Unde-i nordul?
Reperele geografice joacă un rol important în viața unui american de rând. Aceasta se manifestă peste tot în infrastructură - la scară mică și mare, cât și în conștiința oamenilor.
Voi oferi exemple și ilustrații, ca să-ți fie clar cât de adânc e infiltrată chestia asta în societate.
Țara e divizată în regiuni precum ”Pacific North-West” (unde se află Seattle), iar un om din autobus care îți povestește despre politică la un moment dat zice ”I think I'm just going to move back to the East coast” (cred că mă voi întoarce înapoi pe coasta de est).
Spune-mi, ai auzit pe cineva să spună că va trece cu traiul pe coasta de vest a Moldovei? ;-) Îmi amintesc un singur context în care moldoveanul de rând menționează punctele cardinale - ”la sud se spune ”ghițel” în loc de ”vițel” (să fim onești - în loc de ”jițăl”).
Orașele sunt și ele divizate în regiuni în funcție de locul lor în spațiu, iată situația din Seattle:
În contrast - Chișinău e divizat în regiuni cu nume proprii precum ”Buiucani” sau ”Ciocana”. Desigur, în Seattle sunt multe teritorii cu nume speciale, spre exemplu ”University District” (ocupată practic integral de universitatea din Washington) sau ”Maple leaf”, dar asta după ce au fost epuizate punctele cardinale: Northgate, Northlake; Eastlake; South Lake Union, South Park; Westlake, West Seattle.
Încearcă un simplu experiment, întreabă un chișinăuean de rând în care direcție e nordul și vezi ce-ți spune. Dacă-ți este lene, încearcă un experiment și mai simplu - TU știi unde-i nordul?
De mult timp locuiesc în Chișinău, însă rareori mă gândesc la punctele cardinale, o fac doar atunci când mă aflu seara târziu pe strada Alba-Iulia și observ că în direcția spre Flacăra cerul e mai întunecat decât în direcția spre șoseaua Balcani. Atunci prin gândurile mele zboară următorul raționament:
- Japonia e țara ”soarelui răsare”
- Japonia se află la est
- soarele răsare în Japonia
- înseamnă că în Japonia se face noapte mai devreme
- înseamnă că cerul e mai întunecat în direcția ”spre Japonia” (adică spre est)
- înseamnă că estul e înspre Flacăra
- respectiv vestul e spre șoseaua Balcani
Acest calcul este inexact, dar cel puțin îmi permite să-mi dau seama unde mă aflu. Un cititor atent și iubitor de hărți, probabil a observat un detaliu interesant. Spre deosebire de Seattle, unde străzile se întind ”frumos pe o rețea de pătrățele”, în direcțiile Nord-Sud și Est-Vest... În Chișinău practic toate străzile au fost rotite la 45 grade.
Seattle e optimizat pentru jocul ”крестики-нолики”:
Pentru referință, avem și noi câteva străzi care sunt aproape aliniate cu meridianele: Liviu Deleanu, Milescu Spătaru, Mircea cel Bătrân. Când mergi dinspre Alba-Iulia spre ”Über-Victoria” - mergi la ~nord; când mergi de la ”Green Hills” spre liceul Gaudeamus la un joc de CUC - mergi la nord. Strada Milescu Spătaru se află în regiunea ”конец географии”, îmi pare rău - mai exact decât ”când mergi dintr-un capăt al neantului spre celălalt capăt al neantului - mergi pe o dreaptă perpendiculară pe ecuator” nu am ce spune.
Indicatoarele sunt și ele legate de punctele cardinale. Spre exemplu, pentru a impune anumite constrângeri asupra șoferilor, utilizezi așa ceva:
La noi se face altfel - se spune ”parcare interzisă”, iar regula este în vigoare până la următoarea intersecție (dacă nu se dau alte indicii) în direcția sensului traficului rutier.
Abordarea noastră mi se pare mai reușită, din motivul că indicatorul poate fi reutilizat, în timp ce primăria Seattle va trebui să facă rost de un alt indicator dacă într-o zi decide să ajusteze regulile în acea intersecție.
Probabil că unii cititori acum își spun ”haha cât de proști sunt americanii, mwahaha ce risipă de resurse”. Dar... succesul se măsoară în numărul de mașini parcate neregulamentar, nu în cantitatea de vopsea economisită.
Astfel de indicatoare i se adresează direct și omului de rând:
Orice american cu handicap poate utiliza un compas. Ușa din partea de nord are un buton mare, dacă îl apeși - ușa se deschide singură.
Și omului în rând:
Așa ceva vezi în tunelurile subterane din regiunea ”Downtown”, ele marchează ieșirile și respectiv - locurile unde lumea așteaptă autobusul sau trenul.
Despre rânduri mai pot spune că oamenii se respectă reciproc și până când nu am văzut să fie cineva împins. Iar femeile se bucură tare când le cedezi locul sau le deschizi ușa (sărmanele, sunt oare asuprite de toată egalitatea asta care persistă aici de ceva timp?).
Străzile reprezintă un capitol aparte în viața urbană. O mare parte din ele au un nume compus dintr-un număr și un identificator geografic, spre exemplu ”37th avenue South-West” sau pur și simplu ”37th SW”. Numărul crește într-o direcție și [evident] descrește în alta.
Aceasta oferă câteva avantaje. Dacă te afli pe strada X și trebuie să ajungi la strada X+4, știi că trebuie să treci de 4 intersecții. Cu alte cuvinte - poți estima cât timp ai de mers și ce distanță trebuie să acoperi.
La noi e altfel - te afli pe strada ”Sfatul țării” și trebuie să ajungi la ”Bănulescu Bodoni”, cât ai de mers? În care direcție? Nu poți răspunde la aceste întrebări decât dacă știi exact ordinea străzilor.
Reformulez problema: dacă ești la #37 și trebuie să ajungi la #42 - cât ai de mers? Ai de mers 42-37=5 intersecții (+/-1, depinde dacă numeri de la 0 sau nu ;-)
Dacă te orientezi bine în spațiu, poți determina și direcția fără ca să te miști din loc. Numărul de ordine crește de la est la vest - cauți repede un copac tăiat, te uiți unde inelele sunt mai groase, afli unde e sud, determini estul și vestul - ta-da!
Cu alte cuvinte, planul străzilor de aici este mai user-friendly, deoarece o persoană ce posedă cunoștințe generale se poate orienta fără probleme. În contrast, Chișinăul te impune să memorizezi pe de rost niște denumiri arbitrare de străzi.
Deseori mă încurc în denumirile străzilor ”Armeană”, ”Bulgară” și ”Tighina”. Sau poate B A T? sau poate T A B? Această consecutivitate reprezintă o problemă, chiar dacă sunt chișinăuian de e-he-heee-ani. Desigur, poți să le memorizezi și să fii mândru de asta, însă din punctul meu de vedere e ca și cum ai fi mîndru pentru că ai memorizat secvența ”măr, bursuc, cărămidă”. Elementele nu au o legătură logică între ele, respectiv poți doar să le înveți pe de rost, nu poți aplica nici-o legitate care să-ți simplifice sarcina.
Întotdeauna îmi imaginam că etimologia acestor denumiri este una de ordin istoric - aici au trăit bulgarii, aici au fost armenii iar aici a locuit mulți ani în urmă prea-frumoasa Ina, la care totul era bine. De aici și provine numele - Tighina = ”Tăt îi ghine, Ina”.
Un alt avantaj îl reprezintă neutralitatea numelui. În Moldova există o gamă variată de moduri în care o stradă devine mărul discordiei și polarizează societatea. Deseori oamenii care nici măcar nu trăiesc acolo - o folosesc în calitate pârghie pentru promovarea intereselor proprii.
Astfel, am ajuns în secolul 21, după două decenii de independență continuăm să jonglăm cu termeni precum ”numele vechi” și ”numele nou”. Невская? Paris? Ленина? Ștefan cel Mare?
Cu regret, majoritatea oamenilor din societatea noastră nu pot utiliza numele străzii doar ca informație pentru a facilita orientarea in spațiu. Nuuuuuu... Trebuie neapărat să scurmi pe cei din jur cu viziunile tale politice separatiste sau unioniste. Ar fi oare viața noastră mai simplă dacă străzile ar avea denumiri numerice? Сорок пятая, Fortyfifth, 'padzășinși?
O schemă interesantă e aplicată în Chicago, străzile de acolo au:
- denumiri pur numerice
- nume alcătuit dintr-o singură literă (și cresc în ordine alfabetică)
- sunt grupate, nume proprii care încep cu aceeași literă
Anumite legități determină relația dintre numere și litere, astfel încât o persoană care cunoaște regula se poate orienta în spațiu fără de a cunoaște exact ordinea străzilor. Poți face aritmetică? Știi alfabetul? Ai ajuns la destinație!
Nuuuu... la noi trebuie neapărat să se răs-discute subiectul numelui străzii, în timp ce faptul că strada e plină de găuri sau e prost iluminată nu e o prioritate. Important e să se numească așa ”cum trebuie”.
Revin la aspectele geografice, care sunt mai interesante. Seattle e un oraș mare și are parte de unele daruri ale naturii care ușurează viața celor de aici. Sunt câteva lacuri mari, este și un lanț muntos, este și un munte care ne bucură ochiul cu grandoarea sa.
Deseori când rogi pe cineva să-ți explice cum să ajungi din punctul A în punctul B, primești indicii precum:
- mergi înspre apă
- cum treci de apă, cobori la prima stație
- mergi de la munte
E și natural, cum poți să nu vezi o ditamai bucată de munte?
Mai ții minte care este ordinea celor trei cuvinte pe care te-am rugat să le memorizezi?
..
..
..
..
..
..
armă, bulgăr, tangentă.
2 comments
Comment from: Sergiu Visitor
Comment from: Constantin Visitor
https://secure.wikimedia.org/wikipedia/en/wiki/Grid_plan#Benefits_and_criticisms
Orașele care au crescut “organic” (precum Chișinău și Boston) de obicei nu au grid system. Orașele “plănuite” (precum Seattle și San Francisco) deseori au grid system. În Manhattan grid system e așa de pronunțat că poți vedea cu ochiul liber curbura pământului.
Mie mai tare îmi plac orașele care au crescut “organic” decât cele cu grid system, dar asta e subiectiv.
Cool story. BTW cel mai popular nume de strada in SUA este 2nd street, deoarece la 1st street de obicei se da un nume “Main", “Washington” etc. Poate macar la numele acestei strazi americanii fac polemica (Vieru vs Pushkin :)).
Oricum eu nu as spune ca este extrem de comod impartirea in regiuni geografice a orasului. Astfel apar strazi 2n street North, 2n street South etc. Nu am inteles dece nu puteau sa imparta strazile prin numere fara regionala. Adica dela 1 la ‘n’, incit sa nu fie 4 de 2n street in oras.