Cu timpul,
timpul îl percep
mai altfel...

De-o vreme-ncoace-am
constatat,
că pot privi în ochi
orice secundă,
oprind-o-n zbor
cu gându-mi concentrat.

Am și vorbit
cu fiecare clipă,
cu ceasuri pe pereți
am discutat,
rugat-am să-și
grăbească puțin pasul...
Altfel vom pierde-un
suflet disperat!

Am numărat și
pătrățele-n calendare,
cu zile -
zile-ntregi am discutat,
ne-am înțeles că-n
viitorul de aproape,
orarul orelor
necesită schimbat.

Am fost la interviu
cu însăși Chronos,
și el, din barbă dând
mi-a garantat:
"din lunea asta
lunile-s mai scurte,
a lor pufoase cozi
le-am retezat!"

Și trec momentele
din ce în ce
mai iute...
Eu, numărând,
nici nu am observat,
cum sute de granule
în clepsidră
din "disperat" -
mă fac "înaripat".