, dar în viziunea mea, nu se deosebesc cu nimic de "those people".

Şi primii, şi cei din urmă:

• Nu caută explicaţii raţionale;
• Ignoră explicaţiile raţionale.

Într-un caz, toate răspunsurile şi explicaţiile vin de la o entitate - dumnezeu. În celălalt caz, răspunsurile şi explicaţiile vin de la o altă entitate - "ceva sau cineva acolo sus".

Dacă îl notăm pe dumnezeu cu X, atunci şi ceva sau cineva acolo sus tot cu X se notează. Am înlocuit un concept inexplicabil cu un alt concept, tot atât de inexplicabil... Un mic pas pentru un om, un salt enorm pentru umanitate :-)

Deci, ambele categorii de oameni sunt egale, deoarece nici unii, nici alţii, nu aplică în luarea deciziilor sale abordarea ştiinţifică.

Aceasta presupune câteva lucruri simple. Dacă te-ai ciocnit cu ceva necunoscut, enigmatic, neordinar... :

• Analizează informaţia pe care o ai, încearcă să explici ce se petrece;
• Generează o ipoteză - încearcă să prognozezi ce se va întâmpla sau cum se va comporta obiectul studiat în anumite circumstanţe;
• Propune un experiment - care te va ajuta să confirmi sau să infirmi ipoteza;
• Compară rezultatul obţinut în practică cu acela pe care l-ai prognozat;
• Revezi ipoteza dacă rezultatele au fost diferite, încearcă să înţelegi care au fost cauzele, apoi rafinează-ţi ipoteza şi încearcă din nou.

Falsificabilitatea este un element foarte important. Dacă faci o afirmaţie de genul "eu am dreptate, pentru că dacă Y, atunci X; dacă nu aş fi avut dreptate, s-ar fi întâmplat Z", oricine poate s-o verifice independent.
Rezultatul lor va confirma ipoteza şi o va face mai puternică, dacă e X.
Iar dacă e Z, o va infirma; dar şi îţi va da şansa s-o prelucrezi, s-o ajustezi în aşa fel încât să fie mai bună decât era.

În orice caz, câştigi. Devii mai puternic, sau îţi deschide cineva ochii şi îţi dai seama că nu ai avut dreptate - devii mai puternic.

Religia nu dispune de proprietatea "falsificabilitate". Aceasta nu face nici-o prognoză care poate să fie verificată independent. Ea se bazează exclusiv pe încredere, pe acceptarea unor informaţii care nu pot fi testate.

Din acest punct de vedere, valoarea ei este inexistentă, deoarece nu contribuie cu nimic la progresul lumii.

Poate că prin gândul tău, cititorule, trec idei precum:

• "Falsificabilitate? Adică vrei să-ţi spun singur care îmi sunt punctele slabe ca apoi să mă ataci? Mwahaha!"
• "Test-şmest! Învaţă să ai încredere, paranoicule!"
• "Analiză? Ipoteză? Generează? Băi, tu eşti robot??!"

Vreau să-ţi amintesc: monitorul din faţa ta, reţeaua prin care se va transmite textul pe care urmează să-l scrii, principiile utilizate în procesul de transmisie... practic totul ce te înconjoară şi ce foloseşti în fiecare zi, este rezultatul aplicării abordării ştiinţifice.

Să nu crezi cumva că navele care zboară în cosmos sunt propulsate de credinţă ;-)

Reading material: http://news.slashdot.org/story/10/05/28/1740208/The-Scientific-Impotence-Excuse?art_pos=8