Decizia de a privi acest film a fost una dinamică; şi mai pot spune că e una pe care nu o regret.

Este un film neobişnuit, un film care într-un fel sau altul, contrazice esenţa unor afirmaţii de tipul "war for peace is nonsense". Shoot 'em up e un film al contradicţiilor.

• Se folosesc foarte multe arme, pentru a transmite mesajul "nu folosiţi armamentul";
• O atitudine destul de negrijulie faţă de copil de fapt exprimă atenţia maximă pe care eroii i-o acordă copiilor;
• Antagonistul filmului posedă multe calităţi negative, prin intermediul unora dintre ele el îşi exprimă dragostea faţă de soţie;
• Inteligenţa este folosită pentru a evidenţia binele (protagonistul), cât şi răul (antagonistul);
• Utilizarea pedepsei pentru a transmite mesajul "nu pedepsiţi copiii", etc.

Ce mai găsim aici:

• Câteva scene de nuditate;
• O referinţă către Unabomber (Ted Kaczynski), acest om expedia bombe prin poştă; detonarea avea loc la deschiderea coletului. Ted Kaczynski e o persoană inteligentă, cu abilităţi matematice excepţionale. Cu toate acestea, conform definiţiilor moderne, acesta nimereşte în categoria "terorist";
• Umor neobişnuit, spre exemplu faza cu "fuk u [too]"; sau interacţiunea cu mama care îşi pedepsea copilul;
• Un "evil guy" foarte bun. If I were a villain, I'd like to be him :-)
• Motivul sursei infinite de inamici, etc.

Cred că mulţi vor asocia acest film cu "Kill Bill". Există multe similarităţi, dar până la urmă vă spun că nu mi-a plăcut "Kill Bill", dar mi-a plăcut "Shoot 'em up". Iată de ce filmul primeşte nota "dacă aş putea întoarce timpul înapoi, l-aş fi privit".

Alte note posibile:

• "dacă aş putea întoarce timpul înapoi, nu l-aş fi privit" (acest rezultat îl are "Kill Bill");
• "îl voi privi din nou peste un timp".