VDA 5050 uses MQTT to transmit JSON payloads to several purpose-specific topics. In the screenshot you can see several windows, each displaying the data arriving to these topics.

VDA 5050 raw JSON payloads

Notes about nodes, edges, and orders

In VDA 5050 terms, the control server commands AGVs by sending them orders, each order is represented through a set of nodes connected by edges. Each node and edge has a sequence number, indicating the succession in which it has to be traversed. Optionally, any node or edge can be associated with some actions (e.g., load, unload) that have to be performed there.

In addition to that, nodes and edges can be "released" or "unreleased". An AGV is only allowed to traverse released nodes and edges, which are collectively referred to as the "base". The unreleased part is called the "horizon". Thus, when an order is sent to the AGV, it has a base and a horizon, such that the AGV knows what it has to do in the long term, but until further notice, it will only move up to the end of the base, but no further.

VDA5050 order example

Troubleshooting VDA 5050 implementations

Suppose you sent an order to the AGV, expecting it to stop at the end of the base. However, there's a problem - it stopped sooner than it should. When you build a list of possible explanations, you might come up with this:

• the succession of nodes and edges is wrong
• the succession is correct, but their actual sequence numbers are wrong
• everything is correct, but there's a problem on the AGV's side

To test each hypothesis, you have to look at the JSON payload, find each node and edge, see if it is in the right position in the list (i.e. are in the correct sequence), then check the sequenceNumber attribute of each node, then check whether the released parameter is true where necessary, etc.

Since JSON payloads are usually minified, this is no easy task, because everything is written in one line. In practice you usually need to scroll to the right point in the log, copy/paste the payload to a text editor that prettifies it for you, so you can look at an indented structure that is more readable.

More readable doesn't mean "piece of cake", it is just a step ahead of the raw thing, but you are still dealing with a "find a needle in a haystack" type of problem. Clearly, this is time consuming and boring. Moreover, it is error-prone, because we can easily lose count, misremember, or simply forget something.

Asking the right questions

When dealing with monotonous tasks we can keep our focus for a while, but it definitely doesn't make work joyful. To make things better, we ask ourselves "what are we looking for when debugging VDA 5050 implementations?". Here's a list:

• are there any gaps in the base?
• are all there duplicate sequence numbers?
• are there gaps in the sequence numbers?
• are the sequence numbers monotonically increasing?

Notice that each question gets a yes/no answer, just one bit. However, getting each bit is a tedius task.

The next step, if either of those answers is "yes", would be to dig a bit deeper:

• where (which node or edge) does the gap occur?
• at what position is the sequence number is duplicated?
• what is the duplicated value?

The VDA 5050 payload visualizer

While implementing this protocol myself, I spent a lot of time looking for needles in haystacks, answering the questions above. You can try to do it in your mind, but when orders are complex you end up sketching them on paper, because otherwise you end up juggling too many items in your head.

After going through that multiple times, I developed a payload visualizer which is now freely shared by [arculus](arculus.de).

This is a debugging aid built to "scratch my own itch" - I had a problem and I had to do something about it.

An overview

VDA5050 payload visualizer

The VDA 5050 visualizer is inspired by a mixture of several concepts:

• Network sniffers like Wireshark (formerly Ethereal)
• Chat programs that show a conversation
• A dashboard that shows a laconic representation of the state of a system
• Computer games that show a minimap of the world in some corner

Basically, the visualizer illustrates the data exchange between the AGV and the control node in the form of a chat. You can scroll through the history of messages, while the alignmnent of "bubbles" indicates who sent the message.

Each entry is not just a piece of text, but a visual representation of the JSON payload that was sent.

Thus, you can easily grasp the big picture and observe the dynamics of the relationship between the AGV and the control server.

Answers on a plate

Usability is further improved by sprinkling a bit of logic on top. Let's say you see the nodes, but you want to check their sequence numbers - you do that by going through each node and edge.

The payload visualizer takes that burden off your mind, because it will display problematic sequence numbers in red. So, the problem is now changed from "find the sequence number of each node, then look at the subsequent node, compare the numbers and see if anything is fishy about it" into "is there anything red?".

The former task is more complex from the cognitive point of view, whereas the latter is a purely visual problem that your eyes can solve on their own.

The same applies to out-of-order headerIds that come with each message. The only way to know whether you've received a duplicate, or if you've missed a message is by keeping track of the header ID. The payload visualizer makes it easy - anomalies are highlighted in red. The same applies to updateIds.

What about unexpected gaps within base (i.e., some unreleased nodes surrounded by released ones)? That's easy - the base is "bold and green", whereas the horizon is "thin and gray". As in the previous case, the problem with a high cognitive load was transformed into a less demanding one - "are there any gray blobs surrounded by green ones?".

Other goodies

The VDA 5050 payload visualizer also displays the various flags that the AGV sends with each message, e.g., does it need a base extension? Is it driving? Is it charging? Is it carrying loads? and so on.

VDA5050 AGV status flags

Besides that, you can click a button to see the raw JSON payload itself, in case you don't trust the visualizer, or if you want to be able to replicate the problem by storing the message and sending it later.

Each status message is accompanied by a minimap where you can see where the AGV was at the time.

VDA5050 minimap with the AGV's position

Whenever a new order is set, a "separator line" is rendered, so you can easily identify such orders; otherwise you'd have to compare the orderIds, which happen to be UUIDs, so they're pretty long.

Pressing Ctrl+P will allow you to print the entire "chat history" between the AGV and the control node, as well as export it to a PDF. This way you can share logs with your colleagues, so they can all troubleshoot a case by following the exact sequence of events that lead to an error.

All the graphical information rendered on the screen is SVG, so it brings several benefits:

• everything is searchable, press Ctrl+F and type an order ID, a header ID, or an action - anything, really! You can quickly find it, because the graphics are not "just a picture", but they're semantically annotated too
• zoom in to look at the details, or zoom out to see the big picture - everything remains crisp

Under the hood

The visualizer works in your browser and connects directly to your broker. Thus, everything runs on your own infrastructure, so nothing potentially sensitive could leak out (e.g., that you're working on VDA 5050 in the first place, how many AGVs you have, what kind of errors you encounter, etc.).

Moreover, since the visualizer simply subscribes to the same topics as the AGV and the control node - it gets copies of all the messages, but doesn't publish any messages on its own. Thus, it is guaranteed not to interfere with anything.

Another benefit is that you don't need to change anything in your AGV or in the controlling node. The payload visualizer is just another MQTT subscriber connecting to your broker, that's it.

Since everything runs in the browser, it can also be used on your mobile phone if you want to have a look at the traffic while debugging something on-site.

Configuring the MQTT broker

The tool requires an MQTT broker that supports websockets. This feature is widely supported by many brokers, I'll illustrate how to do it in Mosquitto:

1. Edit /etc/mosquitto/conf.d/websocket.conf

2. Add this to the contents (adjust port numbers to your needs)

     listener 1883
     listener 1884
     protocol websockets

3. Restart it with systemctl mosquitto restart

As a result, you'll have the regular MQTT over TCP on port 1883, and MQTT over websockets on port 1884.

Conclusion

This payload visualizer is a tool I wish I had at hand when I was implementing VDA 5050, it would have saved me a lot of time and mental effort. It transforms boring and error-prone problems like "find the wrong number in this mountain of data" into purely visual problems that can be solved much easier, by the visual equivalent of "muscle memory".

Drop by vda5050.arculus.de to see it in action. Feel free to provide feedback and request new features.

Comments

Metoda prezentată aici nu este neapărat optimală, e doar calea pe care am parcurs-o, având la îndemână instrumentele pe care le aveam la moment.

Primii pași, interceptarea HTTP

1. Am încercat MitM proxy, cu speranța că aplicația lucrează prin HTTP. După ce am instalat certificatul propriu și am configurat telefonul să treacă tot traficul prin proxy, am constatat că nu am prins niciun request care să-mi pară interesant. Posibil undeva în logica programului se spune că setările de proxy a sistemului trebuie să fie ignorate.
2. Alternativa ar fi că aplicația se conectează undeva direct prin TCP, deci am nevoie de un sniffer clasic. Cu regret, telefonul meu curent nu e „rooted” și nu pot rula pe el Wireshark (sau ceva similar) direct.
3. De aceea am recurs la HTTPToolkit. Deși denumirea spune doar „HTTP”, principiul de funcționare e acela că în Android se configurează un VPN server, prin care trece tot traficul.
4. Mecanismul e foarte user-friendly și în scurt timp vedeam unde se conectează aplicațiile din telefon. În log am găsit și o eroare care spunea că una din aplicații a refuzat să se conecteze. Setând anumite filtre, ca să mă asigur că e anume aplicația iBus - am confirmat că ea e. Concluzia este că în aplicație se folosește „certificate pinning”, adică ea știe din start care va fi certificatul serverului la care se conectează și refuză conexiunile dacă vede că certificatul e schimbat. E o practică bună, dar în cazul nostru înseamnă că problema e mai complexă.

În rezultat am constatat că aplicația, cel mai probabil, totuși folosește HTTP pentru a primi date.

Android binary decompilation

1. Următorul pas era să extrag aplicația din telefon, am utilizat APK extractor.
2. Am lansat strings ibus.apk > lines.txt cu speranța că voi găsi acolo ceva bun, de exemplu parole sau adrese hardcodate, sau ceva de acest gen. O inspecție vizuală a rezultatelor nu a arătat nimic promițător.
3. Am hotărât să sap mai adânc cu ajutorul APK tool.
4. Conform instrucțiunilor, am executat apktool d ibus.apk, iar apoi am început să inspectez cu ochiul neînarmat rezultatele.
5. Prin intuiție am decis să caut peste tot stringuri precum socket, connect sau http://. Ultima căutare a dat un rezultat, în MainActivity am găsit un URL promițător, pe care l-am deschis în browser: nimbus.wialon.com/locator/5f59baffc.............

Am văzut același ecran pe care-l văd în aplicația Android. Astfel am ajuns la concluzia că aplicația este un webView care vizualizează această pagină. La etapă curentă nu mai e necesar să fac ceva cu telefonul pentru că site-ul poate fi examinat și la un calculator ordinar, cu ecran mare și tastatură zmeurie.

Analiza site-ului

Utilizatorul atent a atras atenție faptului că aplicația nu cere nicio parolă. Așadar putem presupune că nu se face nicio autentificare sau că datele de acces sunt înscrise chiar în codul aplicației.

1. Am deschis pagina și în același timp am deschis „browser developer tools” prin ctrl+shift+i ca să văd ce mai este interesant pe acolo.
2. M-am uitat în lista requesturilor, am văzut ceva legat de websockets și am încercat să inspectez traficul.
3. Nu era niciun trafic. Deoarece era noapte târzie, am presupus că datele chiar nu vin pentru că nu le trimite nimeni, deci ar trebui să revin la problemă a doua zi.
4. Într-adevăr, peste câteva ore venea un flux continuu de date în format JSON. Cum să mă conectez ca să-l primesc și eu?
5. Codul Javascript era minificat, adică nu era cine-știe-ce-human-readable. Dar știind că se conectează la un server care conține mqtt în denumire, am presupus că o face cu ajutorul librăriei paho mqtt, cu care sunt familiar.
6. Știind care sunt denumirile parametrilor pe care le primesc funcțiile, și că în varianta JS a acestei librării parametrii se transmit ca stringuri, am căutat userName și am pus un breakpoint în locul unde se apelează funcția care se conectează la server și face subscribe la anumite topic'uri.

Aici admit că am avut un pic de noroc deoarece sunt familiar cu ideologia protocolului MQTT și cu instrumentariul Paho, de aceea știam ce să caut și cum să identific că ceea ce am găsit este ceea ce căutam. La breakpoint am văzut care sunt valorile variabilelor în momentul când ne conectăm la server. Parola e goală, username e hardcoded. L-am încercat cu un MQTT client alternativ și am văzut că primesc și eu JSON'urile pe care le așteptam.

Răspunsul definitiv

Așadar, știm că aplicația iBus este un webView care vizualizează un URL, care la rândul său execută un Javascript care preia datele de pe un MQTT server a unui third party, care distribuie fluxul de date prin websockets. Adresa serverului, portul și numele de utilizator pot fi extrase din codul paginii.

Cum arată mesajele propriu-zise:

{
  "tm": 1609151367,
  "id": 20464445,
  "msg": {
    "r": 20690,
    "pos": {
      "c": 91,
      "y": 47.0378283,
      "s": 20,
      "x": 28.8112483
    },
    "t": 1609151365,
    "o": 519,
    "tt": 275981,
    "i": 13.5
  }
}

tm - unix time, timpul expedierii mesajului. msg/r - pare a fi un identificator de vehicul, pos - coordonatele și posibil viteza și azimutul.

Pentru a-mi simplifica munca, am verificat dacă pot să primesc datele și prin MQTT-over-TCP, cu ajutorul mosquitto_sub. Da, e posibil, aici e comanda dată în base64 bW9zcXVpdHRvX3N1YiAtdSAyQWJsZllqQUpDNU0xempETk02OFdLb2tscGdSZko4N2E3 aGRUcUJzUXg0RlVkOXhONXR5REhHT1VNdVhrcVRrIC1oIG1xdHQuZmxlc3BpLmlvIC10I G5pbWJ1cy9sb2NhdG9yLzVmNTliYWZmYzM3MTQ0YTM5MzlkMjFiZDhhY2M1ZTQ1LyM=

Comparație cu Roataway

iBus nu divizează informația pe rute, ci transmite întotdeauna toate datele. Dacă sunt 121 vehicule, și dimensiunea unui pachet JSON este de 230 octeți, într-o oră consumi ~10MB de trafic, chiar dacă nu ai nevoie de toate datele pentru că te interesează doar o rută anumită. Așadar, dacă te uiți în aplicație timp de 6 minute, consumi 1 MB de trafic.

În Roataway datele vin selectiv, doar pentru rutele alese de utilizator, ceea ce constituie un avantaj pentru oamenii care au traficul redus.

Concluzie

Am aflat cum aplicația preia datele de la server și care este formatul pachetului de date. Această informație ar face posibilă integrarea datelor în alte sisteme sau elaborarea unui mecanism alternativ de vizualizare.

Comments

Contribuția mea constituie un Telegram-bot care informează voluntarii despre misiunile pe care trebuie să le îndeplinească (cum Tom Cruise în "Collateral", avea un gadget care-i spunea ce are de făcut ;-). Poți face click pe imagine pentru e vedea acest bot în acțiune:

Fiind întrebat despre motivațiea mea de a participa în acest proces, am zis că îmi place să fac ceva care are impact pozitiv asupra societății, și că nu e prima oară când mă implic în astfel de inițiative. Versiunea completă a răspunsului este redată aici:

În contextul pandemiei, o mare parte a reprezentanților statului și-au demonstrat nu doar incompetența, dar și ostilitatea deschisă față de cetățeni. Aceasta se manifestă prin absența transparenței și răspândirea informațiilor false, cât și prin setarea incorectă a priorităților. Când spun ”incorectă” nu am în vedere ”sub-optimală”, ci chiar ”ostilă” - acțiunile și deciziile lor nu doar că nu ajută poporul, dar ne aduc prejudicii economice și ne expun unui pericol și mai mare. Având în poziții-cheie astfel de ”черезвычайно мощные организаторы” precum Dodon Igor sau Chicu Ion, este evident că cetățenii nu sunt primul punct în agenda lor, decât în cazul când se caută pe cine să învinuiască. (n.r. acei care nu sunt enumerați aici explicit să nu creadă că au fost uitați, pur și simplu lista nemernicilor nu ar trebui să fie mai lungă decât textul propriu-zis).

Trebuie să evidențiez că nimic din ceea ce am scris mai sus nu este o surpriză. Oare avea cineva mari așteptări de la ”tehnocrații” cu diplome false?

Pentru a schimba dinamica în favoarea noastră, trebuie să ne gândim la soluții care exclud din ecuație ”aleșii poporului” (și ”aleșii aleșilor poporului”), astfel încât să nu depindă nimic de ei. Deciziile trebuie să fie luate de oameni a căror piele e în joc - adică de noi, și nu de acei pentru care Moldova este ”planul B” (iar ”planul A” este undeva prin Cehia, unde sunt arene de sport foarte bune, sau în Elveția, unde iarba e mai verde).

Un proiect open-source și liber, precum acesta la care am contribuit, este o încercare de a schimba dinamica jocului. ”Open source” înseamnă că primești nu doar plăcinta, dar și rețeta pregătirii acesteia. ”Liber” înseamnă că nu există constrângeri care să-ți interzică să pregătești propria plăcintă, să modifici rețeta sau s-o transmiți altora.

Un astfel de sistem nu poate fi vândut la preț exagerat (cum 3 semafoare de 4.8 megalei), nu poate fi impus cuiva care nu are nevoie de el (cum ar fi un covor de flori sau o linie galbenă desenată prin oraș), nu poate fi furat sau expropriat (cum o pădure), nu poate fi luat în arendă la preț simbolic (cum un apartament sau un automobil), nu poate fi transformat în bani și depozitat în una din țările care doresc să ”distrugă statalitatea republicii”, nu poate fi ”scris” pe părinți sau pe soția filantropă. Mai mult decât atât, sistemul acesta este absolut transparent și nu ascunde nimic.

Natura open-source a proiectului este un mecanism de protecție - nimeni nu poate parazita proiectul în niciun fel și nu poate împiedica funcționarea acestuia, deoarece acțiunile sunt efectuate de voluntari. Astfel, ”aleșii” s-au ales cu un loc în afara ecuației și nu ne pot ”ajuta” în niciun fel, deoarece interesele lor nu se intersectează cu ale noastre.

Așadar, încurajez pe fiecare dintre noi să se gândească la situația din Moldova în termeni de "cum să-i excludem din ecuație". Trebuie să schimbăm ceva în abordare; altfel, dacă facem exact aceeași ce am făcut până acum, vom primi exact aceeași ce am primit până acum.

În încheiere aș vrea să amintesc cuvintele profetice a unuia din experții de pe prima linie: acești paraziți ar putea să intre în istoria Moldovei, apoi să iasă din ea fără a lăsa o urmă. Nici nu vom observa că au fost.

Comments

Keep in mind that this book lacks scientific rigour. The stories it provides make intuitive sense, but this wouldn't pass peer review, if it were a journal paper.

General stuff

• Learn to identify the context you're in.
• Understand what game your opponents are playing and adjust you strategy accordingly.

A just cause

Have a greater mission. Examples:

• If an American railroad company didn't have the mission to "promote the rail", but "to move people around" , it would have adapted to market changes. Perhaps it could have extended into airplanes, cars. But they were stuck and stagnated (at least in the USA, where railroads "lost" to automobiles and airplanes).
• Sony CD, tape vs Spotify
• Garmin and their dash navigators lost market share as smartphones grew in popularity and replaced dash-mounted GPS devices.

Write down your cause and have it formalized - it will be easier for someone to pick up the torch and carry on after your demise.

Other notes

• Shareholder interests vs consumers benefits / Adam Smith vs Milton Friedman.
• Where there is unbalance, there is unrest.
• Will vs resources.
• Fear can push us to choose the best finite option, at the risk of doing infinite damage.
• Culture = values + behaviour
• Drug dealers aren't trying to beat the police and win, they're just trying to stay in the game. So, don't choose "finite game" tactics against them.
• Lazy leadership = when you solve a problem without understanding the root cause, but by merely instituting a policy and expecting it to work. The time-sheets example, they were introduced without explaining the employees why they are needed and how they will solve the problem.
• The best solution to ethical failures is an infinite game mindset.
• Consider Patagonia stock( they are portrayed as a company with an infinite mindset and good ethics. (just checked it - it is a privately held company that hasn't gone through an IPO)
• Losing a rival is not necessarily the same as winning the game.

In retrospect, it is clear that most people (my past self included) lack training in this area. Therefore:

• These matters should be discussed in schools (perhaps "ora clasei"?), so children have a basic idea of how things work;
• Whenever the opportunity arises, run such classes myself, or lobby for their introduction;
• Share my notes with friends;
• Discuss how my friends and acquaintances manage their budgets.

General points

• No one lends his entire fortune, not even to his best friend.
• It costs nothing to ask for advice.
• You can fail to obey the laws of X, or you can fail to observe them. (X could be investment, economics)
• The sun that shines today is the same sun that shone for your grandfathers, and it is the same sun that will shine for the last of your descendants
• Advice is a thing that is freely given away, but watch that you take only what is worth having. (said in the context of taking advice about X from a non-expert in X)
• Willpower to keep going even after several failures
• The greatest wealth is not in the coins already in your purse, but in the continuous influx of what keeps coming into it. (the "golden slaves" that work for me)

Basic rules

• Savings - a part of what I earn is mine to keep (treat it like paying yourself).
• Pay yourself first. No less than 1/10th of what you make.
• Learn to live on less than what you make.
• A small and safe return is far more desirable than risk.
• Do not strain to save too much.
• Categorize your expenses: necessary, nice-to-have, luxury; cross out the non-critical ones.

The 7 cures for a lean purse

1. For each 10 coins you earn, spend only 9 (i.e., save 10%)
2. Plan your budget: savings, basic needs, etc; cut out unnecessary stuff
3. Put each of your coins into labour, so it works for you.
4. Guard your treasure, entrust it only to reliable entities that know what they are doing.
5. Live under your own roof. If needed, take a loan to buy it. In that case you will be paying monthly to the creditor, to cover your debt, rather than to the landlord, who actually owns the place.
6. Plan for the future, when you are older and cannot work as effectively. Houses and land are a good choice.
7. Increase your ability to earn - improve your skills, work more efficiently, work harder.

On luck

Those who are "lucky" are just people who could identify an opportunity when it arose, and acted swiftly.

• Do not rely on blind luck.
• Think of the moments when "success was within reach, but you missed it" - reflect upon that, what made it so?
• Do not procrastinate, take the opportunity when it arises.

Stories from the gold lender

• Investing into emotionally-driven people is not a good endeavour.
• Do not lend to people who don't know what they are doing, nor have a reliable plan, nor can provide guarantees in case of failure.

Mistakes from personal experience:

• Keeping all funds in one currency, that happened to be weak; in one bank, that happened to be in an unstable country.
• Not putting the funds to use (just storage, vs. investment; at a minimum, it could have been a deposit).
• Continuing to do so for a part of my current funds.

Comments

Şi nu e nici cum cântă trubadurul,
şi nici aşa cum în romane-i explicat.
Nici pe departe nu-i cum pare în "reţele",
şi filmele ne-au dezorientat...

Iar dac-ar fi s-asculţi ce spune lumea
s-accepţi cum ţi se dă, denaturat,
să te găteşti de o dezamăgire,
căci zborul tau va fi abrupt scurtat.

Şi totuşi hai să-ţi spun ce e iubirea,
să ştii că ai ieşire din impas:
exclude tot ce sigur ştii că nu e,
şi-atunci iubirea-i tot ce a rămas.

Comments

It is full of practical tips and examples and I recommend it to anyone who enjoys discussing controversial subjects. The notes are for personal use, they make sense to me, they may not make sense to you. Read the book to make your own impression.

p.s. this was written on a phone, so there might be typos or short-hand notation that doesn't make sense.

Basics

Build rapport

1. Prioritize friendship above scoring rhetoric points
2. Don't parallel-talk (if they say "I went to Cuba", ask them about their impressions, instead of telling them how you went to Cuba)
3. Don't start a deep conversation if you are not ready to invest time into it. If you know you don't have sufficient time, use it to build raport or catch up
4. Be ready to talk about something else

Listen

• If you can't listen, you can't understand
• If you start talking simultaneously, don't continue, let them go ahead
• Eye contact
• Do not finish their sentences [unless they are looking for a word and you know it]
• Pause
• Do not rush to fill silence with words
• See it from the other perspective - it is hard to antagonize someone who is a good listener
• If you are distracted by something in your environment, turn your back to it, or explicitly tell the interlocutor that X is distracting you. This might form a bond, if they too are distracted by it.
• When something is not clear, say "I do not understand X" instead of "what you said is unclear"
• When resuming your sentence after both started talking simultaneously [and you paused to listen], use different wording as opposed to saying the same phrase - this might be perceived as "everything that was said in the meantime went to /dev/null"
• If you get tired or are distracted: ask them to repeat
• If you feel you can't handle it anymore - end the conversation
• Don't use your phone when having a conversation, even if you want to look up some facts

How and when to end a conversation

• When you mainly experience anger or frustration - stop the convo
• When you sense they want to stop - don't force them to go on
• When you see that you have succeeded in instilling doubt - that's enough, do not try to do a "fatality" right then, right there
• Thank them for the convo [unless you were harassed]

Chapter 2

The gift of doubt. You gotta have it yourself before you attempt to give it to someone.

Modeling

Model the behaviour you want to see in your partner (i. e. Do it yourself and set an example). This implies being open to changing your own mind.

The example where the Muslim community leader would dodge the question "do you believe that women should be stoned to death for adultery?". The approach was to make them ask {me} the question, hear me say "no", then asking them to provide an analogous answer.

Ask them to ask you.

Ignorance of ignorance

The "unread library effect" = illusion of explanatory depth.

Examples: Explain how a toilet works. Draw a bike schema.

Experiment:

1. Before asking the question, ask them about their confidence in knowing the material
2. Ask the question
3. Ask about their confidence again (-:

Usually after step 3 the confidence drops significantly.

How to apply this:

• ask someone to talk in depth about the subject
• let them reach their own limits and realize that actually they don't know the subject well
• the benefit is that they don't feel pressured, because they did the talking themselves ;-)

In this case you modelled ignorance and lead them to exposing the "unread library" effect themselves.

Definitions of words

1. Define words upfront
2. Beware of the context in which the word is used
3. Use their definitions. If you cannot accept their definition - move on to another issue or end the conversation (I disagree: why not settle for a definition that all accept?)
4. Beware of the moral implications of the word. Someone might fall into a trap - start with a moral position, work backwards from it in order to establish a position (the moral mind overrides the rational one). Example {I believe good people believe X. I think I am a good person, therefore I must believe in X. Now I will cherry-pick evidence for X}
5. Ask questions [the socratic method].
6. Rely on open-ended questions that invite conversations. "calibrated questions", usually start with how/what, thus they cannot be answered with a simple yes/no.
7. However, keep in mind that sometimes yes/no questions are very useful (see the example about stoning women)
8. Avoid "loaded questions" (one with a hidden agenda), like "how do you think the Republicans ended up disregarding the poor?"
9. Nobody cares how much you know, until they know how much you care. Care not only about the subject, but also about your conversation partner
10. Identify extremism and detach yourself from it (if there are extremists on your side, you might be seen as one of them). Refrain from pointing out extremists on their side, let them do it themselves.
11. Never defend indefensible behaviour

Whataboutism

This can happen when you blame someone specific. That's the problem with blame.

Instead, think of it in terms of contributing factors (as there are usually more than one).

Example: what factors in the strategy of the democrats lead to a defeat in elections? (vs. It is Clinton's fault). This invites the Republicans to provide an outside perspective, and invites the democrats to reflect.

• Leverage calibrated questions: what factors lead to...?
• Avoid blaming a specific actor or saying "X caused Y", as there are usually multiple factors involved. Besides, proving causality is difficult, and it becomes your burden.
• When you are tempted to blame, refrain from doing so, however you can: "because I feel strongly tempted to blame X, can you explain to me the logic X uses to justify their actions?"
• Focus on epistemology, how they know what they know

Probing one's epistemology is perceived less threatening than directly challenging their beliefs

Chapter 4

Let people be wrong, don't necessarily try to make them right

1. Say "I hear you" and let them speak, don't interrupt
2. If you don't understand, pin it in you and say "I don't understand" instead of telling them "you are not making sense"
3. If there are some hot, irreconcilable topics, that is an invitation to a conversation
4. "You can be right XOR you can be married" :-)
5. Build "golden bridges" - a way for someone to change their mind without embarrassment. Don't make them "pay" when they cross the bridge (for example, by saying "it was about time!")
6. Reference your own ignorance: "I used to believe x, but when I learned y..."

Language aspects

1. Avoid "you", refer to "one can..." or rely on 3rd parties
2. Avoid "you", say "that belief" or "that statement" instead of "your statement"
3. Use collaborative language, leverage "we"
4. Avoid labeling a person based on a single belief
5. Reframe the matter on the common ground: "ultimately, we both aim for world peace, but we have some differences when it comes to achieving those goals, can we talk more directly about the ways we can achieve a balance?"
6. Change your mind on the spot - be ready to do that, when it is relevant. This signalizes the partner that it is OK to do that.
7. Use scales, figure out how confident one is in their belief. "on a scale from 1 to 10, how confident are you that belief is true?"
8. When they answer say, 8,ask "what would it take to bring it down to 6?", then ask about something bigger - "why not a 9?"
9. If they're above 6 on this scale, ask "I'm 3 on this scale, I'm not sure how I would get to where you are, at a 9. I wanna see what I'm missing, Can you walk me through it?" (and let them do the work)
10. Keep a log, note down what worked in raising doubt, and what didn't

Outsourcing

Focus on what source of info we can both rely on, to have a common ground. This might make the partner think about matters of reliability and trustworthiness of information sources.

1. Make them look for evidence supporting their claim. If they will fail to find any - it could raise doubts.
2. How would an external observer determine what source of info is reliable?

Chapter 5

These are Rapoport's rules:

1. Understand and express the partner's point of view in such a clear manner, that even they say "I wish I thought of putting it that way!"
2. List points of agreement, especially the non-mainstream ones
3. List everything you've learned from the partner
4. Only then can you express any form of rebuttal or criticism

Avoid facts when dealing with people who say "nothing will change my mind" or "no evidence will change my mind".

If their beliefs were formed without taking evidence into account, no amount of evidence will make them change their mind. They simply operate in another dimension.

• Only present facts when the partner explicitly requests them
• and when you do so, encourage them to independently verify that information
• model intellectual humility, "I could be wrong about this" or "to the best of my knowledge"
• be ready to say "I don't have that information, but I will be glad to get back to you when I do"

disconfirmation: under what conditions would you say the belief is false - an effective way to take a step towards doubt. Basically, it is "falsifiability" in science. If something is unfalsifiable, it is regarded as the absolute, unconditional truth.

Types of disconfirmable beliefs

Not at all

• This claim makes an absolutely certain statement about the universe. This is epistemic/doxastic closure.
• Don't deal with it by bringing counter evidence. Form a question about how the belief could be an error.

Disconfirmable under wildly implausible conditions Example: in what circumstances would you reject the belief that Jesus was resurrected? The answer might be "show me the bones of Christ"

Disconfirmable, here's what it would take

• Clarify, to make sure you really got it.

Techniques to use at the end

• epistemology: then the belief is not held on the basis of evidence, right? Are you as closed to revising other beliefs, or just this one? What makes this one unique? What are examples of other beliefs you are not willing to change?
• morality: how is it a virtue not to revise this belief? Would you be a good person if you didn't hold this belief? Are there examples of those who don't have this belief and are good people?
• think back N years ago. Since that time, have any of your beliefs changed? Are all of your beliefs identical now to what they were 10 years ago?

• If yes, go back to N+delta and repeat
• if no, N years ago you had some beliefs that you don't hold now. Wouldn't it be possible that N years from now you will look at today and say the same thing?
• use "untrue" as a softer version of "false"

If they say they've had the same beliefs forever, they are either lying to you, or to themselves or are über doxastically closed. Consider closing the conversation, you did what could be done at this stage.

Eliminate "but" from your vocabulary

For example, "yes, but what about those who buy weapons illegally?" → "yes, and what about those who...?"

Top it up a notch, by switching to "interesting, and what do you think of..?"

Ury Fisher's twist: "I can see how you feel strongly about this, and I respect that; let me tell you, however, how it looks from my angle". Or a more advanced version: "... If you don't mind, let me..."

Chapter 6

Alter casting - cast a person into an alternate role, from which they are easier to be influenced.

• obvious ethical implications, you can manipulate people ore damage them, by casting them into negative or self-destructive roles. For example, when you call someone narrow-minded.
• take their preferred option off the table. For example: "I hear you, I am curious about your opinion. Let's say you're a senator in an immigration committee and you have the task to come up with a solution to our immigration problem. You're there because you are a good problem solver and your opinion is important to the committee. Suppose you know the senate will absolutely not accept the option of deportation, your job is to come up with the best solution you can, except in extreme cases like for murderers. What would you recommend, and why?".

Tips from hostage negotiations

• minimal encourages - "ok", "I hear you" - simple way to let your parter know that you are listening
• mirroring - repeat the last few words someone said. Do not overuse it, no more than 4 times in a 7min conversation. Give it a positive spin, when necessary. Example: "I am just so sick and tired of these people pushing everyone around to have their way → get their way?". Or, "I have to get out of here with the money, it's for my kid, it's not for me. → for your kid; -yeah, he's got a fever and we don't have any money for the pills, and we don't have any...". Don't say "you expect me to believe that it's not for you?". Just use this as an opportunity to build rapport and keep them talking, perhaps they will provide more useful information.
• emotional labeling - use when the partner expresses strong feelings that need to be defused. This recognizes feelings without judging them.
• build golden bridges to allow them to save face
• deal with small issues first - create a climate of success, by dealing with and solving small issues first. Then break down big problems into smaller ones, that are easy to solve.
• use specific examples rather than statistics - stories are vivid and easy to remember, while statistics are raw numbers and are not as impressive.

Probe the limits

• by doing so, you might reveal that they are not actually aligned with what they say they believe.
• humans prefer to stick to their inconsistency even if you point it out to them
• verbal behaviour - what someone says they believe is not what they actually live by.

How to unmask/deal with such cases:

1. Attempt to express their opinion so clearly and vividly, that they say "thanks, I wish I could express it myself that way". (Rapoport's first rule)
2. Explicitly confirm that you understood their belief correctly. Optionally - if the belief is something that targets you personally (e. g. you atheists), ask for permission to ask questions so that you may learn. Example: "I am not trying to convince you of anything, I am curious and would like to ask questions to learn more". Optionally: find out how they came to this belief and how long ago. This will give you clues of what to probe further.
3. Understand the limit of the belief in practice. Ask about edge cases. Example: "if you had an emergency and your doctor was an atheist, would you believe them if they told you that you need an urgent blood transfusion to save your life?" or "if you were after a period of starvation would you be worried if you knew the food you eat was cooked by an atheist?". Or a follow up "if all the other doctors were busy, would you accept to be seen by an atheist doctor?"
4. Ask "is there any circumstances that would push you towards acting inconsistent with the belief?" and have them generate examples. If they say "no", continue with gentle examples like the ones from the previous point, "would you fly on a plane piloted by an atheist?" or further "what if you knew that someone from the design team was an atheist?". Then ask about how they would uphold their rules in practice: "how do you figure out the pilot's religious affiliation when you book tickets?" otherwise if they say yes, ask "can you give me examples of other things that you believe but don't act upon? What makes this special?"
5. At this point it should be established that it is impossible to sincerely hold a belief and actually live by it. If they ACK this is the case, ask them how they decide whether they will act on a belief or not (that is, which ones are enforced and which ones are not? What makes them special?) for example: "If I am hearing you right, sometimes it is OK to take treatment from an atheist doctor and sometimes there are good reasons not to trust their opinion at all. How can we determine which time is which?" otherwise if it hasn't been established, either you misunderstood something, or they are really living in full accord with their belief. Or they are lying or are delusional.

Counter-intervention strategies

Go with it - you are almost guaranteed to learn something new, you might even change your mind. You might see what techniques they apply, how they apply them and thus improve your own skills.

Stonewalling - if there is no reaction or feedback, there is no intervention going on. So you can deflect such interventions on you by not responding. Or by providing closed (not open-ended) answers like "yeah" or "not really".

The remaining sections are about techniques of detecting that someone applies this method on you, and how to deal with it.

Comments

The freedoms you have will erode,
straightjacketing you down the road.
As time passes by you'll think more
of what you don't have, but had plenty before.

The hourglass runs out of sand,
look closer, make note of the trend.
The choices you still have today...
Tomorrow - they're going away.

And then life wants to give you a high-five!

Take a moment to think
for a while
and question the path that you chose.
Would you have walked it again, if you could?
Or left it to vultures and crows?

Take a break, catch your breath
for a while,
get out of this torturing wheel!
Whose race are you running, again?
Is the finish line even real?

Take a step back
for a while,
and look at yourself from aside.
Who is the person in front of your eyes?
Is it someone that you recognized?

Take a chance, try a change,
and defy the programming.
Use your free will while you have it.
Break the loop, dammit!

Sketch derived from this Openprocessing example.

"How nice", you remark,
without giving a chance
to finish the thought
that ensues.

And so I am left,
ruminating all day...
Do I want to be
in my shoes?

Comments

Don't worry, with time
you'll get used to the cold
and the numbness of mind
and the pain.

Rejoice! You've set foot
on a ground where
no human or beast
stepped before!

Now you have plenty of time
to rethink, to replan,
reconsider, recant, as all
your concerns are no more!

An optimist knows that things can always get worse, even when they're already bad. And when they are bad - how bad is that? Is it as bad as you thought it would be? Do you have the feeling that your concerns were exaggerated? And even if they weren't - don't you feel some form of relief anyway?

• Procrastionation is not laziness.
• It could be fear of criticism, fear of judgement, even fear of success.
• You can overcome it by focusing on getting started.
• Think about what you can do right now, rather than about a hypothetical future where the work is in a "finished" state.
• Introspect and understand why it occurs in your case.
• Make time for guilt-free play.
  • Use the "unschedule" to plan guilt-free play time first
  • Remember to add constraints with respect to how much work you want to get done (no more than 5h/day, no more than 20/h week)
• Read the "walk the plank" example to learn to observe yourself from aside and understand that most often you have what it takes to get it done, and the pressure is actually self-induced.
• Find ways to rely on intrinsic motivation to work on something (rather than external forces).
• Don't push yourself too hard, accept your flaws and limitations. Your imperfections are a part of you, learn to live with them, and perhaps gradually improve yourself, but don't try to change everything at once (you will probably fail and this will dampen your spirits).
• When desperate, think about the worst thing that could happen - is it that bad? Most often it isn't! And even if it does happen - what will you do? Sometimes there are very simple measures that can be applied, once you're aware of them, your anxiety is reduced.
• Learn how to get into the flow state and how to stay there.

• Procrastination is not a problem, it is a solution to a problem (albeit, not an optimal one), or at least a symptom
• Identify the 6 signs of procrastination (what are they?)
• It is partially caused by fear of criticism, or fear of attaining sub-perfect results
• It also leads to self-criticism, self-judgment. We raise the bar high ourselves. So we defensively postpone the moment of truth.
• If we identify with our work, criticism of work can be perceived as criticism of us - even though objectively that is not true.
• It could be rooted in a childhood pattern, the will to meet the expectations of parents and elder siblings
• It is not necessarily an indication of laziness (if you describe it like that, you're creating self-induced pressure)

Rewards of procrastination

• reduces fear of being judged. (but does it? It just postpones it)
• if the work that wasn't done turns out to be unnecessary, this is a second "return of investment", procrastination saved us from doing unnecessary things (it conserves energy).
  • it can be done by someone else
  • it can cancel itself (wasn't necessary in the first place)
  • the item you postponed buying is now on sale, so you even saved some resources
  • it often goes unpunished (there are no consequences, either because of a miracle, or because someone forgot to check your work)
  • postponing can give you extra time to cool down and make a better decision, or avoid unnecessary conflict escalation
  • sometimes issues resolve themselves, or more information is available as you keep waiting - so you can make a better decision)
• we may become addicted to procrastination
• it can be seen as a disregard of authority (like a mini-rebellion)

Exercises

• Introspect, observe yourself procrastinating: what caused it in that particular instance? What were the trigger factors?
• Learn not to identify yourself with your work, this leads to potential negative outcomes

If you're involved in multiple activities, failure in one of them is less likely to bring you down.

Think about the example of a plank you have to walk

• basic case - no problem
• same case, but the plank is between 2 skyscrapers - you have fear
• same thing, but there is a fire behind you, or there is a crying child on the other side - forget the fear, you just go ahead and do this
• same thing, plank is between skyscrapers, but a few meters underneath you have your family and support network, who encourage you, and promise their help in case of need

Every "I have to do X" statement must be converted into

• a concrete action step towards the goal
• or a dialogue with your boss about "I won't do it"

Specific changes in wording your statements:

• Work on changing "I have to" to "I choose to"
• "I must finish" , this relates to a future state, but doesn't tell you what to do now (so it is not constructive) -> "when/where can I start?" or "when is the next time I can start? -" this project is so big and important " sounds like" this is my one big chance in life "or" I can't find a way to deal with it " - >" I can take a small step "or" I can start with a 15min effort " -" I must be perfect ". You're setting yourself up for not accepting small steps and iterative versions, because you already set the bar high. - >" I can be perfectly human [and make mistakes in my intermediate iterations] ". Intentionally, work in beta mode to produce low-fidelity versions
• "I don't have time to play" or "I cannot join you tonight". This creates a feeling of hatred towards the job, a zombie mode feeling -> "I must have time to play" or "I need guilt-free rest time in my schedule". It should increase your inner worth

Detect these patterns and act immediately - this is a moment when you can consciously decide to not follow the old path.

Guilt-free play

• Children are always motivated to get involved (clean, do dishes :) it is only when you start demanding it, that this becomes a nuisance.
• Remember Churchill's quote: I am always eager to learn, but I don't like being taught.
• It also helps you relax without pressure/guilt and it gives your mind a chance to work it out in the background.

Motivation to start

• push vs pull
• push someone into the work with pressure and threats (if you don't do X, you won't get Y). Example for students: in the first semester you will have to read this shelf, by the end of the course - this entire wall of shelves.
• pull - assume a person's built-in curiosity is going to do the work for you. If you do X, you'll get an extension to your vacation. For students: imagine an empty shelf, as you progress through the semester you will fill one entire shelf, and as your knowledge grows throughout the course - your expertise will fill the entire wall!

Avoiding unpleasant work

• You can do this via procrastination, if you fear criticism, even from yourself.
• There are 3 main mechanisms involved
  • fear of not finishing
  • fear of failure
  • terror of being overwhelmed

Overcoming one of them will weaken the others, because you gain confidence as you do so.

Beware of the fear of success. Sometimes, succeeding will bring more headaches, for example if you apply for a new job and actually pass the interview, this will potentially lead to some unpleasant effects - moving to a different city, quitting the current job (and having "the talk" with your current boss, etc). At times, just thinking about these things makes you less motivated to work on getting the new job!

3D thinking

Dealing with a project requires an understanding of its

• size
• length
• breadth

The unschedule

• B.F. Skinner had a button linked to his chair, which would count the time of work and collect stats
• keep track of your work time, 30min increments should be enough of a resolution to give you some practical results
• when scheduling, start by planning the guilt-free playtime
  • this helps create the habit of using a schedule and planning, but not in an unpleasant way.

Set anti constraints

• do not work more than 20h a week
• do not work more than 5h a day

It seems that some procrastination is a way to disrespect/resist/object authority, by insubordination. You can turn the context upside down, by setting these constraints and then defying them.

• schedule for the nearest starting point, rather than for finishing
• do something fun after hard work, this will associate work with something positive.

The worst thing

• What is the worst that could happen?
• What would I do if it happened?
• How would I lessen the pain and get on with as much happiness as possible if the worse did occur?
• What alternatives would I have?
• What can I do now to lessen the probability?
• Is there anything I can do now to increase my chances of achieving my goal?

Focus on getting started

• Treat the whole process as a series of start events.
• Focus on nudging yourself towards starting, and the rest will take care of itself.

Flow

All this other stuff, just take it from the source - Mihaly Csikszentmihalyi has a TED talk where he explains the concept of flow.

De data aceasta voi evalua aspectele de uzabilitate și securitate a mesajelor de tip ”extras de cont” care vin regulat pe email, de la Fincombank (FCB) și Victoriabank (VB). Scenariul evaluat este găsirea răspunsului la 2 întrebări: „câți bani am în cont?” și „ce tranzacții am efectuat luna aceasta?”.

Înainte de a porni la drum, trebuie să clarific un detaliu - un email poate fi interceptat în timpul transmiterii de la un server la altul. Există diverse nuanțe tehnice care trebuie luate în considerație, dar pentru a simplifica lucrurile: ceea ce expediezi sau primești prin email nu este confidențial.

Așadar, să purcedem la lectură!

Fincombank

Așa arată mesajele de la FCB (screenshot, ca să vezi în culori).

Buna ziua, stimate Client!

La acest e-mail veti gasi atasat extrasul cardului Dvs.
Pentru a deschide fisierul dat, Va rugam sa utilizati ultimele 4 (patru) cifre a codului fiscal din buletinul Dvs. de identitate.
La fel, pentru a deschide acest fisier aveti nevoie de un program de dezarhivare. Daca nu aveti acest program instalat pe calculatorul Dvs., il puteti descarca gratuit de pe adresa http://www.7-zip.org sau http://www.7zip-ro.com/ro/ .

Va multumim de interesul manifestat pentru produsele FinComBank S.A. si Va rugam sa adaugati adresa de e-mail in lista Dvs de contacte pentru a fi sigur ca scrisorile nu vor fi percepute ca spam.

Acest mesaj este transmis automat. Va rugam sa nu raspundeti la acest mesaj.

• FinComBank S.A. nu poarta raspundere pentru instalarea/utilizarea de catre Client a produselor soft pentru arhivarea/dezarhivarea fisierelor trimise. Responsabilitatea pentru alegerea si utilizarea unui anumit instrument apartine utilizatorului final.

Cu stima,
FinComBank S.A.

---

Добрый день, уважаемый Клиент!

В приложении к этому письму Вы найдете выписку по Вашей карте.
Чтобы открыть файл, используйте, пожалуйста, последние четыре (4) цифры идентификационного кода Вашего удостоверения личности.
Также для открытия этого файла вам необходима программа для разархивирования. Если, на вашем компьютере не установлена эта программа, вы можете скачать ее бесплатно по адресу http://www.7-zip.org или http://www.7zip-ro.com/ro/ .

Благодарим за интерес, проявленный к продуктам FinComBank S.A. и просим Вас добавить наш e-mail адрес в список контактов, чтобы быть уверенным, что письма не рассматриваются как спам.

Это сообщение передается автоматически. Пожалуйста, не отвечайте на него.

• FinComBank S.A. не несет ответственности за установку/использования клиентами продуктов для программного обеспечения для архивирования/разархивирования отправленных файлов. Ответственность за выбор и использование конкретного инструмента принадлежит конечному пользователю.

С уважением,
FinComBank S.A.

Ce nu e bine aici?

Securitatea

Mesajul ne îndeamnă să vizităm un careva web-site și să instalăm o aplicație pentru a putea deschide fișierul atașat. Sunt câteva probleme:

• Utilizatorul se expune unui risc sporit. Actualmente, adresa 7zip-ro.com nu este validă. Asta înseamnă că un răufăcător ar putea chiar acum să înregistreze acest domain, să lanseze pe el un site care arată exact ca 7-zip.org, și să distribuie un program malițios, care pe lângă 7-zip mai instalează și un backdoor care va expedia undeva toate parolele, adresele vizitate, documente din calculator, etc. Utilizatorul va face ceea ce face întotdeauna: download, next, I agree, next, next, continue, finish. O variație a unui atac nu necesită cumpărarea domainului; cineva care administrează o rețea ar putea redirecționa apelurile către 7-zip.org spre un site interpus.
• Banca include și o remarcă de ”spălare a mâinilor” - noi nu purtăm răspundere, bla bla bla. Practica arată că responsabilitatea trebuie plasată pe entitatea cel mai bine-pregătită s-o poarte. În caz contrar ajungem la decizii sub-optimale, iraționale sau chiar periculoase. Acest principiu fundamental a fost încălcat. Chiar e rezonabil să așteptăm de la un fermier care a mers pe site-ul 7zip, să știe diferența dintre 32-bit exe, 64-bit exe, MSI și așa mai departe?
• Mai trist e faptul că îndrumarea nici nu este necesară. Orice sistem de operare modern poate deschide un fișier ZIP fără careva aplicații terțe (Windows poate s-o facă din cel puțin anul 2000). Totul putea fi evitat.

Cifrele magice

Care a fost intenția folosirii arhivei cu parolă? Să protejeze datele? Să ascundă starea contului meu de ochii vicleni a ciberhoților?

Iată codul unui program care găsește parola în două secunde, încercând pe rând variantele de la 0000 la 9999. Nu în zadar în popor există expresia ”zece linii în cruce, parola se duce” :-)

from zipfile import PyZipFile
z = PyZipFile('extras.zip')

for i in range(0, 10000):
    try:
        z.extractall(pwd=b'%04d' % i)
    except:
        pass
    else:
        print('Password = %04d' % i)
        break

Cu alte cuvinte, această măsură de securitate nu reprezintă un obstacol în calea criminalilor, dar e un obstacol în fața utilizatorilor. Aceștia trebuie să treacă prin niște pași adiționali ca să vadă starea contului lor, sunt împinși spre riscuri nenecesare, în timp ce banca ”nu poartă răspundere”.

Diacritice

Acest mesaj ar fi mai plăcut dacă era scris cu diacritice. În secolul nostru, chiar și un Tamagochi sau un ”999-in-1 brick game” poate afișa text Unicode, cu diacritice, umlauturi, accente exotice și emoji. E una când un adolescent scrie comentarii pe Youtube fără diacritice, dar e alta când o instituție serioasă face același lucru. Sunt curios să aflu, dacă româna din aceste mesaje e fără diacritice deoarece cuiva pur și simplu nu-i pasă de limbă, sau e din cauza îngrijorării că mesajul nu va fi afișat corect la unii clienți.

Bonus: cum sună româna fără diacritice.

Personalizare

Un mesaj adresat cuiva ar putea începe cu numele persoanei: ”Dragă Tractorin Prițăpovici, ...”. O astfel de personalizare îl face mai credibil și îl evidențiază pe fonul spamului, care deseori nu e suficient de sofisticat ca să știe numele persoanei, căreia i se adresează.

”Client” sau ”Vă” scris cu majusculă e o încercare de a exprima respect, dar aceasta nu se compară cu cele mai dulci cuvinte din lume: $firstName $lastName.

Aspectul lingvistic

O copie a textului vine și în limba rusă. Sunt clientul acestei bănci de peste zece ani și în această perioadă au fost multe ocazii să mă întrebe în ce limbă vreau să-mi vină mesajele, iar apoi să mi le expedieze anume în acea limbă. Textul lung distrage atenția cititorului și reduce probabilitatea că va fi citit în integritate. Și așa suntem bombardați cu zeci de mesaje și alerte pe zi, la ce ne mai trebuie o sarcină cognitivă adițională?

Căutare

Serviciile de email oferă opțiunea de a căuta mesaje după cuvinte-cheie. Problema este că datele despre tranzacții nu se află în textul mesajelor electronice, ci în fișierele atașate, care sunt arhivate și criptate. Deci, informația din ele nu este indexată și nu poate fi găsită, decât printr-un efort manual.

Rezumat Fincombank

• Textul în sine nu conține informații confidențiale.
• Textul nu este personalizat, ceea ce simplifică sarcina unui răufăcător care ar vrea să impersoneze banca în mesaje de phishing. Interesant e că fișierul atașat e unic și e asociat cu contul meu, ceea ce înseamnă sistemul care trimite mesajele le poate personaliza.
• Răspunsul la cele două întrebări despre starea contului se ascunde după un număr mare de pași adiționali.
• Mesajele nu sunt ”căutabile”.
• Pe alocuri securitatea utilizatorilor este pusă în pericol.
• Un inamic care a interceptat mesajul va găsi fără probleme parola, deci măsurile de securitate sunt aproape irelevante.
• Culmea este că după ce treci prin această aventură, te ciocnești cu ultima problemă - care sunt ultimele 4 cifre din IDNP? Tu le ții minte? (eu - da).

Victoriabank

Mesajele de la Victoriabank arată astfel:

• Răspunsul la cele două întrebări despre starea contului se află chiar în mesaj, așadar utilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială.
• Textul e personalizat, acolo văd numele meu, e un semn bun.
• Datele despre tranzacții sunt chiar în mesaj, deci acestea sunt ”căutabile”.
• Mesajul începe cu o ofertă specială, exact cum 99% din spam - credit rapid, bani gratuiți, investește CHIAR ACUM, etc. Cineva care vede mesajul pe ecranul unui telefon mic, va citi aceste paragrafe și își va spune ”OOo! ofertă unică! Hai să le dau ultimele 12 cifre din numărul cardului și primele 4 cifre din PIN, ura!!1”.
• Deși mesajul e în română, oferta specială din antet vine și în varianta rusă. Probabil programul care generează prima parte a mesajului ține cont de preferințele utilizatorului, iar programul care generează prima parte - nu. Probabil programele au fost scrise de persoane diferite.
• În schimb, prima parte a mesajului e cu diacritice, iar a doua - nu. Probabil textul care a fost transmis programatorilor, a venit din surse diferite (una din aceste surse posibil că a învățat în aceeași clasă cu persoana care scrie textele pentru FCB).
• La capitolul securitate, mesajul se termină cu proclamația precum că textul este confidențial și cu rugămintea nostimă de a-l transmite înapoi expeditorului, dacă a ajuns la noi din greșeală. Acest text vine în română (cu diacritice) și în engleză (fără diacritice, din păcate [e.g., "întruchipătion of evil"]).

În general, VB a echilibrat utilitatea și securitatea. Deși textul conține numărul contului și alte detalii, putem presupune că acele entități care sunt capabile să intercepteze mesajele de acest gen, cunosc deja unde am conturi, cine-mi sunt inamicii pe Facebook și cine m-a învățat să scriu cu diacritice. Mai mult decât atât, aceste mesaje sunt indexate și se supun căutării. Adică, dacă caut o tranzacție de 548 EUR de 3 ani vechime, în aplicația mea de email scriu ”548” și voi găsi mesajul. În cazul FCB - nu.

Ce fac alte bănci?

• Nu transmit astfel de mesaje, dar în schimb oferă o aplicație pe smartphone care îți permite să accesezi rapid contul.
• Transmit mesaje în care se spune ”Dragă Tractorin Prițăpovici, apasă aici ca să vezi extrasul” și te duc la ei pe site sau te îndeamnă să instalezi aplicația lor pe telefon.

În ultimul exemplu, nu se transmite informație despre bilanț și tranzacții, ceea ce înseamnă că entitățile care pot intercepta mesajele nu știu despre conturile și sumele de bani de care dispun clienții.

Concluzii și sfaturi bătrânești

• În ambele cazuri, mesajele pot fi scurtate, pentru a îmbunătăți raportul semnal/zgomot.
• În mesaje sunt inconsistențe lingvistice, care pot fi rectificate ușor.
• Băncile ar putea oferi utilizatorilor opțiunea de a alege ce fel de emailuri vor să primească: informative, utile și ”căutabile”, dar care divulgă anumite date despre tranzacțiile lor; sau uber-securizate, care nu divulgă nimic, dar necesită mai mult efort pentru a fi deschise.
• FCB ar putea oferi gratis acces la serviciul de online banking Fincompay, pentru a rezolva problema mesajelor cu utilitate redusă. Actualmente FCB cere 7 lei/lună pentru acest serviciu, în timp ce alte bănci (e.g., N26, ING Diba, Comdirect, DKB, etc.) oferă conturi gratuite, fără taxe lunare, care sunt 100% accesibile online (chiar și contul îl poți deschide fără de a-ți ridica fundul de pe canapea).
• Băncile ar trebui să țină cont de uzabilitate, deoarece aceasta deseori se intersectează cu securitatea. Dacă nu ești atent (cum în exemplul domainului expirat), asta poate avea implicații dezastruoase pentru clientelă.
• Personalizarea lingvistică se poate rezolva în felul următor - data viitoare când trimiți clienților un email, include linkuri unice cu textul ”[Vreau corespondența să fie în limba română] [Пишите по-русски] și [I want all future correspondence to be in English]”.

Life-long Privacy in the IoT? Measuring Privacy Attitudes Throughout the Life-cycle of IoT Devices

• Published in Privacy and Identity 2017: Privacy and Identity Management. The Smart Revolution
• Keywords: Internet of Things, IoT, Privacy, Usability
• Author's copy [PDF]

Abstract:

The novelty of the Internet of Things (IoT) as a trend has not
given society sufficient time to establish a clear view of what IoT is and
how it operates. As such, people are likely to be unaware of the privacy
implications, thus creating a gap between the belief of what a device does
and its actual behaviour. The responses collected in our online survey
indicate that participants tend to see IoT as computer-like devices, rather
than appliances, though there are some important misconceptions about
the way these devices function. We also find that privacy is a primary
concern when it comes to IoT adoption. Nevertheless, participants have
a propensity to keep using IoT devices even after they find out that the
device abuses their trust. Finally, we provide recommendations to IoT
vendors, to make their products more transparent in terms of privacy.

Let there be LITE: Design and Evaluation of a Label for IoT Transparency Enhancement

• Published in Proceedings of the 20th International Conference on Human-Computer Interaction with Mobile Devices and Services Adjunct
• Keywords: Internet of Things, IoT, privacy, usability, public policy issues, label
• Author's copy [PDF]
• Poster

Abstract:

We present a “privacy facts” label, which aims at helping
non-experts understand how an Internet of Things (IoT)
device collects and handles data. We describe our design
methodology, and detail the results of our user study involv-
ing 31 participants, assessing the efficacy of the label. The
results suggest that the label was perceived positively by
the participants, and is a promising solution to help users in
making informed decisions.

Din data de 25 mai 2018 a intrat în vigoare GDPR (General Data Protection Regulation). Voi explica în termeni simpli, în baza unui exemplu, care sunt câteva din cerințele fundamentale, care trebuie satisfăcute pentru ca afirmația dată să fie justă. Ceea ce urmează, e bazat pe experiența mea de cercetare în domeniul usable privacy for IoT (Internet of Things) în cadrul proiectului Privacy&Us.

Înainte de a porni la drum, te atenționez că nu sunt un jurist. Povestirea mea e mai degrabă una inginerească, adresată programatorilor sau altor oameni care au tangențe cu elaborarea sistemelor software, care într-un mod sau altul "ating" date personale. În același timp, mă adresez și omului de rând, care vrea să fie informat despre ceea ce se întâmplă în societate. Pentru a verifica independent veridicitatea afirmațiilor mele, ești încurajat să consulți textul propriu-zis.

Transparență

Unul din pilonii de bază a GDPR este "informed consent", adică "consimțământ conștient".

The basic requirements for the effectiveness of a valid legal consent are defined in Article 7 and specified further in recital 32 of the GDPR. Consent must be freely given, specific, informed and unambiguous.

De exemplu, dacă apeși butonul "Sunt de acord" când te înregistrezi pe un site, trebuie să înțelegi care sunt implicațiile acestei decizii. Aceasta, la rândul său, implică faptul că sistemul este complet transparent, iar utilizatorii știu ce se petrece cu datele lor.

În linii generale, asta se reduce la cunoașterea răspunsurilor la câteva întrebări cruciale. Răspunsurile nu pot fi îngropate sub un morman de hârtie, ci trebuie să fie la suprafață. Pe site-ul xxxxxxxxxx putem găsi doar unele răspunsuri:

E clar că nu sunt toate răspunsurile pe loc, așadar nu poate fi vorba de consimțământ informat, cum prevăd canoanele GDPR.

Mai mult ca atât, ca inginer sunt conștient de faptul că atunci când browserul deschide un site, pe server se transmit și alte date, care nu sunt explicit declarate în acele câmpuri: adresa IP (tot se consideră „informație cu caracter personal”), tipul browserului (de exemplu, Firefox sau Chrome) sau sistemul de operare (Windows, Android, etc.), printre altele...

La prima vedere, aici nu este nimic suspect. Totuși, orice om care elaborează un sistem (nu doar programatorii, ci și managerii care îi organizează), trebuie să anticipeze unele scenarii negative. Să zicem, dacă într-o zi la putere vine un dictator care zice „hai să-i presăm pe vorbitorii limbii X”, îi va prinde bine o listă în care ai toate numele, numerele de telefon, adresele de email și limbile pe care le preferă browserul acestui om. Sau dacă lista asta ajunge în mâinile unor criminali, care se vor gândi de la cine să stoarcă bani în primul rând, le va prinde bine aceeași listă, în care scrie „negru pe alb” cine are ultimul model de iPhone. Sau altfel, dacă este prezentă și adresa ta IP în listă, le va fi ușor să-ți coreleze identitatea cu niște comentarii anonime (sau un pseudonim) de pe unele site-uri supuse lor.

Pe lângă toate astea, trebuie să înțelegi că astăzi justiția în Moldova este atât de pliabilă, încât e ușor să obții orice decizie, ca mai apoi cineva să pretindă că „extragerea acestor date de pe server a fost complet legală”. „Justiția” te va obliga să divulgi aceste date, în numele securității statului, iar dacă opui rezistență, vor găsi un articol, care după un pic de acrobatică mentală, va fi aplicabil asupra ta.

Acțiune explicită

consent must be unambiguous, which means it requires either a statement or a clear affirmative act. Consent cannot be implied and must always be given through an opt-in, a declaration or an active motion, so that there is no misunderstanding that the data subject has consented to the particular processing.

În general, asta se rezolvă printr-o bifă separată, pe care o activezi ca să exprimi explicit acordul tău cu colectarea acestor date. Așadar, nu este suficient să adaugi o remarcă de tip „atenție, prin apăsarea butonului 'Înregistrare' tu ne dai acordul să preluăm datele”, trebuie să ai o bifă sau un buton separat prin care exprimi acordul cu colectarea datelor, și alt buton prin care zici că te înregistrezi pe site.

Controller, processor

Imagineză-ți că ești un fermier din Porumbeni, care cultivează zarzavaturi, preia comenzi prin Internet și livrează produse clienților. Ești expert în agricultură, dar nu și în tehnologii. Când auzi cuvântul „server”, ți se năzare „sever” sau „север”.

Clienții tăi îți dau numele lor și adresa, că altfel nu le poți livra roșiile și vinetele. Ai rugat pe cineva să-ți facă un web-site, care este găzduit într-un data centru modern din Chiperceni. Când se înregistrează cineva pe site, datele care ți-au fost încredințate ție, fizic - sunt păstrate în Chiperceni; deși utilizatorii o făceau pe site-ul porumbeni-fresh.md, pe care figura numele companiei tale și era afișată fotografia ta. Cu alte cuvinte, omul care se înregistrează pe site, consideră că stabilește o relație cu tine, și nu cu un oarecare administrator de sisteme sau o întreprindere din Chiperceni.

În acest exemplu, compania ta (tu ești fermierul) controlează informația, iar data centrul din Chiperceni o procesează în numele tău. Așadar, tu faci ceea ce știi mai bine, iar ei fac ceea ce știu ei mai bine, și toți sunt fericiți.

Conform prevederilor GDPR, utilizatorul trebuie să cunoască cine procesează datele, și cine le controlează. În cazul specific xxxxxxxxxx xxxxxxxxxx despre care discutăm, noi nu știm cine sunt aceste entități. Cititorul atent va vedea, că datele sunt salvate pe serverele Google, deoarece pagina folosește serviciul Google Forms, respectiv Google e „data processor”. Va partaja oare Google datele cu persoane terțe? În ce mod ei protejează datele?

Dreptul la rectificarea datelor colectate

Articolul 16 spune că trebuie să existe o interfață, prin care un utilizator poate modifica datele personale pe care le-a introdus în sistem. Să zicem, dacă am scris acolo că mă cheama „Zorzonel Ariceli”, iar apoi am observat că din greșeală am scris cu un singur „L” (corect e „Aricelli”), trebuie să fiu capabil să rectific datele. Pe site însă nu există facilități de redactare.

Dreptul de a șterge datele

Articolul 17 spune că sistemul trebuie să permită utilizatorilor să șteargă datele despre ei.

The data subject shall have the right to obtain from the controller the erasure of personal data concerning him or her without undue delay and the controller shall have the obligation to erase personal data without undue delay.

Site-ul nu oferă un formular prin care pot cere ștergerea datelor despre mine.

Obligația de a desemna un „data protection officer”

Articolul 37 afirmă că trebuie să fie numită o persoană responsabilă, căreia i se pot adresa utilizatorii atunci când au careva întrebări sau probleme legate de prelucrarea datelor personale:

The controller and the processor shall designate a data protection officer ... The controller or the processor shall publish the contact details of the data protection officer

Pe site nu se indică aceste detalii. Acolo se spune despre unele persoane implicate: xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx. Cine din ei răspunde de datele personale? Toți? Nimeni?

Ce zice legislația moldovenească?

Legea 133 privind protecţia datelor cu caracter personal, are și ea de spus câte ceva la această temă. Pe alocuri e aliniată cu GDPR și promovează idei similare:

• Art. 5 (2): ”Consimţămîntul privind prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi retras în orice moment de către subiectul datelor cu caracter personal”. Cum îl retrag?
• Art. 13 (1.e): ”... informaţii privind modul de exercitare a dreptului de intervenţie asupra datelor cu caracter personal.” Cum o fac?
• Art. 14 (a): ”Orice subiect al datelor cu caracter personal are dreptul de a obţine de la operator sau persoana împuternicită de către acesta, la cerere şi în mod gratuit: ... rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor cu caracter personal”. Cum rectific?
• Art. 13 (1): ”La prelucrarea datelor cu caracter personal, operatorul este obligat să ia măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite, ...” - ținem ”în minte” această cerință, vom reveni la ea.
• Art. 32 (1): ”Prezentul articol se aplică în cazul transmiterii către un alt stat, ...” + (3) ”poate avea loc doar cu autorizarea Centrului”. Să presupunem că s-a făcut o careva înțelegere cu Google, ca aceste date să se păstreze anume într-un data centru gestionat de Google în Moldova, sau că aceasta a fost autorizat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal.

Concluzie

Am evidențiat doar unele aspecte superficiale a ”aisbergului GDPR”. Tema este atât de complexă, încât deseori chiar și acei care ar trebui să înțeleagă toate nuanțele - nu le înțeleg (publicația poate fi descărcată gratis depe Sci-hub).

Este important ca acei care gestionează datele personale, s-o facă cu cap și cu grijă. Cred că cel mai bine a spus-o Boromir:

Am văzut că și afirmația despre respectarea legii locale poate fi pusă la îndoială. De fapt, aceasta ar putea pune în pericol toată operațiunea, din cauza unor „grave încălcări a legislației și a drepturilor cetățenilor”.

Bonus - ce e de făcut?

Pentru xxxxxxxxxx

• Să nu urmați sfatul unui om pe Internet, care spune că nu e jurist, fără de a consulta un jurist
• Mai sus am enumerat o listă de întrebări la care nu oferă răspuns pagina - aceste răspunsuri trebuie să fie disponibile
• Să vă gândiți la următoarele:
  • prin ce dispozitive se accesează datele colectate? (laptop, telefoane mobile, etc.)
  • e securizat fiecare din aceste dispozitive?
  • sistemul de operare e actualizat
  • sistemul de operare nu a fost instalat de pe un disc obținut din surse dubioase
  • accesul la sistem e protejat cu o parolă diferită de 11111
  • conturile Google, cu care se accesează datele nu folosesc nici ele parole triviale, sau care se reutilizează pe alte site-uri (mai ales acelea pe care le-ați deschis în Moldova); ați activat „two-factor authentication”
  • sistemul nu cumva e o versiune antică de Android sau iOS, care a fost abandonată de producător încă în '45?
  • E cert că nu e instalat un keylogger pe acest sistem?
  • Cine mai cunoaște parola?
  • Cine mai are acces fizic la sistem? (adică, e capabil să conecteze la el un flash disk, să încarce sistemul de pe CD, etc.)
  • E același sistem, prin care intrați pe Odnoklassniki?
• Dacă copii a fișierului sunt salvate uneori și pe computer, aceste fișiere sunt criptate?
• Dacă circulează copii a datelor în cadrul echipei - cum le transmiteți între voi?

Pentru inginerul conștient

• Întotdeauna acordă-ți întrebarea „ce rău se poate întâmpla, dacă datele ajung la persoane terțe?”
• Citește despre DPIA (data protection impact assessment), e un proces de analiză, prin care se află răspunsurile la întrebarea anterioară și se propun soluții pentru fiecare scenariu
• În calitate de material inspirațional, citește „Computer power and human reason” de Joseph Weizenbaum și „Certainties and doubts - a philosophy of life” de Anatol Rapoport, ca să conștientizezi cât de mare e responsabilitatea de pe umerii tăi.

If you're lucky and the voices are clear, speech recognition could help - you can see this in action by trying out some videos on Youtube. However, if the transcription is a part of an anonymous user study, you cannot use Youtube or any other online tool, because you'll be sharing the data with a third-party service, thus violating the privacy of your participants!

The best way to handle it is to avoid the problem altogether, by not signing up for the job. However, if you have no choice, you can tweak your workflow and make the process less painful:

• I use VLC, a free media player
• I leverage VLC's ability to adjust playback speed, reducing it to 0.75x or 0.5x, depending on the interviewee; this is adjusted by pressing [ or ] on the keyboard
• I configure VLC's global hotkeys feature, it enables me to control playback without switching to VLC itself. The hotkeys you need are Play/pause, which I set to Ctrl+Alt+Space, and jump back/forward, which I set to Ctrl+Alt+z/x
  

Once you do this, you can type the text as you listen to the interview, pausing and resuming it without having to switch to the media player. If you miss an audio fragment, you can rewind or fast forward without getting out of the text editor. The reason I intentionally slow down the speech, is to make it more likely that I can type as I listen, in one pass (i.e. without having to rewind). If you leave the playback speed untouched, you'll catch yourself going back more often, thus spending more time overall.

That's it!

Why does this matter? If you observe a person producing a transcription (it can also be you, just be introspective), you notice that context-switching takes a great amount of time:

• you press Alt+Tab to switch focus to the window of the media player
• then you move your hand to the mouse to drag the progress slider back (or at best, use keyboard shortcuts to rewind, thus doing it without getting your hands off the keyboard)
• as you do that, you probably "overshoot" by going further back, such that by the time you get to the moment you want to transcribe, you've already managed to switch back to the text editor and have your fingers on the keyboard
• the "overshoot" reserve can sometimes be too big, so you'll have to stay idle, waiting for the moment you need to resume typing

You can measure the amount of wasted time precisely, by using keystroke-level modeling - note how hovering and pointing are very expensive operations, while keying (i.e. pressing keys) is one of the cheapest.

This puts things into perspective and it becomes clear that you can shave off a lot of time from the entire process if you minimize context switches and get rid of hovering and pointing. There is a cognitive switch too - you're moving from a text editor to a media player and the other way around, and you're juggling two apples, instead of one!

If keystroke-level modeling sounds interesting to you, check out "The humane interface" by Jeff Raskin, that's where I learned about this technique. You can also check out an earlier story I've written, where I use KLM to compare two online-banking interfaces (in Romanian, but the screenshots and the calculations may speak for themselves). Finally, some people say that this video lecture about keystroke-level modeling is pretty good.

Here are some notes for my future self, or anyone else who happens to deal with the same challenge. Note that this is not meant to be an exhaustive list - these are just some observations I made after reading other people's checklists and books about conducting such studies.

BEFORE YOU START: working with people is interesting and maybe you've always dreamed of running usability studies or other studies that bring you face to face with people, I get it. However, such studies will produce a lot of data, and the data will require a lot of time for analysis. Conversations will require transcripts, handwritten notes have to be digitized and kept in a spreadsheet. It takes a lot of effort to organize these materials and prettify them into a form that your software can digest. This process will not be fun, it will be boring and exhausting, you'll have to listen to some conversations over and over in order to figure out what it is that they're saying. At some point you'll regret that you wanted a user study and you'll wish you could go back and re-think your strategy.

Before you run this type of a study, make sure that you really need it and that there are no easier ways to achieve the same goal.

• Obviously, test the questionnaire with at least one colleague, before taking it to the public. Keep a diary of the modifications you make, and review the new versions with another colleague.
• Ideally, you'll have to pilot it with a normal human (i.e. not a colleague), as your colleagues are likely to miss some details, because they have more things in common with you than you think.
• If the questionnaire spans across several pages, make sure you have "please turn the page around for more questions" somewhere at the bottom. Otherwise, some participants will stop without going forward, and your data will be incomplete.
• Make sure that all questions where multiple options can be chosen are marked with "multiple choices possible".
• Carry multiple pens with you, as some participants will not have their own.
• Keep several copies of the study materials, in case some participants make markings on the originals, that should not deter you.
• Make sure the consent form provides opt-out checkboxes for people who agree to participate, but do not want their voice to be recorded.
• If you're distributing prizes, also include "I opt-out of the lottery" or "I do not want the reward", as some people will be willing to contribute in the name of science, with no other expectation.
• Prepare a table for collecting data about each session as it progresses; otherwise you'll have to do this in post-processing and it will take a lot more time. Moreover, you will most likely forget to perform certain actions (e.g. I forgot to mark the time it took each person to fill out the questionnaire); however - if you have a table to fill out, there will be a field to fill in - reminding you that it needs to be done.
• When you're done composing the questionnaire, go through each question and make sure it deserves to be there. More questions = more time = fewer people will go for it. Always minimize the time it takes, remember that a lot of people were enthusiastic about it, until they learned it would take up to 25 minutes.
• Prepare aesthetically pleasing promo-material that conveys the key facts about the study, so people can see it at a glance. Show it as you approach them to ask them to participate - some might listen, while others prefer visual information.
• Prepare some kind of a "thank-you note" that will be given to each participant after the study. The note has to include a reference to a site where the study results will be published, your contact information (in case they want to provide more feedback), and information about the project itself, to disseminate some facts about it. Remember that otherwise you cannot use their contact information to get in touch, unless the consent form had something to say about this.
• Shut up and listen to people when they talk. Let me make it clear - as you listen to the recordings, you will realize you interrupt them quite often, possibly stopping them from sharing important ideas. No matter how good of a listener you are, you can do better, shut the hell up. Yes, there will be awkward silence, but you're not an MC hosting a goddamn party, you're eliciting qualitative data in a scientific study.

Do you still want to run such a study? If you pull it off, you'll earn the right to brag about it ;-)

Văzusem un fragment din alte veacuri,
și glasuri de copii am auzit.
Printre acei, pe spate cu rucsacuri,
unul mai mic, pe mine m-am găsit.

Nu deslușeam cuvintele rostite,
și fețele - doar vag le-nchipuiam.
Aveau toți genți? Purtau rucsacuri?
Cortina pas cu pas o conturam.

Era o zi de toamnă aurie,
prin umbre de castani ușor pășeam,
sau poate-o fi o zi de primăvară?
Și puf de plop cu talpa îl striveam?

Am mai văzut această nălucire,
îmi amintesc, și-atunci interpolam.
Cu ochiul minții, mut și invizibil,
pe mine în trecut mă urmăream.

Observ cum se transformă amintirea
de fiecare dată când o văd.
Privirea mea o erodează precum vântul
sculptează forme noi într-un deșert.

Ajung să cred, de-mi este dragă,
ar trebui s-o las să zboare unde vrea.
Altfel, mi-o ia metamorfoza...
În zece ani nici nu voi ști c-a fost a mea.

Algoritmul decide-ntro clipă
cui să-i arăți ce-ai văzut,
să simtă și ei că ți-e bine,
că ești exact cum au crezut.

Algoritmul propune și filme,
și muzica ce s-o asculți,
localurile ți le arată -
”prietenii” unde-s mai mulți.

Algoritmul îți pune în față
dejunul cuiva pregătit,
să simți cât le este de bine,
că-s fix cum ți-ai închipuit.

Algoritmul îți arată ursitele
străinilor de primprejur,
te-nvață ce e frumusețea,
standardul ți-l face mai dur!

Nu-ți face griji, de lungă mi-e vorba
și-nceputul deja l-ai uitat,
algoritmul acuș îți aruncă un os -
o priveliște, sau un citat.

Omul - stăpânul mașinii,
cu ochi de ecrane lipit,
swipîndvotând ba în stânga, ba-n dreapta,
ce decizi tu? Te-ai gândit?

https://doi.org/10.1093/aje/kww189

Our results showed that overall, the use of Facebook was negatively associated with well-being. For example, a 1-standard-deviation increase in “likes clicked” (clicking “like” on someone else's content), “links clicked” (clicking a link to another site or article), or “status updates” (updating one's own Facebook status) was associated with a decrease of 5%–8% of a standard deviation in self-reported mental health.

https://doi.org/10.1089/cyber.2016.0259

This study provides causal evidence that Facebook use affects our well-being negatively. By comparing the treatment group (participants who took a break from Facebook) with the control group (participants who kept using Facebook), it was demonstrated that taking a break from Facebook has positive effects on the two dimensions of well-being: our life satisfaction increases and our emotions become more positive. Furthermore, it was demonstrated that these effects were significantly greater for heavy Facebook users, passive Facebook users, and users who tend to envy others on Facebook.

https://doi.org/10.1371/journal.pone.0069841

We text-messaged people five times per day for two-weeks to examine how Facebook use influences the two components of subjective well-being: how people feel moment-to-moment and how satisfied they are with their lives. Our results indicate that Facebook use predicts negative shifts on both of these variables over time. The more people used Facebook at one time point, the worse they felt the next time we text-messaged them; the more they used Facebook over two-weeks, the more their life satisfaction levels declined over time... Rather than enhancing well-being, however, these findings suggest that Facebook may undermine it.

Bonus pentru cititorul răbdător și atent, cum să reduci gradul de dependență:

[] instalează Keepass, http://keepass.info/ [] modifică parola din Facebook pe una aleatorie, generată de Keepass (astfel încât să nu o cunoști), și păstreaz-o doar acolo [] fă-i ”log out” din site [] când intri, din când în când, NU permite browserului să memorizeze parola

În noul timp liber pe care îl vei obține, fă ceva bun pentru societate.

Este o întrebare la care s-au gândit mulți dintre noi, însă numai unii au primit un răspuns adecvat. Căutând pe Internet, găsești multe răspunsuri greșite, fiecare fiind greșit în felul său. Voi încerca să ofer un răspuns mai puțin greșit decât altele.

Omul nu a provenit de la maimuță

Să începem cu aceea că întrebarea formulată se bazează pe o premiză falsă, precum că teoria evoluției afirmă că omul a provenit de la maimuță. De fapt, o observație consistentă cu teoria ar fi că ”omul și maimuțele au un strămoș comun”.

Asta înseamnă că noi suntem specii înrudite, dar nu am provenit noi din ei, ci atât ei cât și noi am provenit dintr-o altă specie.

Orice strămoș e rudă, dar nu orice rudă e strămoș. Termenul ”rudă” nu e sinonim cu ”strămoș”, însă acei care spun că omul a provenit de la maimuță având în vedere ”ei sunt strămoșii noștri” - cad în capcană.

O analogie ar putea clarifica situația, voi substitui intenționat cuvintele ca să fie evidentă eroarea în raționament.

Dacă eu am provenit din mătușa mea, de ce mătușa mea nu se transformă în mine?

Sau

Dacă eu am provenit din mătușa mea, de ce mătușa mea mai există?

Ne vom mai întoarce la aceasta un pic mai târziu, acum e suficient să conștientizezi că rudă și strămoș nu sunt sinonime. De asemenea, voi ilustra aici un arbore care reflectă mai bine legătura de rudenie dintre oameni și alte maimuțe.

Se transformă populația, nu individul

Imaginează-ți că te uiți prin binoclu la niște lupi din depărtare. Unul fuge după coada sa, altul mai rupe o bucată dintr-o căprioară care a murit câteva zile în urmă, iar altul se uită la o lupoaică de lîngă rîu, care i-a căzut dragă.

Apoi îți țintești privirea din nou pe lupul care fugea după coada sa și vezi că... Hop! el s-a transormat într-un câine!

Păi să știi, că evoluția nu are loc așa. Transformările nu sunt instantanee și ele nu afectează un singur individ. Ele se petrec treptat și foarte lent, diferența dintre două generații succesive este foarte mică și trece neobservată. Diferența dintre indivizi separați de câteva zeci de mii de generații însă, va produce un contrast mai evident.

Așadar poți fi absolut sigur că dacă urmărești cu mare atenție o maimuță, ea nu se va transforma în om, niciodată.

Evoluția nu face îmbunătățiri

Întreabă prietenii tăi ce înseamnă ”evoluție”, probabil vei observa că termenul se asociază cu progres, îmbunătățire, schimbare spre ceva mai bun. Adică se presupune o trecere la ceva mai avansat (precum un disc de 200 GB e mai bun decât unul de 10 GB), asta va fi reflectat în răspunsurile prietenilor.

Dacă te uiți în DEX, vei vedea că termenul de fapt se definește ca ”schimbare” și ”transformare”, fără de calificative de genul ”superior” sau ”spre bine”.

Evoluția este un proces de transformare, care nu urmărește scopul de ”a produce un animal mai bun”, evoluția nu are scop. Scop poate avea doar cineva conștient, cineva care gândește. Evoluția este un proces care nu are scop, tot așa cum nu are scop ploaia, vântul sau erupția vulcanică. Atât ploaia cât și vântul produc anumite efecte - dar efectele nu erau scopuri definite din start, ci sunt doar consecințe a procesului.

Persoana care se întreabă ”de ce maimuțele nu se transformă în oameni” îl vede pe om ca o versiune mai bună a maimuțelor, iar pe maimuțe - ca o versiune mai ”rea” a oamenilor (pentru că nu sunt atât de deștepte, umblă dezbrăcate, nu au telefoane mobile, etc).

Este foarte ușor să cazi în capcana antropocentrică, imaginându-ți că omul este apogeul evoluției, desăvârșirea spre care tinde orice maimuță sau altă specie de pe planetă. Nu este așa. Evoluția adaptează o specie la un anumit mediu, sub presiunea anumitor constrângeri. Unele aspecte în care maimuțele ne depășesc pe noi sunt abilitatea de a urca în copaci, sau forța fizică. Dacă ”superioritatea” ar fi fost definită ca ”măiestria de a trăi în copaci”, atunci maimuțele ar fi fost cele mai bune.

Un delfin este adaptat la viața în apă, înoată bine și savurează viața în mediul acvatic. Un om nu ar rezista mult timp dacă ar trăi în mediul unui delfin - ar muri de foame, sau de frig sau de oboseală. Înseamnă asta oare că delfinii sunt mai buni ca oamenii? Da, dar numai dacă ”mai bun” e definit ca ”adaptat la viața în mediul acvatic, și anume în nișa ocupată de delfini”.

Astfel, concludem că fiecare animal este ”apogeul evoluției” în nișa pe care o ocupă.

Revenind la maimuțe, dacă actualmente ele sunt supuse anumitor constrângeri - ele se transformă. Dar în ce se transformă? Răspunsul acesta îl vor ști acei care vor trăi pe această planetă peste câteva milioane de ani. Din perspectiva noastră, a oamenilor veacului 21, maimuțele rămân maimuțe.

Pentru acei care citesc acest text în secolul 21000, vă rog să folosiți mașina timpului ca să veniți la noi și să ne spuneți în comentarii în ce s-au transformat maimuțele, dacă s-au transformat.

Un scenariu imaginar despre protomuțe

Milioane de ani în urmă pe Pământ exista o specie de animale, convențional o voi numi ”protomuță” (acest nume conține ”om”, seamămă cu ”maimuță” iar prefixul ”proto-” arată că a fost ”precursorul” cuiva, așadar - e potrivit). În urma proceselor naturale pe care le observăm și astăzi, precum mișcarea plăcilor tectonice, schimbarea climei sau concurența cu alte animale - populația protomuțelor s-a fragmentat. Fiecare submulțime pe parcursul timpului era supusă unui set diferit de probleme și constrângeri.

Acei care au migrat la nord, trăiau într-o climă din ce în ce mai aspră și găseau hrana mai dificil.

Protomuțele rămase în locul original continuau să beneficieze de darurile vegetației și aveau mâncare abundentă, rareori se culcau flămânde (spre deosebire de protomuțele de la nord), iar ziua beneficiau de umbra copacilor.

Între timp, ridicarea nivelului oceanului a dus la aceea că o vale a fost inundată. Cîndva acolo curgea un rîuleț de talie mică, pe care îl puteau trece fără dificultate protomuțele și alte animale. Însă în urma inundației trecerea a devenit imposibilă pentru toate animalele, cu excepția celora care pot înota sau zbura. Locul unde curgea rîul a devenit o strâmtoare, iar partea ”desprinsă” de restul pământului a devenit o insulă.

O parte din protomuțe era pe insulă la momentul ”despărțirii”. Spre fericirea lor, vegetația pe insulă era abundentă și ele nu au murit de foame. Mai mult ca atât, ele au scăpat de niște prădători mari care permanent persecutau protomuțele de pe continent, așadar despărțirea asta a fost una care le-a prins bine.

Protomuțele insulare își puteau permite să crească mai mari și mai grele. În contrast, acelea continentale nu beneficiau de acest lux - ele trebuiau să fie sprintene, ca să poată fugi de la prădători sau să se salveze urcând în copaci. Așa era în toate vremurile dinainte de fragmentare.

În acest exemplu vezi că protomuțele originale s-au divizat în 3 grupe, fiecare dintre ele fiind supusă diferitor presiuni:

- cele nordice luptă cu frigul și absența hrănii
- cele continentale trebuie să fie ușurele și mobile ca să nu devină hrana carnivoarelor
- cele insulare nu înfruntă nici frigul, nici foamea și nici vânătorii

Mai lasă să treaca câteva milioane de ani. Între timp plăcile tectonice s-au deplasat și mai mult, iar generațiile de protomuțe au trecut printr-un proces de selecție care favoriza indivizii cu anumite trăsături.

Dintre protomuțele nordice, cel mai bine se simțeau acelea care aveau blana un pic mai lungă - le ținea cald; și care puteau acumula energia în formă de grăsime - pe care se bazau atunci când era puțină hrană. Protomuțele care nu aveau aceste caracteristici nu trăiau mult timp și rareori reușeau să se împerecheze, astfel genele lor nu se transmiteau în următoarea generație. În contrast, protomuțele blănoase și grase se înmulțeau cu succes și genele care determinau lungimea blănii și abilitatea de a acumula grăsime au căpătat o răspândire mai largă.

Pe frontul continental, doar cele mai sprintene protomuțe supraviețuiau până la vârsta de adult, când erau gata să facă urmași - transmițîndu-le genele care determină agilitatea și dimensiunea redusă a corpului. Protomuțele grase și neîndemânatice erau mâncate de prădători fioroși înainte ca acestea să reușească să lase urmași. Genele cele mai răspândite au devenit acelea care produceau cele mai sprintene protomuțe.

Și protomuțele insulare s-au transformat. Dar în ce mod? Gândește-te tu. Ce constrângeri apăsau acele protomuțe? Cu ce probleme se confruntau ele? Foamea? Prădătorii? Abundența altor protomuțe insulare? Lipsa de spațiu? Ce fel de schimbări le-ar adapta la aceste noi circumstanțe?

***

Peste încă câteva milioane de ani, transformările s-au acumulat, și dacă te uiți la aceste trei tipuri de protomuțe - ele nu se aseamănă deloc între ele. Doar noi știm că ele de fapt sunt înrudite pentru că am urmărit migrațiile și schimbările; respectiv știm că ele au un strămoș comun - protomuțele. Dar pentru cineva care nu a avut privilegiul nostru de a fi observator - legătura nu este evidentă și ei le-ar putea numi Vorpik, Zhurbaush și Methad.

Desigur, locurile populate cândva de protomuțe sunt împânzite de schelete. Și acei care nu au fost observatori pot să dezgroape rămășițele din diferite regiuni și să reconstruiască calea parcursă de protomuțele nordice (sau Vorpiki, cum li se mai spune astăzi).

La fundul strâmtorii, care cândva era uscat, și pe insulă - tot se găsesc schelete de protomuțe, mai ales dacă te uiți mai adânc în pământ. Straturile mai apropiate de suprafață practic nu conțin protomuțe, dar conțin schelete care par a fi intermediari între protomuțe și Methade.

Cu Zhurbaushii situația este un pic mai dramatică. În urma unei erupții vulcanice mari, scheletele de protomuțe continentale au fost acoperite cu lavă și distruse. Asta creează impresia că Zhurbaushii au apărut ”din nimic”, de parcă au fost teleportate de pe altă planetă! Poate fi considerată absența scheletelor intermediare ca dovadă a faptului că astfel de schelete nu există și nici nu au existat în principiu? Dar poate undeva zace un schelet de protomuță continentală, care așteaptă să fie dezgropat de un viitor paleontolog care citește acest articol?

De asemenea, e posibil că undeva acum trăiesc chiar și protomuțele în forma lor originală. Nefiind presate de circumstanțele care au provocat formarea protomuțelor continentale, nordice și insulare, acestea au rămas în forma lor originală până astăzi.

Într-o lume paralelă, protomuțele originale ar fi putut dispărea fără urmă, fiind nimicite de un tsunami.

Răspunsuri hazlii

Întrebarea de la care am pornit poate fi răspunsă și în alte moduri, eficiența acestui gen de răspunsuri depinde de umorul interlocutorului.

• Dacă australienii și americanii albi au provenit de la europeni, de ce mai există europeni?
• Dacă australienii și americanii albi au provenit de la europeni, de ce europenii rămași nu se transformă în australieni?
• Dacă australienii și americanii albi au provenit de la europeni, de ce europenii rămași nu se transformă în americani?

Exemple actuale

Istoria imaginară este derivată din exemple pe care le observăm pe planeta noastă:

• Poate ai văzut că avem clădiri construite din cotileț - acele blocuri conțin fragmente de scoici în abundență. Aceasta ne sugerează că în trecut pe teritoriul actualei Moldove era un ocean, sau o mare.
  
  
• Coasta de est a Americii de sud se aseamănă cu conturul litoralului de vest a Africii - ca două fragmente din același puzzle. Aceasta ne sugerează că în trecut continentele erau unite și nu întotdeauna erau despărțite de ocean.
  
  
• În 2005 într-un pustiu din Etiopia s-au format în decurs de câteva zile s-a format fracturi de peste 50km, ceea ce marchează începutul divizării continentului African.

Errata

În cazul dacă se descoperă inconsistențe sau erori în textul de mai sus, ele vor fi menționate aici.

Comments

They are formed as a result of one's interaction with a system, they represent a person's belief about what is going on inside as they do so.

For practical purposes, you have to be familiar with these concepts (others will be revealed later):

• system image - what the system does, de facto
• user's mental model - what the user thinks the system does
• conceptual model - what engineers want users to think about what the system does

When they are aligned - users are happy because the systems are predictable and people always get what they want.

An inaccurate user model causes friction - the system doesn't do what users want or it does it somewhat differently, another possibility is that the system works, but with some undesired effects.

User models throughout history

Take a few steps back and put yourself in the shoes place of a prehistoric human (shoes were not invented yet, so come closer to the fire to keep your feet warm). Look around and make a note of the tools you see.

Let's take this instrument as an example - it is a stone axe. It fits in your hand comfortably, it is easy to use, as training is not required to figure out how it works (but with more experience you learn how to use it more efficiently). In this case, the instrument is the interface, there's nothing else.

If the stone breaks because you hit something harder with it - the interface breaks too, the reason of failure is obvious and in a few moments you're looking for a replacement.

Fast-forward a bit and have a closer look at this item. The wheel was a disruptive technology for its time, it took several millenia(!) after pottery and agriculture to come up with this idea.

Despite the fact that the invention required a monumental leap in thinking and engineering skills, you have a clear model of this artifact. If it breaks - the failure is obvious and you're not left wondering about the cause of the defect.

This example illustrates that something as non-trivial as a wheel can still have a clear interface and facilitate the construction of adequate user models.

Come a few thousand years towards the present and examine this abacus. This technology requires the understanding of abstract concepts such as numbers and arithmetic.

However, even this complex instrument has a straightforward interface. Once you learn how to use it, there are no surprises. An abacus user will not end up "turning it off and on again" or "pressing harder" because of some unexpected error.

Fast forward to the present, look around you and find items that have a simple interface and for which you have a clear model in your head. Let me know what you've found.

Modern instruments

What does this artifact do?

Technological progress forced us into a state of unawareness; the complexity of our instruments increases at the expense of our ability to comprehend it.

You're most likely reading this text off an electronic screen - do you know how it works? What about the infrastructure that was required to deliver the text to you over the network?

Many instruments we use on a daily basis are beyond our grasp. We don't know exactly what goes on inside, nor do we know how to fix them when they're broken.

The solution - designers have to wrap the complex system into a clear interface that would aid users in building the right mental model.

Conceptual models

If there is a click-pen somewhere around, you may have thought of it when I asked you to find instruments for which you have a clear mental model. The pen is a good example of something complex hidden under an easy interface.

A model of such a pen might be described as

You click it and then you can write, you click it again and the tip retracts.

Reality is much more profound though, have a look at the "Engineer guy" explaining

. It is a complex mechanism most of us are never aware of, and we don't even have to be - that does not preclude us from using these pens to write novels, take notes or sketch portraits.

This is what conceptual models are about. It is not what the system really does, it is what designers want people to imagine about the behaviour of the system.

Why hide things from end-users? Sometimes too much information is not a good thing. When you drive a car, do you really need to understand the underlying chemical reactions and the Carnot cycle? And when you use a pen, do you really need to know about the clever patented mechanisms that make it work?

The Internet of things and mental model inertia

The IoT ecosystem is facing an uphill battle against existing mental models. Imagine a "smart scale" - one might think of it as "I step on it and see my mass" and they'd be only partially right. What the device really does might also involve logging the data, sending it to a server, posting a status on social networks on your behalf, etc.

Apply the same logic to a smart thermometer, fan or cofee-maker. People buy them and plug them in, thinking that these new devices fully match their mental models, but that can be far from the truth.

Depending on how the "smart" device was implemented, it could actually be a fully blown computer with impressive number-crunching and storage capabilities. If you're dealing with something based on RaspberryPi, it is most likely running an actual Linux distro on it - so it can do whatever a conventional computer can do: mine bitcoins, send emails, host a web-site, make phone calls, etc.

This is one of the reasons why we're experiencing extremely large-scale distributed denial of service attacks powered by IoT devices - attackers are leveraging all that power that users are unaware of.

On the usability front, the bottom-line is that an IoT device lacks several fundamental qualities our earlier instruments had possessed since prehistoric times:

• You don't know how it works and what it really does inside
• It is difficult or impossible to distinguish the different states in which the device can be (for example, if those microchips were powered up and doing something - would you be able to tell whether they're adding numbers, subtracting them or doing something completely different, just by looking at them? And if it were experiencing its own version of a "blue screen of death" - would you be aware of that?)

Possible research directions

Research can aid us in finding ways of overcoming mental model inertia that plagues the IoT world. Here are some hypothetical solutions that might work.

"New" devices = new models

If new devices are not marketed as "smart" versions of their ancestors, people won't try to reuse the same model and build a new one instead. When you start from scratch, data storage and sharing capabilities could be promoted as fundamental features - thus forming a model that is more consistent with the system image.

For example, instead of "smart thermometer" call it a "medical tricorder". Would this make people regard it is a new class of device and stop applying the thermometer model to it?

The "are your lights on?" effect

This refers to Gerald Weiner's book with the same title, where the author tells the story of a team of tunnel engineers that addressed the problem of drivers forgetting to turn their lights on or off, depending on the time of the day. The solution was a gentle "nudge" that delegated the problem to the drivers themselves in an elegant way.

For example, instead of giving users a link to the privacy settings, the interface could ask "who else can see your temperature readings?" or "continue sharing data with strangers?". Would this reminder be sufficient to convince people to adjust their settings according to their needs?

Other models

It is worth pointing out that there are other models too, for example an engineer's model is what the system's author thinks about what it is doing. When the engineer is worthy of their title, their model fully matches the system image. However, they can diverge in some cases.

To illustrate that - think of someone who designed a web-site that displays "Hello world" on the landing page. They understand HTML and CSS, but that does not imply that they understand how the OS instructed the video card to visualize those pixels, or how the browser connected to the web-server to retrieve the code of the page over HTTP.

In this case the designer's model diverges from the system image because they were operating at a high level of abstraction, without having to go "under the hood".

Divergence can be the effect of incompetence as well - a programmer slapped together a few instructions copy/pasted from a forum, the program compiled and they were satisfied. Superficially the program works well, but it may have side-effects the programmer is unaware of.

Sometimes divergence is caused by slips - the programmer knew what they had to do, but they accidentally wrote `=` instead of `==`. In this case they think the system behaves in one way, though in reality it does something else.

Thus, the engineer's model is far more detailed than the user's model, it can be fully in tune with the system image, and sometimes it can diverge as a result of human error, incompetence or limited knowledge. Such distorted models might be referred to as the "sloppy engineer model". This is not official terminology, so take it with a grain of salt and focus on the essence.

Straightforward instruments

Perhaps you saw a pair of scissors or a knife, or maybe an eraser or a ruler. Pencils are a good example too - you know that it is graphite in a wood cylinder and the length of the pencil tells you how much "fuel" there is left (unless you're in the joke in which a manager decided to optimize pencil-production by reducing the length of the graphite, because "nobody actually writes with a pencil that short").

Which ones did you find?

Bonus: a story about incorrectly built models, for extra-loyal readers who got this far.

Many years ago I was enthusiastically exploring the capabilities of modern computers (at that time I had a Pentium 166 MMX with 16 MB RAM), and I learned about overclocking - a way to make the processor run faster. In the same context I learned about the importance of proper cooling, which was necessary to keep an overclocked computer stable.

There was a program called "Rain", that promised to make computers run cooler by invoking a special "halt" instruction when the processor was idle. In plain English, it would let the CPU rest when there were no tasks - that's my understanding of it at that time. People were discussing it on the forums and some were saying they could feel the difference in the temperature of the air exhausted by the fan.

Although I did not overclock my CPU, I thought that it wouldn't hurt if I used the program anyway. Merely running it wasn't enough for me, I wanted to measure the effect.

To do so, I kept my hand behind the computer (where the power supply fan blows the air out) and sensed the temperature. Then I started the program and observed how the air got cooler. This was the essence of my experiment; although I can't say I felt any difference, I made myself believe there was one (after all, people on the forums confirmed this).

However, it was an illusion, because they were actually referring to the CPU fan, not the power supply fan. In other words, I was measuring temperature in the wrong place.

Now that I think about it, I doubt I would have felt the difference, even if I knew where to measure; a human hand is not that sensitive to small variations in temperature.

All of this happened before I was brave enough to disassemble my computer, I wasn't aware of the existence of another fan inside the big box. While watching others disassemble computers, I did not see other fans (this was the case with my previous computer with an Intel 80286 processor, running at 12 MHz, with 1.4 MB RAM); so I expected it to be the same.

In practical terms, I had an incorrect model of the system in my mind, and thus my experiment was flawed. This was a harmless error.

However, I wouldn't want to walk over a bridge designed by an engineer who had the wrong model of physics in their mind, or get operated on by a doctor with an incorrect model of the human body (think of Dr. Zoidberg).

Incorrect models are all over the place. They can be useful too, but only up to a point.

This time I am asking you to think about theft. Have you ever stolen anything? What was the last item someone stole from you?

Theft means different things to different people, and depending on the circumstances one can justify their actions to themselves in a way that doesn't make them look bad (at least not when they look in the mirror).

A series of experiments conducted by Daniel Ariely established that an average person is unlikely to take/steal dollar bills, but they are likelier to do that with non-monetary items such as office supplies. Here is a relevant quote:

"Ariely and his students went around and left six-packs of Coke in randomly selected dorm refrigerators all over campus. When he checked back in a few days, all of the Cokes were gone.
But when he later placed plates of six loose dollar bills in those same refrigerators, not a single bill was missing when he checked back."

Distance

When something is several steps removed from actual money, it is easier for an average person to "borrow" (and never return). Imagine a spectrum like this: bills and coins - debit card - banking cheque - discount coupons and gift cards - product (e.g. pen, apple, ...)

The further you are on the right, the greater is the distance to "actual money"; this is what makes it easier for someone to justify their actions and not perceive them as theft.

At this point we can shift our focus from others to ourselves - yes, it is you I am looking at. Examine your history and try to remember if anything similar happened in your past. Did you ever take office supplies such as paper or pens from your employer? Maybe a towel from a hotel? Or a blanket offered by an airline for the duration of a flight?

Estimate the cost of each item and sum it up to X, you'll need this figure later.

An impersonal touch

With office supplies, it "helps" that the target of theft is not an actual person, but an abstract entity such as a corporation or a public institution. Your actions will hardly make a dent in the target's budget, hence justification is easier.

One piece at a time

Another contributing factor is that the process is gradual and it happens in small increments, each of them is within a person's ethical boundaries. It is only when you take the sum of everything (think of your X now) that this becomes a blatant violation of societal norms.

An artistic way to express this idea is the song "One piece at a time" by Johnny Cash, in which the protagonist builds a car (more accurately, a "frankencar") from pieces smuggled out of a factory.

From theft to privacy

Now you should switch hats and regard yourself as the target of an "impersonal thief" who takes something away from you "one piece at a time" over the course of a lifetime.

Because privacy is an abstract concept, you cannot see it or touch it, therefore it is not easy to notice when something happens to it. Most of us will never know if and how our privacy was undermined at one point or another.

When a service provider requests your data, it is akin to "taking a pen" (vs "taking money"), in the terms of our analogy. However, the effect is even more powerful because privacy is intangible.

Further, no company ever asks you to give them all you have at once, the requests are dispersed in time and are broken down into small pieces - a friendship connection here, a geotagged photo there, and pretty soon they know all about you. These little bits of information seem innocuous when handled independently, but modern technology catalyzes the transformation of quantity into quality.

The takeaways

I shall not give you a "7 tips to protect privacy" list. Instead, I prefer to place an emphasis on awareness. Keeping these ideas in the back of your mind will guide you towards better decisions concerning your privacy.

• Privacy erosion is a gradual process with side-effects in the distant future, you have to sharpen your long-term thinking skills
• Privacy protection is a process too - you have to remain continuously vigilant, there is no magic product you can buy once and make the problems go away forever
• Abstract enemies - evolution shaped us for defense against concrete agents (a bear that can eat us, or a rival hunter who also wants to catch the deer we've spotted, etc), whereas nowadays we have to face risks from agents we cannot meet in person - corporations, governments, criminals on the other side of the planet
• A seemingly useless bit of information is valuable to someone who is able to harness vast amounts of data and connect the dots
• Put a price on it and leverage loss aversion - because privacy is abstract, it could be easier to reason about it knowing that companies may see you through the "ARPU" lens (the concept of `average revenue per user` is discussed in the previous article); you are the product, not the customer

Possible research directions

• Does expressing privacy settings in terms of monetary worth encourage people to make more conservative choices?
• Does "putting a face" on a company or a device make end users more mindful of their privacy (because they're dealing with something familiar and concrete, rather than abstract)? If this is so, Amazon should have called their device "Alexa" rather than "Echo" and "Google Home" is not as good as having a real name (like "Siri").
• What cognitive biases can be exploited to make people more privacy-aware?

As an exercise, think about this: when stealing a Coke is morally easier than stealing money, is stealing (i.e. infringing on) privacy easier than stealing a Coke?

Notes:

* I am not implying that the only reason to protect privacy is because it can be expressed in money; there are many other reasons too (Marc Goodman's "Future crimes" is a good reference), but this idea exploits a known bias in humans - loss aversion. We prefer not to lose modest possessions we already have, even when mathematically the gains of a gamble can be much greater.

* Throughout the article I am intentionally omitting professional thieves - they steal actual money from actual people, being fully aware of the implications of their actions.

* The illustration is a collage of items found on openclipart.org and the Tango icon set.

Behavioural economics is a field that can offer some insights. One of its basic premises is that buyers are not behaving rationally, as a hypothetical "homo economicus" would, instead they're subjected to a range of biases.

An engaging introduction to this mindset is Dan Ariely's "Predictably irrational", he provides a lot of clever examples that demonstrate how such biases can be exploited (whether you're maximizing profits or the probability of getting a date).

When I was a child I found an unusual metallic artifact, I have never seen anything like it before, it had a strange elongated U-shape with a tail. I did not know what it was, but a classmate of mine knew, he told me that he'd explain that to me, with one condition - I give it to him after I learn the answer. Would you have accepted the deal? Take a moment to think about it.

Note: when I ask you to "think about ..." it helps if you really think about it, instead of reading on right away.

No, really think about it.

I was intrigued! The information was valuable, while the object itself presented no value to me since I didn't know how to use it. I agreed and within moments I learned it was a "tuning fork" - you have to strike it and it will produce a sound that allows you to calibrate a musical instrument.

The decision was not regretted afterwards, he took the "camerton" (as he called it in Romanian), while I "took" the information.

Would I have felt the same if I discovered this was "a key to unlock a safe with an unlimited supply of ice-cream"? Or a "teleportation device"? Or an "animal mind controller"? Not likely. I would also feel cheated and attempt to undo the transaction or at least decide not to deal with him in the future anymore.

Thinking about it today reminds me of a thought experiment from game theory - the ultimatum game.

Imagine that you and a friend walk in the street and there's a 100$ bill on the ground; she is the first one to reach it. She declares - "I will suggest a split, if you accept it - we share the money as stated, if you don't - we give it away to the first person we meet".

Basically, if you don't accept the deal - you both get 0$, and if you do - you're getting the amount dictated by your friend. Would you accept? Think about it.

....
...
..
.

Rational agents who maximize profit will accept any split and earn X$, because rejecting it yields 0$.

A 50/50 split is fair and most people accept it. When it comes to outright unfriendly offers such as 10/90 or 1/99, people (i.e. irrational agents) choose to reject, despite the mathematically sound choice of accepting it. If you're maximizing your own profit, all you need to do is think of it in terms of "Do I want something or nothing?", leaving out the part about how much your friend earns (or the idea of punishing them for being unfair).

Let's twist the scenario a bit. The setting is the same, but because of your blurry vision you don't know exactly how much money was found, you only saw your friend picking up a greenish piece of paper. She suggests a split and you're both getting 10$ each ("a fair outcome", your inner voice says). Would you think the same if you knew that she actually picked up a 100$ bill?

When it comes to privacy, our data can be treated in a similar way - we agree to give it away in an informationally asymmetric context; our partner knows more than we do, so we cannot make an informed decision.

When you think about it, you're indeed getting a favour - a site gives you free videos of cats, while another one is a free platform to interact with your acquaintances - seems fair. But is it?

If your social network site charged a fee for their service, far fewer people would use it. Think about how much you would be willing to pay for such a service.

Imagine the acceptable cost is 5$/month*. You agree to it because you find the service useful and affordable.

Scenario A (informationally asymmetric)

[Sign up] to stay in touch with your friends and family for only 5$/month.

Scenario B (informationally symmetric)

[Sign up] to stay in touch with your friends and family for only 5$/month (we'll make 150$ off you by selling your data to our partners).

Scenario C (informationally symmetric)

[Sign up] to stay in touch with your friends and family for only 5$/month (our data analysts will learn your preferences and sell this information to third parties who will then use it to nudge you towards buying stuff they produce and you don't really need).

Scenarios B and C are more balanced, because now you know more about what your partner is really up to. What seemed to be a sweet deal ends up leaving a bitter taste, it is akin to finding out that the "U-shaped object with a tail" I gave away as a kid was, in fact, a teleportation device.

One of the reasons people may erode their own privacy is because they're unaware of the big picture. Information asymmetry plays an important role here, it enables large companies to play the game with us on a daily basis, consistently dictating unfair splits. They are getting away with it, while the users aren't even thinking of getting them "punished", being unaware of the disequilibrium.

This applies equally to other technologies that cause us to leave "informational footprints" all over the web: sensor data produced by "Internet of things" (IoT) devices, our search queries, the videos we watch, the Wikipedia articles we study, the music we listen to, or the books we read.

With the IoT, for example, your fitness tracker could allow someone to infer where you've been, at what time, how often you go there and who else was with you. The logs collected by a voice-controlled home assistant acting as a search engine interface could reveal you have a specific disease, or that you're rushing to buy flight tickets. If a travel agency knew about your intentions and could identify you in their store - do you think they would offer cheaper or pricier tickets?

Such things perpetuate with our consent - we're lured into these deals through a series of {next, I agree, continue, yes} clicks, which is why you cannot claim you were tricked.

Lawyer's tip: though it is unrealistic to read all the agreements you "agree" with, you should at least save these documents to a file, you might need them later.

I shall end this story by encouraging you to read about ARPU - average revenue per user, a metric service providers use to measure the monetary impact of each user account. This information is published in annual reports such as these, that are freely accessible to the public. Have a look and find out what your contribution is.

Acknowledgement

This story is written in the context of research funded by H2020 MSCA ITN Privacy&Us (project #675730).

The upcoming stories in the series will discuss other examples from behavioural economics, as well as from cognitive psychology and technology.

Comments

Ce spune adresa IP?

În articol se menționează ”89-32-230-130.sta.cts.md” - ce înseamnă asta? Primul pas este să utilizăm instrumentul WHOIS.

1. mergi pe http://ping.eu/ns-whois/
2. scrie 89.32.230.130 în câmpul de căutare și apasă pe Go

Vei vedea acolo ”IS Centrul de Telecomunicatii Speciale Moldova”, rezultă din asta că CTS se ocupă de lobbying'ul unui anumit candidat? Nu.

Aceasta indică faptul că accesările au fost efectuate de pe un calculator din rețeaua gestionată de CTS. Ca să te ajut să pătrunzi în sensul acestei afirmații, ofer câteva analogii:

1. Am scris ceva pe un forum în timp ce eram acasă, iar providerul meu e Starnet - căutarea WHOIS va arăta ”Starnet”, și nu ”Railean Alexandru”. Rezultă din asta că Starnet e responsabil de mesajul meu?
2. Un terorist sună de pe numărul 069-111111 la poliție și spune că în ”Banca Guinea” este o bombă - rezultă din asta că Orange se ocupă cu terorismul? (pentru că numărul începe cu 069)
3. O teroristă sună de pe numărul 022-221100 la poliție și spune că la ”Universitatea Tehnică” (blocul 3, cabinetul 202) este o bombă - rezultă din asta că Moldtelecom facilitează terorismul?

De mai mulți ani în CTS există un centru de date și întreprinderea prestează servicii de hosting. Adică, cineva poate lua în arendă tehnica pe care o gestionează ei, s-o aplice în diverse scopuri.

Investigația ZdG atribuie această fraudă de vot CTS-ului, afișând în titlu fotografia lui Serghei Popovici, directorul actual al CTS. Concluzia obiectivă ar fi că cineva care beneficiază de serviciile CTS folosește tehnica de calcul pentru a manipula votul de pe site.

Este o diferență mică, dar esențială. Deseori cooperez cu oameni din CTS și îmi pare rău că în adresa lor se înaintează acuzații neîntemeiate, care ar putea fi eliminate dacă investigația ZdG ar mai face un pas adițional.

Notă: din asta nu rezultă că Serghei Popovici este cel mai iubit dintre pământeni sau că CTS este cea mai sfântă instituție moldovenească. Important e că opusul acestor afirmații nu a fost demonstrat de investigația ZdG.

Mai mult decât atât, aceasta pune la îndoială și calitatea investigațiilor Ziarului de gardă, pe care le citesc regulat. Aici îmi dau seama care e discrepanța dintre realitate și articol, dar există oare discrepanțe pe care nu le-am observat în alte investigații?

Ce întrebări aș vrea să cerceteze ZdG?

Este evident că în acest caz s-a depistat o manipulare a opiniei publice de către adepții unui anumit partid. Pe mine mă interesează dacă beneficiarul serviciilor CTS este o instituție publică sau privată. Dacă e una publică, atunci:

1. Care instituție anume?
2. Ce buget fost alocat pentru această activitate?
3. Cine sunt angajații care se ocupă de aceasta?

Trebuie să-ți dai seama că undeva, cineva, utilizează resursele unei instituții, care activează din taxele pe care le plătești tu și cu mine, pentru a promova agenda cuiva. Cineva primește bani (luați din buzunarele noastre) pentru a face astfel de scamatorii online.

Cine este responsabil de luarea acestor decizii? Iată o întrebare care aș vrea-o răspunsă.

De asemenea, trebuie să fii conștient de faptul că nu un om a apăsat de 5 mii de ori pe un anumit buton, cel mai probabil aceasta a făcut-o un program. Adică procesul a fost automatizat de cineva. De cine și la comanda cui?

Probabil undeva pe 999.md sau joblist.md sau un site de freelancing a răsărit un anunț de genul ”требуется скрипт для накрутки счетчика”. Probabil persoana care a făcut programul nici nu știa pentru ce se va aplica acesta (în linii generale este tot una - algoritmul l-ai scris o dată și apoi îl poți aplica pe multe site-uri).

Dacă acea acțiune totuși a fost făcută manual, înseamnă că s-a pierdut foarte mult timp, iar această lectură îi va oferi cuiva o idee zmeurie de spor a randamentului manipulării.

Despre sondaje online

Orice mecanism online de organizare a unui sondaj trebuie să țină cont de frauda votului multiplu. În absența acestor măsuri utilitatea votului este nulă, deoarece un inginer cu cap și timp liber va putea automatiza procesul de vot; astfel încât după câteva minute să se formeze un decalaj enorm între opțiuni.

Terminologie incorectă

În final vreau să precizez sensul unui termen pe care tot mai des îi utilizează ziariștii și chiar unii demnitari de stat.

Troll - în spațiul virtual, acest personaj este cineva care încearcă să provoace dezgust, care are un comportament antisocial, care vrea să genereze ură sau să devieze discuția de la subiect. Un troll poate fi foarte agresiv, dar și moale, pe alocuri glumeț.

Spre exemplu, dacă mergi în maxi-taxi 193 și la un moment dar îl rogi pe șofer să ”oprească lângă circ” - e o formă ușoară și inofensivă de trolling. Circul nu este deloc în proximitatea acestei rute, această întrebare a fost acordată cu intenția de a-l distrage pe șofer; care îți va explica politicos că ai urcat în mașina nepotrivită, că circul nu se află aici, că trebuie să cobori la stația X și să urci în troleibuzul Y, etc. Între timp se alătură și câțiva pasageri care tot te ajută cu sfaturi. În acest mod șoferul a pierdut timp, pasagerii au pierdut timp - iar trollul a căpătat energie, asemeni personajelor din ”Monsters Inc”, care se hrăneau din frica și strigătele copiilor.

O formă mai agresivă de trolling ar putea să se maifeste într-o discuție despre literatură. În timp ce fanii comentează versurile feerice a unui poet, un troll ar putea spune că a întâlnit recent pe autorul respectiv în stradă și a făcut un selfie care are și autograf - iată fotografia dovadă.

Mai multe detalii și exemple vei găsi aici și aici.

Acum când sensul cuvântului a fost elucidat și lecția a fost fortificată cu material grafic, iată câteva neologisme utile.

Shill - e.g. corporate shill, political shill - cineva care acordă susținere publică unei persoane sau instituții, ascunzând legătura cu persoana în cauză sau faptul că are anumite beneficii din promovarea dată. Astfel de comentarii poți vedea pe Unimedia, de exemplu. Întotdeauna se găsește cineva care sare în apărarea ”domnului primar” sau a ”domnului prim-ministru”.

Un shill poate fi și mai sofisticat - un ”blogger independent” care de fapt toarnă apa la moara unui politician, sau un ”ziar cu integritate” care promovează agenda cuiva prin ”articolele sale imparțiale”.

Astroturfing - o campanie de promovare online, menită să pară a fi o reacție spontană a societății în susținerea unei anumite idei, a unui partid, produs, demnitar de stat, etc. Astroturfingul implică un număr mare de participanți (nu neapărat adevărați, pot fi marionete controlate de aceeași persoană) pentru a creea iluzia gloatei. Deseori astroturferi poți găsi atunci când citești review-uri de produse pe magazine online precum Amazon sau Aliexpress.

Spre exemplu, o companie care vrea să promoveze un produs roagă angajații săi să comenteze pe forumuri cât de bun e produsul, sau plătește cuiva ca s-o facă, sau roagă un angajat care știe să programeze să alcătuiască un progrămel care automatizează acest proces.

Termenul este un joc de cuvinte. Astroturf este o companie care oferă iarbă artificială; termenul ”astroturfing” este o aluzie la ”grassroots” (i.e. ceva spontan, care vine din popor) ce în traducere directă înseamnă ”rădăcini de iarbă”. Așadar, astroturfing este ”grassroots” artificial.

Concluzie

Observația făcută de Ziarul de gardă arată că forțele politice din Moldova aplică orice pârghii posibile pentru a-și promova agenda, iar manipularea online este o extensie naturală a acestei tendințe.

Există și abordări formale, obiective. Spre exemplu, în compania Palm exista rolul de ”tap counter” - cineva care număra de câte apăsări cu stiloul este nevoie pentru a efectua un lucru cu PDA'ul (dispozitiv de mărimea unui smartphone, cu touch-screen și stylus - ca un Galaxy Note, dar disponibil cu aproape 2 decenii în urmă).

O altă abordare este keystroke level modeling, ea operează cu ceva concret și cuantificabil - timpul. Metoda compară câteva interfețe și răspunde la întrebarea în cât timp un utilizator va efectua o sarcină?”.

Aceasta se face prin descompunerea unui proces, precum ”crearea unui fișier nou” sau ”achitarea unei facturi” într-un set de acțiuni primitive: pregătire mentală, apăsare de buton, trecerea de la mouse la tastatură, poziționare de mouse și reacția sistemului.

Evident, aceste metrici variază de la om la om, în funcție de experiență și starea psihosomatică. Valorile din tabel au fost determinate experimental, observând un număr mare de indivizi și notând performanța acestora.
Timpul propriu-zis nu este chiar atât de important. Metoda își păstrează utilitatea chiar dacă le-am nota pe toate cu X, Y și Z. Ideea este că poți determina că într-o interfață durata este, de exemplu, 3X+4Z, secunde iar în alta este X+2Z secunde (așadar a doua variantă e mai bună).

Componenta cea mai simplă e reacția sistemului. Dacă timpul de reacție depășește 250ms - omul consideră că ceva nu e în regulă și de obicei mai apasă încă o dată pe buton, sau cel puțin are impresia că sistemul frânează sau nu percepe corect comenzile. Este important ca în situațiile în care un proces va dura mai mult decât atât - pe ecran să se afișeze un careva feedback - o roată care se rotește sau un indicator de progres. Dacă nu faci acest lucru - vei vedea că oamenii deschid 3 ferestre de Firefox în loc de una; sau că au cumpărat produsul de 2 ori din greșeală. Toate acestea sunt efectele absenței unui feedback adecvat.

Din ceea ce ai citit până acum, poți face câteva observații:

Un trackpoint este mai eficient decât un mouse - deoarece timpul pentru operația H (hovering, trecerea de la mouse la tastatura) e redus, pentru că fizic mâinile sunt mai aproape de tastatură și distanța parcursă e mai mică.

Pe un touch-screen P include K - atunci cînd ai ajuns cu degetul într-un loc specific - ai și apăsat pe acel loc, adică apăsarea pe buton nu te costă nimic (K = 0).

Pe un touch-screen nu există H - adică nu trebuie să treci de la mouse la tastatură, sau invers.

Operațiunile H și P sunt cele mai scumpe - o interfață care impune trecerea frecventă de la mouse la tastatură este mai lentă decât una care se bazează exclusiv pe tastatură. În acest moment utilizatorii vim zâmbesc triumfător (ambii).

Keystroke level modeling în practică

Un exemplu - cum scriu cuvântul ”zmeuriu”? Pentru aceasta trebuie să mă gândesc la ceea ce vreau să fac, apoi să apăs pe butoanele respective, adică: M K K K K K K K. Rezultatul este 1.35 + 0.2*7 = 2.75 secunde.

Atrage atenție faptului că expresia scrisă nu a fost M K M K M K M K M K M K M K, adică nu au fost 7 eforturi mentale pentru fiecare apăsare, ci doar unul, la început. Restul apăsărilor s-au făcut într-un regim automatizat, grație memoriei kinestetice. E similar cu mersul pe bicicletă - gândești doar atunci când trebuie să decizi, după asta totul e automatizat, mușchii lucrează autonom și nu trebuie să conștientizezi fiecare mișcare.

De fapt, există un set de reguli de simplificare, despre care poți afla din Wikipedia, sau din publicația în care s-a propus modelul (e din anii '80, o poți găsi pe scholar.google.com). Voi omite acele detalii, pentru că termenii pe care i-am definit până acum sunt suficienți pentru a face o analiză comparativă obiectivă.

În calitate de exemplu voi studia interfața online de achitare a facturilor oferită de Moldova Agroindbank și de Fincombank. Le-am ales pe acestea deoarece am avut oportunitatea de a le utiliza pe ambele. Una din ele mi-a cauzat o traumă psihologică, aceasta e unul din factorii care m-a determinat să scriu articolul.

Înainte de a porni la drum, trebuie să considerăm următoarele aspecte:

• Pentru achitarea unei facturi trebuie să indici prestatorul de servicii și numărul facturii
• Uneori trebuie să indici și suma pe care o achiți (e.g. atunci când achiți parțial)
• Uneori trebuie să transmiți indicațiile contoarelor (la Moldova-Gaz sau la Infocom
• Unele facturi au întotdeauna același număr (e.g. Starnet sau Moldtelecom) iar altele au numere variabile, care se incrementează lunar (e.g. Union Fenosa sau Infocom)
• De regulă, oamenii plătesc mai multe facturi dintr-o mișcare (așteaptă să vină toate, apoi pleacă la bancă)
• De regulă, oamenii achită facturi de la aceeași prestatori de servicii în fiecare lună
• Rareori oamenii plătesc și alte facturi - spre exemplu dacă te-a rugat o colegă să plătești pentru ea

Sarcina imaginară pe care o rezolvăm este să achităm facturile câtorva prestatori de servicii:

• Starnet - 82971, 155 lei
• Moldtelecom - 6429765, 12 lei
• Union fenosa - 2000981543, 209 lei
• Moldova-gaz - 45/8209162, 28.55 lei, indicațiile contorului 345
• Infocom - 326995231, 55.14 lei, indicațiile contorului 402

Acum hai să urcăm în mașina timpului, să mergem înapoi cu un deceniu și să proiectăm toate astea pe interfața Fincombank și vedem cum se atinge obiectivul ”să achit facturile pentru luna noiembrie”.

Vedem o listă cu toți prestatorii de servicii care au legătură cu Fincombank și introducem numerele facturilor în câmpurile respective.

Primul în listă este Starnet; operația arată în felul următor: ne gândim ce vrem să facem, punem mâna pe mouse, mișcăm cursorul în câmpul respectiv, facem click pe el, ne pregătim mental să scriem numărul facturii, trecem mâinile pe tastatură și facem acest lucru. În termenii KLM asta sună în felul următor:

Sau într-o linie: M H P K M H K K K K K = 1.35 + 0.4 + 1.1 + 0.2 + 1.35 + 0.4 + 0.2*5 = 5.8s

Apoi pentru Moldtelecom - gândim, punem mâna pe mouse, trecem la câmpul respectiv, etc.: M H P K M H K K K K K K K = 1.35+0.4+1.1+0.2+1.35+0.4+0.2*7 = 6.4s

Union fenosa: M H P K M H K K K K K K K K K K = 1.35+0.4+1.1+0.2+1.35+0.4+0.2*10 = 6.8s

Moldova gaz: M H P K M H K K K K K K K K K K = 1.35+0.4+1.1+0.2+1.35+0.4+0.2*10 = 6.8s

Apoi apăsăm pe butonul ”vizualizați facturile”, adică: M H P K = 1.35+0.4+1.1+0.2 = 3.05s

În rezultat trecem la un alt ecran, unde vedem un rezumat cu lista tuturor facturilor selectate, suma totală și câmpurile în care voi introduce datele contoarelor și sumele care trebuie achitate.

Cred că deja te-ai săturat să vezi aceste secvențe de litere și sumele secundelor. Totuși trebuie să facem un efort în numele științei și să ducem treaba la capăt.

În ecranul de mai sus, voi introduce suma pentru Starnet (M H P K M K K K K K), datele contorului pentru Infocom (M H P K M K K K). Apoi voi selecta numărul cardului din dropdown-menu (M H P K P K), voi introduce luna (M H P K P K) și anul expirării (M H P K P K). Voi apăsa pe butonul ”achitare” (M H P K), apoi ”confirmare” (M H P K).

În final voi vedea asta.

Aceste operațiuni consumă 29.55 secunde. Iar în total, sarcina achitării facturilor pentru noiembrie a durat 5.8+6.4+6.8+6.8+3.05+29.55 = 58.4 secunde.

Comparativ cu durata unei călătorii la bancă, așteptarea în rând, forfoteala cu banii, distragerea de la serviciu și comisionul achitat - este un rezultat excelent.

Ce ar mai putea face Fincombank pentru a îmbunătăți interfața? Dacă te întorci la punctele de mai sus, în care am descris cum de obicei durează ritualul achitării facturilor, vei găsi răspuns la întrebare. Gândește un pic, apoi citește mai departe.

.

.

.

.

.

• Lista prestatorilor de servicii include multe companii cu care nu am nicio legătură. Fincombank ar putea memoriza care sunt facturile pe care le-am achitat luna precedentă și să le afișeze doar pe acelea. Restul furnizorilor să fie accesibili dacă apăs pe butonul ”vezi lista completă”
• Numerele unor facturi sunt constante, de exemplu la Moldtelecom sau Starnet - totuși eu trebuie să le introduc de fiecare dată, în fiecare lună. Interfața ar putea completa acel câmp cu valoarea lunii precedente, iar eu o voi modifica dacă e necesar (spre exemplu, dacă achit pentru altcineva)
• În aceeași ordine de idei, interfața poate extrapola care va fi numărul facturii Infocom, Union Fenosa - utilizând numărul lunii precedente. Îl voi corecta, dacă e necesar.

Legea lui Hick zice că efortul necesar pentru a face o alegere crește odată cu numărul de opțiuni disponibile.

Evident, dacă reducem numărul opțiunilor - simplificăm problema. În cazul Fincombank, mă refer la lista completă a prestatorilor de servicii, care conține elemente irelevante din punctul meu de vedere. Cu cât mai multe servicii pot fi achitate prin această bancă, cu atât mai mult efort trebuie să depun când aleg câmpul în care scriu numărul facturii.

În general, concluzia este că interfața Fincombank este simplă, clară și că mai poate fi îmbunătățită.

Înainte de a efectua aceeași analiză pentru Agroindbank, îți sugerez să miști mai departe cana cu ceai de la computer.

Voi începe cu introducerea unui alt concept, acel al modelului unui sistem. Când un om interacționează cu un sistem, acesta își construiește un model mental, care descrie cum crede omul că se poartă sistemul. Există și modelul de sistem, care descrie comportamentul de facto a acestuia.

Dacă totul e bine, ceea ce crede omul coincide cu realitatea și atunci așteptările utilizatorului și comportamentul sistemului coincid. În caz contrar apare frustrarea și tensiunea dintre om și sistem, în popor asta se numește user interface friction.

Modelul mental pe care mi l-am construit atunci când foloseam serviciul Agroindbank este foarte diferit de modelul real al sistemului. Consecința - deseori dau de anumite erori, sau nu știu ce vrea sistemul de la mine și repet acțiunile mele, variindu-le un pic, cu speranța că de data aceasta fac ”cum trebuie”.

Logica MAIB este următoarea - mai întâi trebuie să adaugi un furnizor la lista ta, apoi ei automagic vor primi datele despre factură. M-a bucurat acest fapt când am folosit sistemul pentru prima oară, presupuneam că ei au mers pe calea cea mai zmeurie - în loc să mă impună să introduc manual numerele facturilor, o fac ei. Eu va trebui doar să confirm intenția de a plăti.

Chiar din prima clipă am fost prins în capcană. Care din opțiuni trebuie s-o aleg? Eu am ales ”plata facturilor”.

Răspunsul corect era, ”setare furnizori servicii”.

Aici trebuie să atragi atenție unui mic detaliu - ești impus să selectezi numărul contului, chiar dacă ai un singur cont. În termenii keystroke level modeling, această operațiune costă M H P K secunde. Are sens să alegi când ai din ce alege, dar când este o singură opțiune - întrebarea este irelevantă.

Am repetat același lucru pentru mai multe facturi. Câteva luni mai târziu am dat de o astfel de eroare:

Citind codul erorii am presupus că ceea ce am scris în câmpul „alias” deja am scris în una din lunile precedente. Am vrut să mai adaug niște caractere, dar am constat că lungimea câmpului e limitată la vre-o 9 simboluri.

Am fost salvat de opțiunea ”redactarea furnizorilor” în meniu - m-am dus acolo și am șters furnizorul, ca să-l pot adăuga din nou prin punctul ”setarea furnizorilor”. Ajuns acolo, trebuia din nou să introduc un alias și codul facturii. Aici interfața încalcă o altă lege fundamentală:

Niciodată nu pierde input-ul primit de la utilizator. Tot ce a fost scris/setat/configurat de om, trebuie să fie păstrat și reciclat.

Apropo, după ce adaugi un furnizor de servicii, apare o fereastră cu un buton care trebuie apăsat, altfel nu poți merge mai departe. Aici MAIB ar fi trebuit să arate un overlay non-invaziv (i.e. non-modal) undeva în partea de sus a ecranului, așa cum face Gmail atunci când expediezi un mesaj. Astfel - știi că acțiunea s-a finalizat cu succes și nu ești forțat să faci M H P K pentru a scăpa de fereastră. Notificări de același tip apar și atunci când ștergi un furnizor.

Acum te întrebi probabil, de ce am decis să adaug din nou furnizorul, în loc să extrag automat datele despre factură în baza informațiilor introduse luna precedentă? Păi - așa am vrut, dar iată ce mi-a zis sistemul:

Atunci când totul e bine, trebuie să alegi sus lista furnizorilor, apoi să apeși ”solicită factura”. După aceasta alegi o singură factură din listă și apeși ”mai departe”.

Atenție, aici MAIB iarăși a preluat de la mine careva input și apoi l-a aruncat - sus am ales mai mulți furnizori, dar jos aleg o singură factură. Când vreau să achit următoarea factură și ajung din nou la acest ecran, va trebui să aleg iarăși furnizorul.

După cum ți-ai dat seama, MAIB nu oferă posibilitatea de a plăti toate facturile într-o mișcare, trebuie să repet o anumită secvență de pași pentru fiecare factură în parte.

Iar dacă într-o lună vreau să ajut un prieten plătindu-i factura, va trebui mai întâi s-o înregistrez în lista de furnizori.

Pentru fiecare factură procesul implică câteva ferestre de confirmare, apoi îmi vine un email cu un cod unic (trebuie să trec în alt tab sau fereastră de browser, să găsesc mesajul lor, să selectez codul, apoi Copy/Paste).

Probabil te întrebi de ce nu calculez și aici fiecare pas, exprimându-l prin termeni precum M P H K. Păi - aș putea s-o fac, dar ar lua mult mai mult timp și nu ar adăuga valoare acestui articol. Chiar fără de a face toată aritmetica, știu că rezultatul va fi cardinal diferit.

Sistemul de online banking de la MAIB include o funcție foarte utilă - la momentul ieșirii din cont îți arată cât timp ai petrecut în sistem.

18 minute și 24 secunde.

Ce poate face Agroindbank pentru a îmbunătăți interfața? Este o întrebare complexă, deoarece soluția implică o oarecare doză de re-proiectare, o schimbare de paradigmă. Faptul că un concurent (cu un design grafic din mileniul precedent) rezolvă problema de optsprezece ori mai repede înseamnă că abordarea ta este pe alocuri sub-optimală.

Problema principală este diferența mare dintre modelul utilizatorului și acel al sistemului - nici acum nu sunt sigur că am înțeles cum funcționează site-ul Agroindbank. Probabil, un inginer de la MAIB care citește acest articol de mai multe ori îmi răspunde imaginar ”băi %cuvânt rău%, aici trebuia să faci %acțiune-corectă%, nu %acțiune-greșită%!”, în așa caz îți sugerez să repeți experimentul cu mama ta și să vezi pe ce apasă ea.

Testul mamei e o practică bună, deoarece îți dă șansa să vezi cum o persoană de altă generație percepe sistemul alcătuit de tine. Faptul că persoana dată îți este apropiată reduce probabilitatea că vei avea o atitudine ostilă și față de ea și vei admite pentru măcar câteva clipe posibilitatea că sistemul tău într-adevăr are unele lacune.

Concluzii

În rezultatul acestei lecturi, sper că vei învăța să aplici keystroke level modeling atunci când ai dezbateri cu colegii în privința unui design de interfață. Trebuie să admit că de mai multe ori am fost în situația în care existau contradicții care se rezolvau prin vot - implementam varianta care a fost aleasă de majoritate, nu neapărat și cea mai bună.

Trebuie să menționez și anumite limite despre care trebuie să fii conștient. Acest instrument îți arată care opțiune este mai rapidă, dar asta nu înseamnă că opțiunea dată este și cea mai estetică sau mai simplă de înțeles.

Spre exemplu, în editorul vim poți face multe lucruri foarte repede, prin câteva comenzi magice - dar te asigur că mama ta nu va putea s-o facă. Așadar, viteza nu este unica variabilă pe care trebuie s-o optimizezi.

De asemenea, keystroke level modeling nu răspunde la întrebarea ”cum să fac mai bine?”. Cu alte cuvinte, el zice doar că varianta A e mai bună decât B, dar în niciun fel nu te ajută să înțelegi dacă există și varianta C care e mai bună decât astea două.

Întrebarea din urmă se rezolvă printr-o altă metodă, care ține de conceptul de eficiență informațională, pe care posibil îl voi discuta în viitor.

Iată o lecție de la UTM în care explic aceste idei și ofer alte exemple:

De asemenea, cartea ”The humane interface” de Jeff Raskin este sursa din care am aflat eu despre această metodă și o recomand tuturor care sunt interesați în proiectarea interfețelor pentru oameni.

Support for Nginx automation is currently experimental, so it needs to be done by hand and the process is not as straightforward as it is for Apache, for example.


git clone https://github.com/letsencrypt/letsencrypt
cd letsencrypt/


Stop nginx, so letsencrypt can bind its server to port 80 and use the ACME protocol to obtain a certificate.

Go through the basic steps of the ACME wizard:

/etc/init.d/nginx stop
./letsencrypt-auto certonly -d mysite.com


At this point, the certificates are written to /etc/letsencrypt/live/mysite.com (the last directory matches the domain name, of course).

Edit your nginx config to make it use the new certificate and key. The example above only lists the sections relevant to security, you'll have to integrate them into your configuration, so it is assumed you have at least a rudimentary understanding of nginx.conf syntax.


server {
listen 443;
server_name mysite.com;

ssl on;
ssl_certificate /etc/letsencrypt/live/mysite.com/fullchain.pem;
ssl_certificate_key /etc/letsencrypt/live/mysite.com/privkey.pem;

# Tighten your security levels
ssl_protocols TLSv1 TLSv1.1 TLSv1.2;
ssl_session_cache shared:SSL:10m;
ssl_ciphers 'EECDH+AESGCM:EDH+AESGCM:AES256+EECDH:AES256+EDH';
ssl_prefer_server_ciphers on;
#ssl_dhparam /etc/letsencrypt/dhparams.pem;
}


server {
listen 80;
server_name mysite.com;

#always redirect HTTP to HTTPS
return 301 https://$host$request_uri;

}


The settings are in place, start the server with /etc/init.d/nginx start.

Go to your site and have a look at the result. Observe that when you go to http://mysite.com it redirects you to the https version automagically.

Then have a look at it from a different perspective, by running the SSLlabs test tool.

To top it up a notch, generate your own mathemagics for Diffie-Hellman with OpenSSL. This process might take around 5 minutes, be prepared to wait.

openssl dhparam -out /etc/letsencrypt/dhparams.pem 2048

When it is done, uncomment the Diffie-Hellman parameters line in the nginx configuration and restart it again
#ssl_dhparam /etc/letsencrypt/dhparams.pem;

As a result, you'll get an A at the SSL labs test. Nice job, and it cost you nothing!

Beware: the certificate expires in 90 days, you will have to renew it later.

References:

• Let's Encrypt manual
• explanation of the weak Diffie-Hellman problem
• another perspective on the same issue

If you want to get a better picture on digital certificates and PKI in general, consider reviewing some of the video materials from my classes.

This story is about what I could have said.

• Mandatory indentation makes the code more readable, expressing structure in a visual way
• Reduced visual noise - there are no curly braces, dollar signs, semicolons or parentheses to distract you, unless necessary
• General purpose - this is a language you can use for almost anything - web services, desktop applications, background daemons, games, scientific research, pretty computer graphics and so on
• A high-level language lets you focus on the logic of the problem you're solving, instead of forcing you to think about low-level implementation details such as managing memory or manipulating strings
• Batteries included - the standard library provides many powerful primitives you can combine to solve a very wide range of problems, without ever having to search for a third party module
• Third party libraries are available, their great variety extends your mileage even further
• Interactive programming - grow your program by writing one line at a time and observing its result immediately, making corrections as needed
• Interactive debugging - pause your program, inspect and manipulate its state before moving on to the next line
• Python is expressive - meaning that it takes a few language constructs (not merely "lines") to express an idea that would take more lines/constructs in another language
• Cross platform compatibility enables you to run your Python code on any of the multitude of supported platforms
• Excellent documentation explains how to use the standard library, it often includes helpful code samples
• Easy start, even for a newbie - you don't need a heavyweight IDE to make a simple `hello world` program, nor do you have to run multiple tools and supply mysterious command line arguments
• Maturity is something you get after a language has been in use for some time and managed to acrete a vibrant, permanent community (unlike toy-languages that come and go)

Some time in ~2004, I was on ICQ with a schoolmate. Our paths have diverged when I joined the Technical University of Moldova, while he studied at a university in the USA. I was curious about his curriculum so I asked what courses they had. Among other things, he mentioned a language I did not know - Python. I liked the name and decided to investigate. I had no idea I was about to embark on a very exciting and empowering journey.

High level language
This means that I can focus on my specific problem, rather than on some low-level elements the solution requires.

We had a computer security course and an assignment to implement an encryption algorithm. Although I had a clear picture of what the steps in the algorithm were, I did not manage to complete the task in the allocated time; I spent most of it writing a "big numbers" library in C.
In gaming terms, I spent two weeks working on a "secondary quest" (multiplying big numbers) instead of working on my "primary quest" (asymmetric encryption).

In another course we had to implement an FTP client. It was the first RFC I have read in my life, I understood the protocol's commands, their order and syntax. However, most of my time was invested in finding out how to create a BSD socket in C and do some basic things with it.

This is akin to playing chess, and thinking about it in terms of "grab this piece with 2 fingers, move it 5cm to the right, grab the piece already there and replace it with the one you're holding", rather than "the rook takes the knight" or "E2->E4".

Is Kasparov good at chess due to his ability to move fingers with extraordinary precision?

***

Fast-forward a couple of months - I switched to writing all of my assignments in Python, unless the conditions explicitly required another language. I got much more productive and life was good! My only regret is that I did not learn Python earlier - so I could leverage it in my other courses.

A funny incident occurred once - there was a practical assignment where we had to use a tool to produce some output and explain how those results correlated with the inputs. I missed the part that said "use this tool" and wrote my own instead, because... it was easy!
Professor [name withheld] didn't believe I wrote the program myself (it was an implementation of Diffie-Hellman key-exchange, something that required a rendezvous with my old friend - big number arithmetic). One of his arguments was "I never heard about this language". Haha!

I have to remind you that this was quite a long time ago, back then there was nobody at the Technical University (to the best of my knowledge) who used this language. There were no courses about it, none of the teachers used or recommended it, neither did any of my colleagues.

Fast-forward a few years, I ended up holding classes at the same university, and guess what I do my demos in? Yep - it is Python, because I can fire up a terminal and grow a program from scratch, in front of my students' eyes, so they can follow me one step at a time and ask questions right away.

In my first years of teaching, it was usually the case that my classes were one's first exposure to Python. I was happy to observe that they're using it in other courses as well.

Nowadays a lot of people already speak this language before my course - that's great. I am sure it makes their academic life more exciting, as they can think about the logic of whatever they're working on, instead of adding * and & haphazardly until "it compiles".

Grow your program
Let me start with an analogy - you're attending a class and the teacher introduces you to a new topic, a slide is shown on the screen - it has a huge and complex diagram on it, many nodes, many links between them.

Compare that with another class, where the teacher starts with a clean slate and writes something on the board. The sketch is extended with another label, another line, each step being accompanied by comments and questions from people in the audience. At the end of the class the board is packed with information.

Which of the lectures was easier to follow and which one left more traces in your memory? It is most likely the latter, because you witnessed its growth from the very beginning.

Programming follows the same pattern. Python makes it easy to adapt a style that is more compatible with my mindset (I suspect it applies to many others too). You can type a line of code and execute it, getting instant feedback and correcting any mistakes you may have made. Immediate feedback is also a prerequisite to entering the state of flow, as researched by Mihaly Czikszentmihalyi (this subject is out of the scope of my story, but I encourage you to look into it). Not all languages provide instant feedback, sometimes you have to change and recompile the code, or run it again through a sequence of steps until it reaches a particular state - then you can try out your new idea.

General purpose
This means that the language does not occupy a narrow niche, instead you can apply it in a wide range of tasks. PHP is a good example - can you do anything other than a web-application in it? You can, but you have to go out on a limb to make that happen, you will be using the wrong tool for the job. The result will be something difficult to maintain and extend.

If you bet everything on PHP, you're locking yourself out of a variety of problems to solve. Python helped me in many courses I had at the university, that is a testimony to its versatility.

Whatever time you invest in sharpening your Python skills is likely to yield benefits in all your interests, not just one or two. This is a basic argument in support of applying Python at work; I told myself that if it made me so productive at the university, the same could happen in another context.

Thus, the reason we heavily rely on Python at Dekart is not because it is fashionable or because someone trendsetter said so, the decision was distilled from my own experience.

What is an expressive language?
A problem can be solved in many ways; a program that solves the problem can be written in different languages. Some of them will require long and convoluted instructions, while others will be more concise. Usually it is better to choose a DSL (domain-specific language), because it provides abstractions tailored for a particular class of problems.

If a DSL is not available, you can leverage an expressive language. What do I mean by that?

An expressive language allows you to get the message across with fewer logical elements.

In the suggested definition I do not rely on "lines of code", but on "logical elements". That is to avoid the trap of having a single line of code that is extremely complex and difficult to debug. A C program can be reformatted to fit in a line, regular expressions (note: regexps are not a programming language) or Perl one-liners can do a lot of useful work in a line too. But...

Tell me what this regexp does:

,(?=(?:[^\"]*\"[^\"]*\")*(?![^\"]*\"))

What about this C code?

main(int c,char**v){return!m(v[1],v[2]);}m(char*s,char*t)
{return*t-42?*s?63==*t|*s==*t&&m(s+1,t+1):!*t:m(s,t+1)||*s&&m(s+1,t);}

Now that you understand why lines of code are not a good metric, let's move on. Let's say you have to go through each letter in a word and print the order number of that letter in the ASCII table. In abstract terms, we are dealing with three entities - a word, a letter and a number.

In Python I could express that as:

word = "jvompiha"
for letter in word:
	print ord(letter)

In C I would have to do something like this:

char word[] = "jvompiha";
int word_length = strlen(word);

for(int i=0; i<word_length-1; i++)
{
	printf("%i", ord(word[i]))
}

In the fragment above you have to handle more elements: there's a counter `i`, there's another variable called `word_length`, you have to take care of initializing `i` with a value and incrementing it at each iteration. You must also keep in mind the fact that each variable has a specific type. Somewhere in the back of your mind you must be cautious because "off by one" errors are out there to get you. While you're at it, think about whether `<` should be `<=` instead.

Even though the Python program is shorter, that's not the point, the point is that you only focus on what matters in the context of your problem, whereas in C you have to think about additional meta-details that are not strictly related to the problem at hand.

An analogy would be that of a juggler - is it easier to juggle 2 apples or 5? In these terms, an expressive language does not force you to juggle with more variables than necessary, whereas less expressive languages impose some overhead.

With practice you can juggle even 7 apples or more, but keep in mind that keeping those apples in the air requires a continuous input of energy from your side, and that energy is not free.

The analogy applies not only to the world of physics, but also to the world of abstract thoughts. An interesting experiment in cognitive psychology determined the number of elements one can keep in their working memory, that number is 7 (plus or minus 2).

If a tool allows you to save some time and effort, you can redirect those resources elsewhere, where they matter more.

What pays better?
Every now and then someone asks me which language to learn based on what's popular and what the big companies are looking for. I believe they are asking the wrong question.

You can focus on a language such as ABAP or COBOL, there are employers willing to pay a lot of money for that, due to the fact that there are relatively few people who know these well. Will such skills help you in another context? Very unlikely, and only indirectly.

My guess is that if you're choosing a field of study based on potential profits, programming is not the right choice. You'll be better off as a drug lord, a weapons smuggler or a judge in a corrupt country. These activities will always be more profitable than any programming language, even if you are the only person on the planet who knows it. If you're in it for the money, that is.

Conclusions
Python is a great language, not only for beginners but also for professionals who use programming to solve problems in the real world. If you had to learn only one language, I would be inclined to recommend Python.

However, keep in mind that if you become emotionally attached to a solution, it can become your next problem.

Reality often realigns the planets into configurations that make you apply other languages. Although I am a huge fan of Python (to the extent that I made my own Python themed T-shirt), I use other programming languages on a daily basis. I think that makes me a better person.

There are many languages that provide the benefits discussed above (though Python brings all of them together in one package) and there is value in learning a new one.

Pre-emptive counter counter-arguments
An attentive reader might point out that everything I wrote above can apply to other languages too. C, for example, is a general purpose language, with excellent documentation, it is cross-platform, it pays well, and so on. Not only that, but it is also a high level language (when compared to platform-specific assembly).

Besides that, one can accumulate so much experience in any given language, that they "don't even see the code, they see `blonde`, `brunette`...". The thing to keep in mind is the learning curve - how much time does one have to invest in the study of a language before they can produce some useful results with it?

The bottom line is that you should treat this story as pro-Python, rather than anti-everythingElse.

O limbă se dezvoltă în așa fel încât să conțină cuvinte pentru conceptele cu care operează vorbitorii acesteia. Pe vremea lui Ștefan cel Mare în limba noastră nu exista cuvântul "tsunami" și nici măcar un echivalent al acestuia - deoarece situația geografică a Moldovei face cuvântul dat irelevant. Același lucru se referă și la ”cangur” - nu trăiesc la noi astfel de semidobitoace*, nu există nici necesitatea în cuvinte pentru desemnarea lor.
Astăzi le găsim pe ambele în DEX, deoarece omul de rând se ciocnește cu aceste entități - în călătorii, la televizor, prin Internet. Limba română s-a adaptat, astfel încât noi, purtătorii ei, să putem interacționa cu restul lumii pe picior de egalitate.

Am și un exemplu anecdotic legat de președintele american Ronald Reagan, care considera că poporul sovietic nu poate fi liber niciodată deoarece în limba rusă nu există cuvântul ”freedom” (libertate, свобода).

Ce ne facem cu whistleblowerii? Termenul dat se aplică unei persoane care a aflat despre anumite încălcări sau abuzuri (ținute în secret) și a cărei convingeri morale au determinat-o să le facă publice. Noi zicem despre ei că au sunat alarma, sau că au bătut clopotul, iar englezii spun că au suflat fluierul - să facă zgomot ca să-i audă poliția (to blow the whistle).

Istoria oferă câteva exemple de astfel de persoane: Julian Assange, Bradley/Chelsea Manning, Edward Snowden. Primele două persoane au dezvăluit (printre altele) informații despre un atac al armatei americane care a dus la moartea unui număr de civili (evident, guvernul SUA nu a dezvăluit aceasta și a încercat să mușamalizeze totul); ultimul a adus la cunoștința întregii lumi despre un sistem sofisticat de spionare, elaborat de SUA pentru a-și monitoriza cetățenii, inamicii și prietenii.

Toate aceste persoane au ceva în comun - nici una din ele nu este din Moldova. Nu e din cauza faptului că în Moldova nu există fărădelegi care să atragă atenția unui ”clopotar”, nici nu e din cauza faptului că în Moldova nu există oameni curajoși. Nu-mi propun să explic de ce la noi e altfel, dar îmi propun să fac în așa fel încât acela care are ceva de spus, s-o poată face fără risc.

Una din problemele fundamentale a omului care vede nelegiuirea este că dacă scoate la iveală faptele - poate deveni o țintă a forțelor implicate în încălcare. Imperfecțiunea justiției moldovenești defavorizează omul de rând, astfel acesta decide să nu tulbure apele.

Ce putem face pentru a extinde lista oamenilor de mai sus cu nume din Moldova? Una din metode este să apelăm la tehnologii moderne pentru a oferi posibilitatea transmiterii unor documente într-un mod secret, fără de a dezvălui identitatea informatorului.

În ultimii ani au răsărit câteva soluții precum Globaleaks sau Securedrop; ambele sunt bine documentate și utilizate în publicații de calibrul The Guardian sau The Washington Post.

Sistemele menționate au fost supuse unui audit independent, cu scopul de a confirma că într-adevăr garantează securitatea transferului informațional și anonimitatea expeditorului.

Examinând site-urile de știri din Moldova, găsim câteva care oferă facilitatea de a trimite o știre, însă nu găsim nici unul care să-și bată capul de siguranța informatorului și să ofere un mecanism care îl va proteja.

Prezența mecanismelor precum Securedrop sau Globaleaks ar aduce un beneficiu enorm publicului, cât și instituției media care ar putea prelua și publica materialul primit.

De ce nu există în partea noastră a Internetului site-uri care să ofere aceste facilități? Dacă răspunsurile sunt

• Nici nu știam că există așa ceva
• Am auzit de ele, dar nu știu cum să le instalez la mine pe site

... să știi că am două vești bune pentru tine: 1 acum știi, 2 pot să te ajut să configurezi mecanismul, gratis.

Sper că jurnalismul înarmat cu un astfel de instrument va putea schimba regulile jocului, astfel informația importantă va fi disponibilă atunci când e relevantă, nu doar atunci când divulgarea [parțială a] acesteia toarnă apă la moara unei forțe politice.

Înțeleg că societatea (adică tu și eu) nu are cărți tare bune în mână și că toți așii sunt în mâinile oponenților (cei care se hrănesc din taxele pe care le plătești tu și cu mine). Este evident că dacă vom continua să facem ceea ce am făcut până acum - vom primi ceea ce am primit până acum. Este evident că e necesară o schimbare.

Nu mă aștept la aceea că în câteva zile voi fi inundat cu mesaje de tip ”hai s-o facem cât mai repede!”. În schimb tu poți fi reprezentantul primei instituții de jurnalism din Moldova care poate afirma solemn ”avem un instrument care garantează anonimitatea informatirilor”. Asta ar putea fi contribuția noastră.

În termeni simpli, tabelul de mai sus poate fi distilat în câteva istorioare:

• Scrisoarea anonimă sau pachetul trimis la adresa redacției poate fi interceptat și deschis de către poștaș sau șoferul care îl transportă din punctul A în punctul B. De asemenea, oricare din aceste personaje poate modifica conținutul scrisorii. De asemenea, Zorzonela Agafieva poate să te observe atunci când arunci scrisoarea în cutia poștală sau când aduci pachetul la redacție.
• Un jurnalist care a primit un email de la broscutza1945@yahoo.com într-adevăr habar nu are cine l-a expediat, din asta însă nu rezultă că expeditorul e anonim. Nu e deloc anonim în ochii providerului Internet sau în ochii autorităților care vor exercita presiune asupra providerului și a altor instituții de telecomunicații pentru a dezvălui adresa IP și locul de unde a venit mesajul. Uneori e chiar și mai simplu - iată cum am identificat un student care mi-a trimis un email anonim.

Mecanismele menționate de mine nu au aceste neajunsuri, dar nu sunt perfecte. În primul rând, utilizarea acestora necesită o careva competență tehnică (nu e nimic complicat, la urma urmei chiar și un urs poate să învețe să meargă pe bicicletă), iar în al doilea rând - informatorul anonim oricum trebuie să fie foarte prudent.

Spre exemplu, în raportul Kroll scrie ”Copy #45, issued to Andrian Candu” - ceea ce face evidentă sursa de scurgere a informației. Alteori documentul poate conține niște indicii subtile care identifică posesorul acestuia. Să zicem, la pagina 45 din versiunea mea, cuvântul 4 din rândul 3 este ”zmeuriu”, iar în copia altuia scrie ”extraordinar”. Dacă în presă răsare documentul unde figurează ”zmeuriu” - evident am fost eu acela care l-a divulgat sau nu l-a păstrat atent. Acest truc este foarte răspândit, companiile care produc hărți și atlasuri deseori adaugă în produsele lor orașe inexistente în locuri obscure - astfel pot identifica concurenții care s-au ”inspirat” din munca lor.

Există multe mecanisme care permit identificarea aproximativă sau exactă a originii unui document electronic prin metadatele acestuia - ele pot fi descrise într-un alt articol. Deocamdată vreau doar să evidențiez că trebuie să fii foarte atent dacă decizi să trimiți ceva la o redacție.

* Tehnic vorbind, ”dobitoc” se referă doar la patrupede, ceea ce nu e cazul unui cangur; ”semidobitoc” corespunde întocmai cerințelor și sună mult mai zmeuriu decât ”animal”.

Înainte de a porni la drum, vreau să-ți spun că sunt client Starnet de foarte mult timp și nu intenționez să-mi schimb providerul.

Ce este un ”atac cibernetic”?
Cineva a accesat resursele interne a companiei și a copiat unele date găsite acolo. Aceste copii au fost publicate pe Internet, iar astăzi oricine poate face rost de ele.

Atacul putea fi unul sofisticat, necesitând un grad sporit de competență. De asemenea, putea fi și unul trivial, succesul căruia se bazează nu atât pe măiestria vânătorului, cât pe slăbiciunea victimei.

Nu există date tehnice exacte despre ce s-a întâmplat, de aceea nu trebuie să ne grăbim să afirmăm ”wow, ce hackeri 1337!” sau ”meeeh, ce provider n00b!”. În slangul tehnic englez, 1337 e o formă a lui ”leet”, adică ”elite”, adică ceva sau cineva sofisticat, de elită; n00b este o formă a lui ”newb”, adică ”newbie”, adică cineva care mai are multe de învățat, necopt.

În acest moment nu știm decât ceea ce ne spune Starnet:

... au copiat datele de pe un Server de Development, printr-o altă stație virusată care avea deschis un Backdoor.

Informația este prea vagă pentru a estima complexitatea atacului.

La ce să mă aștept?

• SPAM, adică mesaje nesolicitate. Acum adresa ta de email o cunoaște toată lumea. De asemenea, vei primi și spam prin SMS, deoarece numărul de telefon tot e inclus în acele date.
  Majoritatea oamenilor ignoră spamul pentru că s-au învățat să separe ”pleava de nu_pleavă”. Însă în urma acestei scurgeri de date, spamul poate deveni mai sofisticat, fiindcă un mesaj poate începe cu o adresare, de parcă ar veni de la cineva care te cunoaște personal.
• Phishing - tentative de a te manipula cu scopul obținerii accesului la resurse. Mesaje de acest gen încearcă să te convingă să faci ceva, spre exemplu să schimbi parola contului tău la serviciul Banca de Economii sau să participi la tombola Zolușca (oferta e limitată și expiră în 5 ore).
• Spear-phishing, o formă agresivă de phishing, care te caută anume pe tine. În loc de un email de genul ”Stimate client, vă rugăm să schimbați parola de la Unibank”, primești unui de genul ”Dragă Railean Alexandru, în urma actualizărilor de infrastructură, am oferit noi facilități pentru toți locatarii sectorului Buiucani; primii vor beneficia locuitorii din str. Zorzonița. Vă rugăm să apăsați pe acest buton pentru a activa noul serviciu”.
  În primul caz reacția mea e ”hah, eu nu am cont la Unibank” și șterg mesajul. În cazul al doilea, mesajul conține foarte multe detalii corecte despre mine - numele și prenumele, referință la locul de trai. Un astfel de mesaj este mult mai credibil decât primul.
  Dacă oamenii cât de cât familiari cu faptul că Internetul e un ocean plin de rechini flămânzi vor ignora primul mesaj, cel din urmă le va atrage atenția. Un mic procent din ei chiar vor face click și poate că vor nimeri în capcană.
• Alte conturi sparte - dacă numele meu de utilizator la Starnet e ”shurique” și parola e ”zubatka45” - acum despre aceasta știe toată lumea. Cineva ar putea presupune că eu am aceeași parolă în alte locuri, de exemplu shurique@gmail.com sau contul cu același nume pe torrentsmd.eu, și așa mai departe.
  Tu folosești aceeași parolă în mai multe servicii, nu-i așa? Dacă e cazul, trebuie să le schimbi imediat.
• Încălcări efectuate din numele tău - printre datele accesibile publicului sunt și parole de acces la rețele Wi-Fi. Dacă eu sunt un răufăcător care vrea să spargă o bancă, în loc s-o fac din rețeaua universității mele sau de acasă, mai bine o fac prin Wi-Fi'ul tău. Astfel, când autoritățile se vor apuca de treabă, săgețile vor arăta spre tine.
• Social engineering de tot soiul - tentative de a te manipula pe tine sau pe apropiații tăi, menționând careva detalii personale. Spre exemplu, cineva sună la telefon și zice ”Buna ziua, sunteți Railean Alexandru? (da, zic eu) Domiciliat str. Zărnenii vechi ' 45? IDNP 1945-5432-1234? (da, zic eu) Eu sunt Zorzonela Agafieva de la Union Fenosa, trebuie urgent să achitați taxa de reindexare a contoarelor coaxiale, din scara dvs. au plătit deja toți. (...) Da, da, urgent, invoice-ul expiră mâine. (Apelul se face seara când nu mai lucrează băncile, eu îi zic despre asta) Înțeleg, nu e problemă, noi am deschis special pentru dumneavoastră posibiliatea de a achita prin Paypal/Orange/MoneyGram/etc, sau îmi puteți dicta numărul cardului bancar ca să plătesc eu pentru dvs.
  Din cei 153 kilo-oameni din baza de date, dacă măcar un procent se lasă dus de nas, atacatorul poate face rost de 1530 numere de carduri bancare. Așadar, trebuie să fii foarte vigilent dacă te sună Zorzonela Agafieva!
• Fraude prin intermediul site-urilor plasate pe serverele Starnet. Imaginează-ți că noi reprezentăm compania ”Nodoscop SRL” și că site-ul nostru e găzduit de Starnet. În urma spargerii, parola care permite modificarea conținutului site-ului este cunoscută tuturor. Cineva ar putea face modificări mici pe site - să schimbe numărul contului bancar pe care clienții ne transmit banii, sau să instaleze acolo un mecanism ce permite controlul la distanță a conținutului paginii web. Da, eventual noi vom schimba parola și vom primi iluzia securității, dar problema e că site-ul a fost deja compromis; unica metodă de a depista aceasta este să examinăm fiecare fișier și să vedem dacă în el s-au produs schimbări.

Cine a fost arestat?
În știri se discută despre 2 persoane reținute. Cine sunt ei? Nu știm, precum nu știm nici cum i-au găsit.

Pe de o parte, zicem că forțele de ordine lucrează foarte bine, dacă au reușit să-i depisteze atât de repede.

Pe de altă parte, tratez cu o doză de scepticism aceste afirmații, din motivul că este ușor să organizezi un atac în așa fel încât să fie capul altcuiva la bătaie. Un exemplu l-am oferit mai sus, când am zis despre posibilitatea efectuării unui atac dintr-o rețea Wi-Fi asociată cu o altă persoană.

Un alt exemplu: imaginează-ți că ești un om rău care vrea să pună pe jăratic Banca Națională, pentru tot binele pe care ni l-a făcut în ultima vreme. Ai scos din buzunarul cuiva telefonul mobil, ai efectuat un apel în care zici cu o voce modificată ”În clădirea băncii este o bombă!”, apoi strecori telefonul mobil înapoi în buzunarul persoanei de la care l-ai ”împrumutat” și dispari.
Evident, poliția va veni la persoana de la care ai luat telefonul, nu la tine.

Deseori oamenii care comit ”crime cibernetice” sunt prinși nu pentru că au lăsat careva urme (în analogia noastră - pe telefonul ”împrumputat” ai lăsat amprente sau te-a văzut cineva cum l-ai pus înapoi în buzunarul victimei), ci pentru că s-au fudulit. Se va întâmpla așa și la noi?

Când spun despre ”urme”, mă refer la detalii tehnice care sunt cunoscute oamenilor familiarizați cu protocoalele de comunicații. Un exemplu tipic este istoriara despre cum am găsit pe studentul care mi-a trimis un email anonim - nu a fost niciun fel de magie, e doar analiza indiciilor disponibile.

Ținând cont de faptul că datele publicate erau destul de variate, una din aceste afirmații poate fi adevărată:

• Atacatorul a petrecut destul de mult timp (mai multe zile) în rețeaua Starnet pentru a vedea care sunt datele disponibile, deoarece atunci când ești grăbit apuci doar câteva chestii care stăteau la suprafață. Însă setul conține codul unor aplicații web, fișiere textuale cu parole, configurații de echipament, copii a bazelor de date de billing- e puțin probabil că toate acestea erau concentrate pe un singur calculator.
• Atacatorul a avut puțin timp la dispoziție, dar a avut un mare noroc când a dat de un calculator pe care totul era pregătit, arhivat frumușel într-un fișier gata de a fi copiat.
• Atacatorul a avut puțin timp la dispoziție, dar a beneficiat de unele cunoștințe despre organizarea internă a Starnet (sau a lucrat acolo, sau a obținut informații relevante de la un angajat, etc).
• Nici una din variantele de mai sus. Atacatorul de fapt este o atacatoare, o super-eroină-hacker-competentă care a făcut totul repede, în pofida complexității sarcinii.

Cu excepția cazurilor care implică mult noroc, efectuarea unui astfel de atac nu este o activitate trivială; oricine care este suficient de competent pentru a-l efectua e conștient de urmele pe care le lasă. Un astfel de om ar avea grijă să șteargă acele urme, sau și mai bine - să-l expună pe altcineva. Autoritățile vor fi foarte fericite să spună presei că au prins pe cineva.

Acel altcineva poate fi oricine - unul care avea parola de la Wi-Fi setată la ”12345” sau unul care a instalat ”Windows XP ZverCD” de pe Torrentsmd pentru iconițe mai frumoase (neștiind că în acel Windows sunt preinstalate aplicații care ar putea oferi controlul calculatorului la distanță), cineva care a primit în dar (sau a găsit în drum) un flash disk și a pornit o aplicație de pe el, etc.

Alte posibilități: să faci aceasta într-un parc public cu Internet gratuit de la Starnet; să utilizezi o cartelă Internet 3G pe care o poți cumpăra din orice ghișeu ”Moldpresa” (împreună cu un pachet de țigări, bere și alte chestii tipic asociate cu presa).

Ideea generală este că există multe metode de a ascunde identitatea adevărată pe Internet, ele pot fi combinate între ele. Ar fi straniu dacă persoana sau persoanele din spatele atacului nu știu despre măcar unul din aceste mecanisme, în același timp cunoscând o serie de tehnici de atac pe care le-au aplicat în această aventură.

Cât de calificată este reacția Starnet?
E dificil să fii în locul Starnetului în această perioadă - ei trebuie să fie precauți când spun ceva, pentru că societatea îi urmărește cu atenție. Din ceea ce s-a spus până acum, impresia mea este că unele afirmații puteau fi gândite mai bine.

Iată un fragment de știre de pe Agora:

tot ce-a trebuit (parole, accese, etc.) este criptat MD5 si alti algoritmi

Sună foarte serios, dar nu și pentru acei care știu că MD5 este un algoritm de hashing, nu unul de criptare.
În al doilea rând, chiar dacă s-a avut în vedere ”hashing”, utilizarea acestui algoritm este descurajată deja de câțiva ani și se recomandă aplicarea alternativelor, precum SHA2.
În al treilea rând, dacă examinăm informația disponibilă, vedem că parolele totuși nu erau păstrate în MD5 ci în formă textuală simplă. Ca să înțelegi care e faza cu MD5, ofer explicații.

Acest algoritm modifică orice text într-o secvență unică, de lungime fixă, transformarea este unidirecțională - adică un text poate fi hash-uit, dar din hash nu poți obține textul inițial. O altă proprietate - dacă modifici măcar o literă în textul original, hash-ul acestuia este cu totul diferit:

'privet' -> '54b3f4bd6d43cc7216b7ff064af97926'
'privat' -> '90ceee8a9b1b67d4e50699a0f1d2939e'
'aa'     -> '4124bc0a9335c27f086f24ba207a4912'
'un mesaj mai lung' -> 'c50c767b759ed319d4dde3dfa6386bf0'

Algoritmul lucrează în așa fel încât oricine poate oricând să transforme 'privet' în '54b3f4bd6d43cc7216b7ff064af97926'; dar din '54b3f4bd6d43cc7216b7ff064af97926' este practic imposibil să ajungi înapoi la 'privet'.

În baza lor de date parola se păstrează în forma 'privet' - astfel cineva o poate încerca pe alte site-uri; însă dacă acolo ar fi fost păstrat '54b3f4bd6d43cc7216b7ff064af97926' - conturile mele de pe alte site-uri nu ar fi fost în pericol, datorită faptului că hashul nu e reversibil.

Explicația de mai sus este una simplificată, dacă te interesează detalii specifice despre hashing, privește această lecție unde ofer multe exemple practice (în engleză).

Concluzia este că deocamdată informațiile oferite de Starnet nu corespund realității, iar dacă scoatem din sertar nodoscopul, cred că vom putea găsi alte noduri în papură. Calea asta însă nu o consider productivă, așa că merg mai departe. Sper că în publicațiile ulterioare vom avea parte de informații mai zmeurii.

Ce trebuie să întreprind în aceste circumstanțe?

• Dacă folosești parola ceea de la Starnet în altă parte, trebuie s-o modifici.
• În general, trebuie să ai o parolă unică pentru fiecare serviciu electronic.
• Folosește un instrument precum Keepass pentru a stoca parolele. El merge pe Windows, OS X, Linux, Android, iOS... chiar și pisica vecinei mele folosește Keepass. Datorită acestui instrument, îmi pot permite să am parole unice din cel puțin 20 de simboluri aleatorii, chiar și pe un site pe care intru foarte rar.
• În loc de cuvânt, utilizează o frază, adică password vs passphrase. Acestea le memorizezi mai ușor, iar pentru inamic ele reprezintă o provocare mai serioasă, grație lungimii. Exemplu: ”gr3uDe$tyu7” vs ”Frunza verde de mohor!” sau ”Pune la îndoială tot ce zice presa.”
• Nu utiliza numele copiilor, data nașterii sau un careva toponim în calitate de parolă. Astfel de parole sunt găsite destul de ușor de către un program automatizat, e ceva simplu de implementat - o fac studenții la lucrări de laborator.
• Dacă ai Wi-Fi de la Starnet cu parola standard, schimb-o pe alta.
• Nu instala Windows piratat pentru că poți fi sigur că el conține aplicații malițioase. Încearcă să instalezi Ubuntu sau roagă un prieten să te ajute.
• Fii vigilent și nu deveni victima șarlatanilor care aplică tehnici de social engineering (precum a încercat s-o facă Zorzonela Agafieva, presupusa angajată Union Fenosa).
• Dacă ai cutie poștală pe Gmail, poți adăuga orice sufix cu semnul plus, ca să diversifici adresele. Spre exemplu, dacă adresa mea e shurique@gmail.com, eu mă înregistrez la Starnet cu adresa shurique+starnet@gmail.com. Mesajele trimise aici vor ajunge la mine fără probleme, iar dacă într-o zi Starnet va oferi accidental toată lista adreselor clienților unor spameri, eu voi putea bloca automat toate mesajele venite pe shurique+starnet@gmail.com, în timp ce acelea venite pe shurique@gmail.com le voi primi ca întotdeauna.
• Dacă serviciile online pe care le folosești oferă posibilitatea de autentificare prin mai mulți factori (nu doar parolă), activează această opțiune. Dacă o faci, pentru a intra în contul tău va fi necesară nu doar parola, ci și un cod pe care îl vei primi prin SMS, printr-un apel telefonic, sau prin email (printre altele).

Încheiere

• În locul Starnet putea fi oricare altă companie din Moldova. Sper că lecția au învățat-o toți și că providerului meu nu i se va mai întâmpla asta în viitor.
• La UTM există cursuri de securitate informațională, am auzit că sunt destul de interesante și că oricine poate veni la ore, sau să le vizioneze gratuit online. În semestrul trecut a fost chiar și o discuție despre păstrarea parolelor în bazele de date.
• Acest articol e publicat printr-o rețea Wi-Fi găsită pe la vecini, parola am găsit-o... știi tu unde...

Comments

I hope someone will find this work useful. Feel free to get in touch and ask questions or discuss implementation details.

I'd like to thank my work colleagues and teachers - you made this possible. Some of the credit goes to OpenClipart.org for providing material for one illustration (-:

Dar dacă ne legăm de amintiri,
și excelăm în arheologie...
Putea-vom construi din nou ceva,
pe mucegaiul ce-l avem la temelie?

Comments

Te-ai întrista, probabil,
dacă afli,
cum cu cuvinte pot tăia,
cum pot să smulg
bucăți din oameni,
încet... rapid...
oricum aș vrea...

Nu cred c-ai accepta,
probabil,
un monstru bicolor
în preajma ta...
De ce să-mi tolerezi tu
partea neagră,
când n-o acceptă
nici cealaltă parte-a mea?

Comments

Savanții dansau în evlavii...
la doar un minut după start -
era clar cum porni universul,
misterul cel mare s-a spart!

Puțin a durat revelarea -
o umbră infimă-apăru...
Infimă, dar foarte flămândă,
și-n fiece clipă crescu!

***

Veșnica noapte se-așterne,
porni de la umbra cea mică...
N-a mai rămas mai nimica,
nici măcar o floricică...

p.s. provocarea era de a scrie ceva cu "pedală", "hadron" și "floricică" (-:

Un cor de glasuri
îmi despică mintea,
privirile-mi sunt
grele, întristate...
Atâtea drumuri
sunt în lume, scumpo,
cărări ce n-au fost
niciodată explorate...

Aș fi vrut să
mă ții cu drag de mână,
și-n doi să mergem
înspre viitor,
să nu privim nici
pe o clipă-n urmă,
să pierzi pe-ntotdeauna
calea spre-acel pod.

Nu rog să-l strici,
să-l arzi la naiba,
nici lumii să nu-i
spui că e netot...
Rog doar să nu
privești în urmă.
Asta-i tot.

***

Să știi că știu
că nu am dreptul
să ți-o cer.

Să știi, că
nu voi înceta
să sper.

Comments

One place has mountains,
others do not.
Some are ice-blue,
others - red-hot.

One part is day,
the other is night...
Somewhere there's peace,
elsewhere - they fight...

Contrasts are startling!
At times I'm in doubt -
is it the same person planet,
we're talking about???

Prin văi de munte șerpuiesc
și mângâi corpul tău,
fiece piatră ți-o ating
să simt că ești al meu.

Treptat, eu pasul mi-l grăbesc
și sar de bucurie,
într-o cascadă mă prefac
strigând în nebunie!

Nu pot tăcea, nici nu o vreau,
mă 'nec în euforie!
Devin acum un nor pufos
și zbor în reverie!

Când vântul mă aruncă-n cer
eu mă preschimb în ploaie
și cad din nou pe trupul tău
în formă de șiroaie.

***

Astfel mă joc întotdeauna,
nu vreau să fiu oprită!
Oriunde ești - să fiu și eu,
de sufletu-ți lipită...

Provocarea era de a scrie ceva ce să includă cuvintele: fuziune, reflecție, strigăt, nebună, euforie. Admit, cu fuziunea am găsit un shortcut :-)

p.s. da, e un alt punct de vedere.

Visez că ne aflăm pe plajă
fugind în tâmpinare,
plutind prin dune de nisip,
uitând de răsuflare.

***

Ne-am săturat să așteptăm
clepsidra-n letargie,
și-am hotărât să dislocăm
nisipul cu-o urgie!

Zburăm, cu sufletul la gură
cât timpul ne desparte,
și până nu ne-mbrățișăm -
plantăm furtuni în spate!

Provocarea era de a scrie ceva ce să includă cuvintele: clepsidră, nisip și umbră.

Comments

Zâmbetul tău e auroră boreală,
suficient e să mă uit spre cer,
sa văd cum radiezi cu bucurie,
să te absorb încet, încet...

Iar glasul tău e cântec oceanic,
mă scald în el pîn' la înec,
să mă salvezi apoi cu vrăji și șoapte,
o veșnicie-n vis cu tine s-o petrec...

În gând mă văd vulcan după iernare,
figuri de stil în mine clocotesc,
când mă atingi - erup cu rime,
singurătatea glacială o topesc...

Comments

Nu vreau pământul să-l săruți cu-a tale tălpi,
nici oceanului să-i dai a tale lacrimi...
Nu merită planeta să te poarte,
când te tratează pe nedrept cu-atâtea patimi.

**

Vino la mine-n brațe, dragă,
protecție și grijă să-ți ofer.
Vom transforma tristețea-n zâmbet împreună,
sfidând statistici în acest infern...

Change line #1 to its original form in July.

Ești ca o floare, gingașă, tentantă,
mă-nnebunești și talpa ți-o sărut,
vreau să alint fiece-atom din tine,
cu-o panglică te leg, apoi te fur...

Provocarea era de a scrie ceva ce să includă cuvintele: rochie, lumânări, panglică și talpă.

Monoton e
ciripitul de păsări,
cărările sunt
pustii...

Experiențele-mi
par ireale,
mi-e greu să
construiesc amintiri...

Sunt o fantomă
fără de casă,
când nu mă-ncalzești
cu priviri...

Ce-nteresant e sacrul
rol de grădinar -
în fiecare zi
mă văd în aer liber,
am grijă de un pui
mai multe luni,
și-l urmăresc cum crește
lent, dar sigur!

Îl plimb prin ploaie
când îmi cere apă,
și îl hrănesc cu raze
când îi este frig...
La seară îi citesc
povești scrise de mine,
din când în când
îi cânt...

Observ cum mi se face
mult mai cald,
cum gravitația devine
mult mai slabă...
Am constatat, respir
dîn ce în ce mai greu,
chiar dacă n-am ajuns
în vre-o ispravă.

Iar puiul se transformă
mai departe,
și-un gând mă prind
că-l am mereu:
”puiul” ești tu,
iar ”tu” sunt eu.

Comments

E pentru prima dată, dragă,
când orice-obstacol e infim
și văd cu ochi închiși cum noi
destinu-n doi ni-l împletim.

***

Și n-am nici amintire vagă
să fi trăit în viitor
mai mult decât în `azi` sau `ieri`...
E pentru prima dată, dragă...

Această poezie are un mecanism primitiv de protecție împotriva recitalurilor (precum s-a văzut într-un episod anterior), de data aceasta efectul este atins prin dublarea primei strofe, care e și titlu.

Știi tu, de obicei un elev când recită o poezie, mai întâi spune titlul, apoi merge mai departe. În acest caz, lumea se va uita un pic straniu la tine dacă zici ”e pentru prima dată, dragă” de două ori la rând.

Desigur, poți să omiți titlul și să faci print direct la bufferul cu poezia... De asta am zis că mecanismul de protecție e primitiv, dar tot e un pas înainte (-:

De-o vreme-ncoace-am
constatat,
că pot privi în ochi
orice secundă,
oprind-o-n zbor
cu gându-mi concentrat.

Am și vorbit
cu fiecare clipă,
cu ceasuri pe pereți
am discutat,
rugat-am să-și
grăbească puțin pasul...
Altfel vom pierde-un
suflet disperat!

Am numărat și
pătrățele-n calendare,
cu zile -
zile-ntregi am discutat,
ne-am înțeles că-n
viitorul de aproape,
orarul orelor
necesită schimbat.

Am fost la interviu
cu însăși Chronos,
și el, din barbă dând
mi-a garantat:
"din lunea asta
lunile-s mai scurte,
a lor pufoase cozi
le-am retezat!"

Și trec momentele
din ce în ce
mai iute...
Eu, numărând,
nici nu am observat,
cum sute de granule
în clepsidră
din "disperat" -
mă fac "înaripat".

Sporadic sar
din loc în loc,
ca pe uscat
un pește.

Chiar dacă
mi-am promis cândva
din dor să sorb
vigoare...

Admit că astăzi
sunt mai slab.
Acuma
dorul doare.

Comments

Но скоро мираж обрывается -
в мгновенье я снова один,
холод и тьма разрастаются,
весь мир - словно злой лабиринт.

Карты не всегда помогают,
и компас частенько мне врёт,
стены постоянно меняются,
земля превращается в лёд.

Конечно же, хочется плакать,
но я почему-то смеюсь…
Хоть стены лабиринта сужаются,
я уверен, что я доберусь!

Во мрак я ступаю с улыбкой,
ведь мысль меня греет одна:
та часть пути, что осталась,
меньше чем та, что прошла.

Camera mea e la etajul 3 - intru în lift, apăs pe 3, ajung unde-mi trebuie și totul e bine, dorm un pic după o călătorie lungă. Aaaaah....

La ieșirea din clădire, spiritul de observație s-a activat din nou și atunci în fața mea a răsărit așa ceva:

Este exact același lucru pe care l-am văzut prima dată. Numai că acum îmi dau seama că etajele sunt: 1, 3, 6, 9, 12.

Ieșind afară, mă asigur că această clădire într-adevăr are multe etaje și că există etajul 4, 5... și că în locul lor nu este un vid, că nu există discontinuități sau o gaură neagră configurată în așa fel încât să ”mănânce” toate etajele cu număr care nu se împarte la 3 fără zorzonele* :-)

Da, totul e în regulă. Hmmm.. ce fel de superstiție mai e și asta? Am auzit de clădiri în care lipsește etajul 13 și mi-am amintit de tradițiile moldovenești, care sunt și ele pline de astfel de enigme.

Spre exemplu, ai văzut cândva în satele Moldovei case care să aibă etajul 13? Nu! Zgârâie-norii din Chișinău, nici unul din ele nu are în lift butonul 666, așa-i?

Deci, dacă societatea noastră are un pic de xexakosioihexekontahexaphobie, de ce să nu aibă și societatea lor o ”particularitate” precum ”divby3philia” - care îi atrage de tot ce se divide cu 3 (și de 1 - ca excepție)? (-:

Am plecat la universitate și am hotărât să mă gândesc la asta, să încerc să găsesc o explicație. Nu am găsit nici una care să mă satisfacă.

Fiind în clădire, am mai discutat cu locatarii - am constatat că toată lumea cu care am vorbit nici nu avea idee despre faptul că în liftul pe care îl utilizează în fiecare zi lipsesc o sumedenie de butoane!

Ce crezi că se petrece acolo? Voi explica pe pagina următoare; gândește-te un pic la cele descrise de mine și continuă lectura mai târziu.

Deci, adevărul se ascunde deasupra și sub etajul 3. De fapt, fiecare etaj este alcătuit din 3 nivele, pe care le voi numi astfel:

• exo-etaj - oameni
• etaj (sau mezo-etaj) - bucătării, frigidere, biciclete, etc
• endo-etaj - oameni

Ascensoarele se opresc doar la mezo-etaje, etaje comune - acolo sunt frigidere, aparate de vânzare a apei, anunțuri, acolo prinde 3G :-) etc.

Acolo fiind, mergi pe scări sus sau jos (în funcție de situația camerei tale).

Probabil, un astfel de design aduce liniște în viețile studenților din cămin, deoarece se generează mai puțin zgomot - ascensoarele, cât și bucătăria (i.e. locul unde se încing discuții aprinse) sunt departe.

În concluzie, misterul ascensorului a fost elucidat fără implicarea forțelor supranaturale (-:

Comments

Ce trist e să trăiesc în era
în care nu există teleport,
distanța mă apasă și mă doare,
nu am pământ sub tălpi și nici suport.

De-ar fi așa ca dor să nu mai fie,
și peste emisfere să pășesc,
m-ai fi găsit în ale tale brațe
oricât de des la tine mă gândesc.

Și nu contează că în epoca trecută
răvașe ani prin poștă rătăceau,
că mii de cupluri separate de-oceane
nu aveau încotro, și rezistau...

Nu consolează nici rețelele moderne,
cat ai clipi - te-aud și te privesc!
Admit, că par ingrat și egoist,
dar nu pot să te-ating, să te-ncălzesc...

***
Hmmm... uneori, să știi, mă bucur,
deși sunt incomplet și ars de dor...
Cum altfel, dacă nu răpus de sete,
aș învăța să prețuiesc al tău amor?

Căminul este foarte user-friendly, dar are câteva lucruri bizare, despre unul din ele Îți povestesc chiar acum.

Cum am pășit în clădire pentru prima dată, am decis că e timpul să plec la WC. Eram foarte obosit și pe lângă toate astea am trecut printr-o aventură cu cardul bancar, care a fost blocat; cu telefonul mobil - care nu mai avea credit; și cu banii gheață - pe care nu-i aveam (-:

Am găsit camera mea, apoi am studiat ceea ce se află lângă dânsa, am găsit o ușă cu inscripția ”women” (femei).

Ținând cont de legile simetriei universului, m-am dus pe partea cealaltă a coridorului - ca să găsesc ușa pe care scrie ”men” (bărbați).

Ușa era acolo și era deschisă - m-am gândit că e un semn bun, deoarece standardele sanitare la bărbați sunt [stereotipic] inferioare standardelor feminine, deci nu ar fi surprinzător ca ușa ”men” să fie întotdeauna deschisă. Așa-s bărbații, sunt orci, nu? (-:

Spre nedumerirea mea, atunci când ieșeam din încăpere, am observat că pe ușa prin care am intrat scrie ”ladies” (doamne)! Opa...

A fost o informație surprinzătoare, deoarece nu-mi închipui un univers în care opusul pentru ”women” este ”ladies”! Chestia asta m-a pus pe gânduri. Am continuat să investighez restul etajului, peste tot vedeam aceeași - women, ladies; women, ladies...

Eventual am găsit și o ușă pe care scria ”men”, woohoooo! Am decis că de acum încolo voi veni doar acolo, astfel încât să nu încalc nici-un fel de canon și să nu răspândesc prin lume o imagine negativă a Moldovei, de află cumva cineva că ”nesimțitul care foloseste WCurile feminine este din Europa de est, mai specific - din Moldova”.

Zilele trec și mai observ câteva anomalii:

• Am văzut un alt bărbat care a deschis o ușă pe care scria ”women”.
• Am văzut o femeie, care a intrat tot acolo unde am intrat eu, chiar dacă pe ușă scrie ”men”. Ea nu s-a uitat straniu la mine. Hmmm..

Fiind preocupat de activitățile mele, nu am stat mult pe gânduri încercând să elaborez un nou model al universului, care ar explica aceste devieri.

Totuși, în una din zile am fost surpins de o altă anomalie care nu putea fi ignorată - a avut loc ”schimbarea la față a ușii”. Acolo unde scria întotdeauna ”men” - deja scrie ”women”! Hmmmm...

Nu am avut încotro și am mai stat un pic pe gânduri... Am atras atenție unei particularități, căreia nu i-am acordat importanță până acum - în câteva clipe, misterul a fost elucidat. Înainte de a deschide pagina următoare, vezi atent fotografiile, poate observi și tu.

Ha-ha!... Dar am decis să nu mă opresc aici și am organizat un mic experiment. Am schimbat toate inscripțiile de pe tot etajul în ”men” și ”gentlemen”, ca să văd cât timp va trece până când ele vor fi transformate înapoi în ”women” și ”ladies”.

***

În timp de trei zile, doar una din ele a fost inversată înapoi în starea ”women”. (-:

Comments

În fiecare clipă
tot mai mare,
mai intens...
Un ghem
de sentimente,
sunt imens!

Nu-mi pot
imagina
că este-oprire,
de punctul critic
am trecut
primit-am știre...

Și voi strivi
pereți
de pesimism,
bariere
și piloni
de scepticism.

Pe-oricine
voi zdrobi
în calea grea,
la tine să ajung
să fii a mea.

Comments

De zile caut
și încerc,
dar nu pricep
nimic...
Doar un cuvânt
să-mi dați, vă rog,
un gând...
oricât de mic!

Mai dați-mi
și-un dicționar -
prin el să
răsfoiesc...
Ceva mai mult
decât ”mi-e dor”,
o iotă sub
”iubesc”.

Sau poate-o
literă-mi șoptiți?
Să-ncerc s-o
deslușesc...
Cu mult mai mult
decât ”mi-e dor”,
și practic
”te iubesc”...

Comments

Se mai întâmplă
în univers,
când stocastic
atomii combină,
și stele se pot
prăbuși dureros
într-o gaură neagră,
hapsână.

***

De cazi că
ai fost curioasă,
sau de-ai fost
împinsă cu sila,
poți să pășești
fără grijă -
eu te voi prinde,
        .

Și totuși simt că
nu mai am putere,
chiar dacă infinitu-l port
în palma mea...
căci dorul se transformă
-n energie,
doar dacă țin în mână
mâna ta.

Mă tot gândesc că voi descoperi
un unic set,
mai dulce decât struna
unei harpe.

Tenace scriu, citesc, apoi
iar șterg,
căci rimele îmi par că
sunt deșarte...

De parcă-ncerc să spun
că te iubesc,
ca un motan care-ți
aduce la picioare
păsări moarte.

p.s. Iată cum arată pe foaie. Imaginea a fost desenată la computer cu MyPaint.

Nu pun la îndoială faptul că antrenarea memoriei în așa fel e un lucru bun în viață, dar sunt sigur că asta dezbate entuziasmul din unii elevi, care poate că sunt interesați în analiza poeziei și interpretarea acesteia... Însă necesitatea de a memoriza un text îi distrage de la partea zmeurie - dezvoltarea empatiei prin încercarea de a înțelege starea eului liric, studiul cuvintelor noi și extinderea propriului vocabular, dezvoltarea gândirii analitice, conștientizarea faptului că alți colegi tălmăcesc altfel același text, etc. Aceste abilități chiar îți prind bine în viață și în relațiile personale.

Mai mult ca atât, sunt sigur că mulți elevi nu sunt pregătiți pentru informația pe care le-o comunică autorii. Ce pot să știu eu la 15 ani despre sentimentele lui Eminescu, când prima dată am ținut de mână o fată la vre-o 22 ani? Da... Desigur, scriam și eu comentarii cu idei de genul ”poetul exprimă durere profundă”, dar... Numai după ce am trecut și eu prin stări similare, [cred că] am înțeles seriozitatea situației. Îmi dau seama că atunci scriam ceea ce știam că vor să audă profii, nu ceea ce simțeam (pentru că nu simțeam - adică eram un nesimțit).

La lecțiile de literatură, dacă aveam șansa, alegeam poeziile cele mai scurte - pentru că întotdeauna era riscul că în curând vom fi impuși să memorizăm și să recităm ceea ce am ales. În acest mod am evitat unele lucrări, care poate mi-ar fi plăcut, dar... fiind motivat de frică, alegeam calea rezistenței minime.

În general, chiar și în calitate de om care din când în când scrie ceva care are rimă, nu mă simt obligat să rețin textul în memorie. Uneori îmi imaginez cum recit ceva în public și uit cuvintele (chiar dacă eu le-am scris), sau primesc replici precum ”uite-l, citește de pe foaie!” (cum comentează unii colegi de școală). Haha! Toată lumea uită, uneori am dorința de a scrie ceva și apoi îmi amintesc că de fapt am făcut-o înainte.

Deci, consider că elevii trebuie să învețe pe de rost doar dacă vor să facă acest lucru. Cum îi pot ajuta eu? Cum îi poți ajuta tu, dacă scrii poezii? Încearcă tăieturile!

Tăietura reprezintă o figură de stil care protejează psihicul copiilor, prin aceea că face o poezie ”nerecitabilă”. Ea constă în păstrarea unui cuvânt care a fost șters, dar păstrat intenționat în text, astfel încât eliminarea acestuia va duce la pierderea ireversibilă a informației.

O astfel de figură de stil poate exprima contrast, optimism sau pesimism, creștere a intensității, dualitate, antagonism, etc. Iată câteva exemple care ilustrează diferite moduri de aplicare.

În Patterns se exprimă dualitatea unei situații, care poate fi interpretată atât optimist, cât și pesimist. În System of a down - Science, se preferă interpretarea pesimistă, dar de ce să fie așa? O mică schimbare ne transportă instantaneu la celălalt pol:

As histories weave
their intricate pattern,
a motif arises
again and again -
there's nothing that man
wouldn't do
to kill heal other men.

În Definition tăietura este o referință la Clive Wearing, care are o memorie foarte scurtă (câteva secunde) și în jurnal face înscrieri în care spune că în sfârșit are mintea lucidă, apoi taie și scrie ”acum CHIAR am mintea lucidă”, apoi taie și scrie ”acum pentru prima dată în viață simt că am mintea lucidă”... Cam același lucru se petrece în noi atunci când suntem îndrăgostiți și ne spunem că de data aceasta iubim cu adevărat și modificăm definiția pentru termenul ”dragoste” astfel încât ea să se refere la ceea ce simțim acum:

But now they are true and authentic,
I'm really, completely awake!
I'm finally, clearly awake!
I'm perfectly, truly awake!

Un alt exemplu de mărire a intensității prin tăieturi îl găsim în acest fragment din ”Deception”. Autorul Înțelege că formularea ”take off” este prea moale și alege una mai... tăioasă:

You are ashamed,
it will take a while
to be true to yourself,
and take off wipe off that smile.

Un alt exemplu exprimă caracterul egocentric al protagonistului, se face o aluzie la oamenii care au tendința să învinuiască pe alții de problmelele lor:

I told my words
I wasn't happy,
despite the fact
they weren't that bad,
I also said
"But you aren't
perfect!
The paper-marks
make you look me feel sad!"

Dacă totuși te-ai decis să memorizezi o poezie, nu uita că aceasta trebuie recitată cu entuziasm și că va fi mult mai zmeuriu dacă acei care te ascultă vor avea motiv să spună ”haha”, chiar dacă efectul inițial este ”aha” (sau invers).

Îți demonstrez care este forma canonică de vociferare a tăieturilor:

p.s. să nu spui că ai auzit despre aceasta pentru prima oară aici, deoarece și alții au procedat așa (doar că urmăreau scopuri diferite).

Comments

Subtle differences in perception may go unnoticed, leaving you under the impression that everything was interpreted accurately. Most often this doesn't change the big picture at all, but if you are lucky - subtleties pile up and form a substantial difference. If you are extremely lucky - there may be no way to undo the damage.

This is akin to finding [and correcting] errors in a system - the sooner you discover a bug, the easier it is to fix it. If you've thought things through and found it early - the solution can be as simple as erasing a box in a sketch or drawing a line somewhere. However, if an error eluded you for a longer time, fixing it is much more complicated.

Over the years I've developed a habit that helps me avoid such situations; it happened naturally, but it is time to attempt to formalize the method and describe it in details.

Initially I thought the story should be called "The art of saying stupid crazy things", but that name may not appeal to everyone, thus I will henceforth refer to this as "hyperbolic thought".

First of all, expressing ideas is difficult, even though there are many languages and millions of words to choose from. The black guy says X, the green guy hears X but thinks X'. There is a delta between X and X'. Sometimes it can be neglected and it has no practical implications. Sometimes.

Second, I think it is important to acknowledge the fact that we, people, like to stick to our ideas. We recognize them easily when they're expressed by someone else and we agree naturally (because they're ours!). There is one caveat - sometimes the idea we hear is not the one we think of, yet we agree with it right away.

Humans seeing things that are not there is old news. We see a face on the Moon, we see a face on Mars, we see canals on Mars, we see smiley faces in the clouds, we see Elvis in a sweat-stain and there's a JFK in an omelette. The brain is a pattern recognition system, so don't be surprised when it recognizes patterns.

This is like working with a stable system - it has a preferred state (the ball is at the bottom) and if you move it a little bit to the left or to the right, it reverts to the preferred state. Automagically.

But what if you want the system to stay in that other state, still within the comfort zone, but not the preferred state? This is where it gets tricky.

Imagine you are talking to someone who has a firm opinion with respect to X (it is their preferred state), but you want them to shift their point of view to X'.

You can say X' and you can have it on film and ask a notary to confirm that X' is indeed what you have said. You can also say "Hey, can you echo what you heard?" and get an "X'" back. However, your peer still thinks X, but you can't know that, because you don't have access to their brain.

The solution is to say something that goes waaaay outside the normal range. This will signalize the fact that you refer to something different. Quite often... at the expense of being seen as a crazy person.

Depending on the circumstances, you may have to go really far to ensure your peer has reset the context and is not using their preferred interpretation anymore:

Pay attention to the fact that even though you want to move it just a millimeter to the right, you have to say it as if you're aiming 10 kilometers away; otherwise you're simply misunderstood!

The reason this works is because there is an obvious contrast, one cannot miss it. Once your peer realizes that there is a difference, you can fully synchronize by asking test questions, exchanging ideas back and forth until you finally settle at another point of stability.

Not doing this is easy and is often the preferred choice. No one calls you crazy, no one thinks you are stupid. People relate to you easily because you never push them out of their comfort zones. You never bring them bad news so they have no reasons not to like you. There are no misunderstandings - because you never go to the bottom of things and interactions are superficial. There is a tiny problem though - you're on different pages, even though it feels that is not the case.

Another side effect is that sometimes people see that you've gone far away and they never switch to the "and now you can synchronize properly and ask test questions" phase. You're labeled "extremist" and your noble intentions are of nobody's concern.

On the bright side - this method can bring up discussion points that everybody was afraid to mention (fear of being seen crazy), so someone has to bite the bullet and go for it.

With time you will observe that people get stuck in a lot of unusual places.

I am not implying that all of the things above are equivalent, so here's a more artistic representation of a very stable point of view in which people got stuck by the millions, for the sake of diversity:

No party is complete without specific examples. One that comes to mind is the recent discussion about Islam in Moldova, covered by the media and discussed on Internet forums (the birthplace of truth). Imagine that the question boils down to "Shall we allow mosques to be built in Chișinău?”.

I can say ”Yes!”, while your reaction could be

Thank you for supporting equality.

Whereas the full version of my thought is "Yes, all religions are equally evil, if we allow one - not allowing them all would be unfair". That's equality too, but not quite the same flavour.

I can say ”No!”, while your reaction could be

Thank you for supporting the orthodox tradition!

Whereas the full version of my thought is "No. In fact, we should also replace all churches and synagogues with schools and kindergartens!".

As you can see, the original yes/no answers give you the impression that we share the same point of view, but they are very different.

Sometimes this is not enough to change one's interpretation (they still keep seeing it their way), thus I could come up with much more aggressive versions:

• Yes, if we allowed these crackpots to build their clubs, how are those other crackpots any different?
• No, in fact we should burn down all the churches and synagogues too!

This story itself is an example of a hyperbole - I am sharing a straightforward idea, but I am using quite extreme ways to get the message across, otherwise I might be unable to shake you out of your preferred state. It doesn't mean that I'm walking around with a gas canister and setting buildings on fire, but you may still think I am crazy.

Maybe you're right!

Am citit un comentariu despre carte pe un site, în care persoana spune că e foarte zmeurie și că lecțiile universitare organizate de autor sunt și ele zmeurii. Am verificat cine este Lois McDermott și am descoperit că predă la universitatea din Washington, cursul a început chiar săptămâna trecută și toate lecțiile au loc la o ore în care sunt liber.

Norocul meu - cursul se desfășoară într-o încăpere enormă și nimeni nu are intenția să găsească ”venetici neînregistrați” printre cei peste 400 de studenți din auditoriu. Mi-am luat un caiet nou (A4, foi cu pătrățele - mare raritate prin locurile astea, nu am văzut la nimeni) și de acum încolo - sunt permanent prezent la acele lecții, chiar vin mai devreme ca să ocup un loc mai gustos, să aud și să văd mai bine.

Este un curs foarte interesant, cu mare regret înregistrările video nu sunt disponibile publicului, ci doar studenților înmatriculați. Eu nu sunt printre ei, iar dacă mă întreabă cineva - istoria oficială este că că sunt visiting researcher în domeniul computer security and human sexuality (ceea ce e adevărat în măsură de cel puțin 75%).

Acum știi care e contextul, pot să trec la subiect. Am fost la doar trei lecții, dar am aflat deja foarte multe lucruri interesante, acum îți voi spune despre câteva din ele.

Notă: urmează o povestioară cu denumiri de organe genitale și chestii pe care poate nu ar trebui să le citești la serviciu (NSFW, cu alte cuvinte) sau dacă ești copil care încă nu poate lua decizii fără asistența părinților. Vor fi și desene, dar nu ”de acelea”, promit!

Să nu spui că nu te-am prevenit (-:

La subiectul organelor genitale la femei, s-a discutat despre diferite părți a corpului, stimularea cărora generează plăcere sexuală. Studiile experimentale arată că oamenii sunt diferiți (”haha, știu asta!” zici, da?) și că fiecare primește plăcere în moduri diferite. Faza cea mai interesantă a venit atunci când am văzut statistica. Care arată că mai puțin de jumătate din femei ajung la orgasm prin stimularea vaginului. De fapt, există influențe genetice care determină niște particularități anatomice care fac astfel încât unele femei pur și simplu nu pot atinge orgasmul atunci când în vaginul lor intră un penis.

Spre bucuria omenirii, studiul a ținut cont de multe variabile, datele numerice arată că un procent mare acceptă alte opțiuni de input venit de la: sâni, sfârcuri, anus, clitoris, etc. Procentul e mai mic, dar suma acestor mici fragmente e mare.

Nu am reușit să fotografiez slide'ul și nu țin minte autorul studiului (paremi-se erau Masters și Johnson); mai mult ca atât, dacă fotografiam - nu-mi ajungea timp să mă gândesc la ceea ce văd. Nu-ți voi spune exact care au fost procentele, dar voi exprima grafic sensul acelei statistici:

Cu albastru e marcată zona care definește contact sexual care corespunde canoanelor bisericești. Cu verde e marcată zona pe care biserica o numește ”sodomie” și alte chestii pe care biserica nici nu și le imaginează. (p.s. acum știi la ce sunt bune integralele - cu ele poți calcula suprafața unei zone dintr-un grafic)

Un alt moment interesant - lecția este organizată în așa fel încât pe ecran apare o întrebare la care răspunde anonim fiecare student (prin intermediul unei telecomenzi). La întrebarea ”ce fel de stimulare te excită” au răspuns cei ~450 studenți din auditoriu (~350 de fete, restul - băieți). Datele obținute în timp real de la oamenii care mă înconjoară au corespuns statisticii acumulate în studiile precedente.

Adică, acea diversitate de preferințe sexuale nu se referă doar la niște oameni ipotetici care au participat câteva decenii în urmă într-un studiu. Ci și la cineva situat într-o rază de 60m de mine! Sondajul e anonim, deci nu poți spune exact cine și pe ce a apăsat, dar ideea este clară - acești oameni există.

Religia răsare atunci când ne gândim la practicile condamnate în Biblie, Koran sau Tora. Spre exemplu, Koranul interzice explicit sexul anal. Foarte bine, doar că există X% de femei care primesc plăcere anume de la așa tip de sex. Undeva este interzis sexul oral, ceea ce înseamnă că un oarecare procent de femei (care respectă canoanele bisericești) vor primi mai puțină plăcere în viață. Ce interzice dumnezeul creștin - ”He hates it when people even entertain thoughts about sex outside of marriage”, nici prin gând să nu-ți treacă o fantezie sexuală dacă nu ești căsătorit, altfel vei avea o veșnicie de scrâșnire de dinți.

Dumnezeu, se pare că are probleme cu abilitatea de proiectare și testare a sistemelor complexe. A făcut oamenii în așa fel încât aceștia să răspundă anume așa la întrebarea ”cât de des ai fantezii sexuale?”:

• 14% - de fiecare dată când am ocazia
• 30% - mai mult de 5 ori pe zi
• 37% - cel puțin odată pe zi
• 9% - o dată la câteva zile
• 5% - o dată la câteva săptămâni
• 2% - o dată la câteva luni
• 2% - numai la aceste lecții (-:
• 0% - niciodată

În același timp, ne promite că vom arde în iad în chinuri veșnice din cauza erorilor de proiectare de care noi nu suntem responsabili.

Păcat, pentru că acela care a scris respectivul fragment din biblie nu știa că toate căile nervoase de la organele genitale duc spre aceeași zonă a creierului. Adică, în dimensiunea sexuală, orice input extern ajunge în aceeași zonă (un fel de ”banii nu au miros”). În termeni grafici asta se exprimă așa:

De asemenea, acei care au scris cărțile religioase și au inventat regulile, nu știau că sânii la femei și la bărbați sunt din exact același țesut și se conectează la aceeași zonă a creierului și generează același set de senzații. Nu știu dacă printre sutele de pagini de testamente și profeții nu se găsește o interdicție de genul ”să nu atingi sfârcul bărbatului, că vei rămâne infertilă pe o veșnicie”, dar n-o să fiu surprins dacă este și așa ceva.

De ce religia tinde să controleze aceste aspecte a vieții umane? E interesant că lumea ascultă ce li se spune, chiar dacă un preot nu este competent în domeniul respectiv. Eu dacă sunt prof de geografie îți pot da sfaturi despre geografie, dar dacă îți dau sfaturi despre domenii din afara competenței mele - tot vei avea încredere în mine?

Mai mult ca atât - religia impune niște interdicții care sunt nu sunt deloc user-friendly, mai ales pentru femei. Nu mă surprinde faptul că e așa, e clar că toate textele religioase au fost scrise de bărbați și în ele femeile sunt tratate ca niște obiecte. Evident - opinia femeilor nu a fost ascultată atunci când se scriau acele file.

În majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu (lumea musulmană, cu alte cuvinte), primești pedeapsa cu moartea pentru sodomie. Prin ”sodomie” mă refer la lucruri care nu dăunează sănătății, chestii care pot reprezenta unica sursă de plăcere sexuală pentru unii oameni. Doar că... în ”ghidul utilizatorului” scrie că nu se poate, eh...

Nu te îndemn să schimbi chiar acum totul în viața ta și să începi să faci ceea ce nu ai făcut până acum. Îți spun doar că ceea ce a fost scris într-un oarecare testament câteva milenii în urmă nu este ceva ce a fost scris în urma unui studiu științific bazat pe cunoașterea anatomiei, înțelegerea principiilor de funcționare a sistemului nervos, sondaje care acoperă o parte diversă a populației, etc.

Sunt de acord, acela care a scris asta - avea intenții bune și vroia să facă bine. Problema este că acum, când avem probe care arată că lumea funcționează diferit, e timpul să ne debarasăm de unele tradiții.

Probabil că acum zici asta nu e normal” sau ”asta nu e natural”; sau, cum s-a exprimat bunica moașă-veteran: ”copiii nu ies din fund”. Păi, aici există câteva probleme, dintre care prima e faptul că bunica nu știe unele lucruri importante despre creier.

Îți voi povesti acum despre unele din ele.

Sinestezia este un fenomen care se manifestă prin perceperea unor senzații în absența unui stimul asociat cu acele senzații. Spre exemplu, cineva poate vedea culori atunci când aude sunete, sau poate auzi sunete atunci când vede numere pare, sau poate simți un miros atunci când vede un anumit tip de obiect. Sinestezia apare atunci când două regiuni adiacente a creierului nu sunt izolate suficient de bine, astfel stimularea unei zone va genera careva activitate în zona vecină. Astfel, dacă zonă olfactivă se află în vecinătatea zonei care e asociată cu cifrele - vei simți diferite mirosuri atunci când te gândești la numere.

Sunt renumite cazurile de sinestezie în rândurile celor care memorizează secvențe numerice lungi, de genul ”primele o mie de cifre din Pi”. Oamenii aceștia spun că generează o poveste, care leagă numerele între ele - te gândești la culori și vezi numere.

Un alt exemplu de sinestezie, mult mai comun - poezia. Un poet manipulează vocabularul unei limbi și generează figuri de stil, care extind sensul unui cuvânt. De ce Bacovia asociază plumbul cu durerea sau disperarea? De ce toamna e tristețe? De ce ”rece” înseamnă ”distant”? Ultima dată când am umblat prin frig, nu pot spune că distanțele dintre atomi s-au mărit cumva.. Totuși, când spun că ”relația dintre cei doi s-a răcit în urma discuției” - înțelegi ce am în vedere. Deci, într-un fel sau altul - fiecare dintre noi are sinestezie, însă despre aceasta nu se povestește la cursul de literatură, nici acel de biologie.

Unii oameni pot avea senzații sexuale atunci când le atingi urechea, sau degetul stâng a mânii mari, etc. Acum știi de ce.

Mai mult ca atât, nu poți spune că asta ”nu e normal”, deoarece dacă asta nu e normal, atunci nu e normal că pentru tine ”relația dintre cei doi s-a răcit” se interpretează într-un mod care nu e legat nicicum de termometre sau termodinamică.

Plasticitatea este abilitatea creierului de a implementa o funcție prin alți neuroni, atunci când celulele nervoase original responsabile de acea funcție nu mai sunt active (ex: creierul a fost lovit, o parte din el a fost tăiată sau distrusă de un glonte, sau de un obiect extern, etc). Cu alte cuvinte, e abilitatea de a modifica percepția lumii în urma unor schimbări dramatice. Să zicem, o persoană care are o mână paralizată poate să învețe să controleze acea mână din nou, prin antrenarea unei alte zone a creierului în arta controlului mânii. Plasticitatea nu este o abilitate despre care știe omul de rând, omul de rând știe că ”neuronii nu se divid”, respectiv ”nu mă călca pe nervi că asta nu se repară” (dacă știi asta, atunci neapărat citește despre cum pierderea a milioane de neuroni nu te afectează deloc). E o chestie relativ nouă în știință, cu ea șoarecii pot auzi din nou, și își pot [re]căpăta vederea.

”Eeeei, șoarecii nu sunt oameni”, știu că vei spune asta, așa că vezi cum un om orb vede cu limba sau citește The brain that change itself ca să vezi cum un om învață să meargă din nou, să vorbească din nou, etc.

Durerea fantomă poate apărea atunci când ți-a fost amputat un picior, dar simți permanent că acel picior te doare, sau vrei să-l scarpini, dar nu poți. În așa situații, pentru unii oameni plasticitatea generează un efect interesant. Să zicem, printr-un experiment îndelungat, poți observa că dacă scarpini urechea stângă - ai senzația că scarpini acel picior pe care nu-l mai ai. Sau, dacă atingi buza de sus, simți că atingi mâna care ți-a fost amputată.

În același mod, oamenii care sunt paralizați de la bazin în jos - pot avea senzații sexuale dacă le atingi cotul drept, sau partea dorsală a unei părți a corpului, etc.

Aici am și o veste bună pentru femei - anatomia feminină are o particularitate, de la vagin la creier merg 2 căi nervoase (la bărbați e doar una [de la penis]). Din acest motiv, deseori femeile care au suferit traume a măduvii spinării mai pot primi plăcere sexuală atunci când vaginul lor este stimulat. E bine să ai backup! La bărbați - nu. Totuși, plasticitatea creierului se poate manifesta în așa fel încât creierul va primi plăcere sexuală în urma stimulării altor părți a corpului.

Mai multe despre sinestezie, plasticitate și durerile fantomă poți află de la Dr. Ramachandran; mai sunt și lecții universitare.

***

Deci, ceea ce numim noi ”normal”, de fapt este foarte vag. Cine sau ce e autoritatea care determină normalitatea? Un misogin care a scris un capitol din biblie câteva mii de ani în urmă, care nu avea nici-un fel de competență în anatomie?
Sau oamenii care dețin puterea... Probabil - oamenii care dețin puterea. De obicei ei vor s-o păstreze. Dacă nu în familia lor, atunci în cercul lor de prieteni. Dacă nu în cercul prietenilor, atunci măcar în același oraș sau în aceeași țară. Dacă în aceeași țară, măcar printre oamenii de aceeași culoare, etc. Dacă nu aceeași culoare... măcar să nu ajungă puterea la gay sau lesbiene.

Ideea centrală este că definiția de ”normal” e controlată de o ”autoritate” care e autoritate doar pentru că așa s-au distribuit puterile secole sau milenii în urmă. Totuși, normalitatea e un lucru care poate să nu existe în practică. Noi numim ”normal” ceea ce e acceptat de majoritate, dar...

Problema este că oamenii care deviază de la normal nu au voce, sau cel puțin - vocea lor nu se aude atât de clar precum vocea ”normalilor”. În practică, devierile sunt foarte răspândite. Spre exemplu, mie îmi place când ... eh, chiar acum o să-ți spun (-;

În schimb 5 invitați la lecția precedentă au povestit cu lux de detalii despre BSDM - bondage, dominance, submission, sadomasochism, sadism and masochism. Au povestit despre cum le place să fie legați, ce jucării de plac, cum au câte N parteneri și ce fac cu fiecare din ei, cum le place să fie loviți, să li se astupe gurile, să fie stropiți cu urină, etc... Povesteau așa, de parcă ți-aș povesti eu de ce îmi place Terminator 2, sau cum mi-ai povesti tu despre călătoria ta din astă vară.

Cu apariția Internetului - acești oameni au căpătat o voce și au conștientizat că în lume există și alții ca ei. Când zic ”ațlii”, am în vedere ”mulți alții”. Distribuția este surprinzătoare, acești oameni sunt în aceeași încăpere.

Iată ce arată un alt sondaj despre fantezii sexuale:

• bărbați 14% - sex cu un bărbat
• bărbați 19% - să fii legat și impus
• bărbați 7% - să simtă sau să provoace durere
• bărbați 9% - că se ocupă cu prostituția
• femei 14% - sex cu o altă femeie
• femei 8% - să simtă sau să provoace durere
• femei 5% - că e prostituată

La femei:

La bărbați:

Traducere, în acel auditoriu, dintre cele ~350 de fete 31% au fantezii despre cum sunt legate, și din cei peste 100 de băieți - cineva are fantezii sexuale despre cum se prostituează.

După acea lecție am stat mult pe gânduri, a început să mă doară burta și aveam o senzație stranie, ceva de genul ”I don't want to live on this planet anymore". Da, bătrâna-moașă a spus corect - ”copiii nu ies din fund”, dar realitatea este că pentru un număr foarte mare de oameni de rând plăcerea sexuală vine din experiențe cu totul diferite, iar viața nu constă doar din nașterea copiilor.

Sinestezia și plasticitatea poate explica aceasta. E vina lor? Sunt anormali?

Asta mă aduce la următorul moment important - preconcepția ”omul este cel mai superior animal” sau ”omul este apogeul evoluției”, respectiv - ”orice comportament sexual care nu duce la nașterea copiilor este un defect care trebuie înlăturat sau cel puțin inhibat”.

Urmează o scurtă lecție despre evoluție - ea nu are un obiectiv, iar omul nu este ”obiectivul spre care tinde evoluția”. Evoluția pur și simplu are loc. Cândva, miliarde de ani în urmă ”un pește prost a ieșit pe mal. ”Vai, ce prost...” ziceau ceilalți pești, ”se va sufoca!”. Așa spuneau toți peștii, care în acel moment reprezentau cea mai complexă formă de viață de pe planetă și credeau că ei sunt punctul final al evoluției.

Însă acțiunea acelui ”pește prost” a cauzat o ramificație, care în urma a unui număr mare de alte ramificații a dus la apariția omului. Omul continuă să evolueze. Posibil că în viitor vom transforma picioarele în mâini - dacă ajugem să trăim pe nave cosmice fără gravitație. Posibil că oamenii cu o imaginație bogată vor domina viitorul, deoarece nu au nevoie de pornografie, iar marele război din 2045 care va distruge tot Internetul și toate rețelele electrice nu-i va afecta deloc.

Iată cum un om mai priceput ca mine comentează situația (Александр Марков, Эволюция человека):

Почему не все обезьяны стали людьми?

Мне кажется, этот вопрос часто задают просто потому, что думают: ну как же, ведь человеком быть прикольнее, чем скакать по веткам без штанов. Вопрос основан как минимум на двух ошибках. Во-первых, он предполагает, что у эволюции есть некая цель, к которой она упорно стремится или по крайней мере некое «главное направление». Некоторые думают, что эволюция всегда направлена от простого к сложному. Движение от простого к сложному в биологии называют прогрессом. Но эволюционный прогресс — это не общее правило, он характерен не для всех живых существ, а только для небольшой их части. Многие животные и растения в ходе эволюции не усложняются, а, наоборот, упрощаются — и при этом отлично себя чувствуют. Кроме того, в истории развития жизни на земле гораздо чаще бывало так, что новый вид не заменял старые, а добавлялся к ним. В результате общее число видов на планете постепенно росло. Многие виды вымирали, но еще больше появлялось новых. Так и человек — добавился к приматам, к другим обезьянам, а не заменил их.

Во-вторых, многие люди ошибочно считают, что человек как раз и является той целью, к которой всегда стремилась эволюция. Но биологи не нашли никаких подтверждений этому предположению. Конечно, если мы посмотрим на нашу родословную, то увидим что-то очень похожее на движение к заранее намеченной цели — от одноклеточных к первым животным, потом к первым хордовым, первым рыбам, первым четвероногим, потом к древним синапсидам, зверозубым ящерам, первым млекопитающим, плацентарным, приматам, обезьянам, человекообразным и, наконец, к человеку. Но если мы посмотрим на родословную любого другого вида — например, комара или дельфина, — то увидим точно такое же «целенаправленное» движение, но только не к человеку, а к комару или дельфину.

Кстати, наши родословные с комаром совпадают на всем пути от одноклеточных до примитивных червеобразных животных и только потом расходятся. С дельфином у нас больше общих предков: наша родословная начинает отличаться от дельфиньей только на уровне древних плацентарных млекопитающих, а все более древние наши предки одновременно являются и предками дельфина. Нам приятно считать себя «вершиной эволюции», но комар и дельфин имеют не меньше оснований считать вершиной эволюции себя, а не нас. Каждый из ныне живущих видов — такая же вершина эволюции, как и мы. Каждый из них имеет такую же долгую эволюционную историю, каждый может похвастаться множеством разнообразных и удивительных предков.

Deci, normalitatea este vagă, poate chiar efemeră. Cititorul de rând a acestui text se consideră ”normal”, sau chiar ”corect” - pentru că ”bleaha muha, dap' așa-i!”. De fapt, suntem doar una din variații, iar celelalte variații sunt cu mult mai răspândite decât credeam.

Poate glasul tău intern zice acum ”eeei, stai un pic, tu ești Seattle - acolo toți sunt duși cu pluta!”. E o afirmație greșită, iar în al doilea rând - la această universitate vin oameni din toată lumea, deci voturile de acolo reprezintă o diversitate mare (la urme urmei, chiar și eu am ajuns acolo, un umil muritor de rând dintr-o fostă republică sovietică).

Să revenim la preconcepția ”omul este cea mai zmeurie făptură din univers”. Această viziune asupra lumii este foarte egocentrică. De fapt, galaxia noastră este doar una din miliardele de galaxii, iar planeta noastră este un punct infinitezimal în univers. Noi nu suntem superiori, nu suntem speciali, noi pur și simplu suntem. Universul există de 13 miliarde de ani, Pământul are ~4 miliarde de ani, viața există pe planetă de ~3 miliarde de ani. Chiar consideri că anume noi - oamenii contemporani, suntem apogeul vieții pe Terra? Anume noi suntem definiția pentru ”normal”?

Haha!

Comments

If you were here to see us worship
the wisdom we bestowed on you,
I wonder... would you fill with pride?
Or would you think we're doomed?

Here's what it looks like on paper; it is the first time I ever use such a tiny notepad - fits in a shirt-pocket and is easy to use. Now, don't get all superstitious, but when I photographed the page, the digital camera saved it to a file called "img_1666.jpg".

În unul din episoadele precedente am menționat alți oameni care locuiesc în aceeași casă cu mine - doi băieți din Arabia Saudită. Cu toții beneficiem de ospitalitatea unei familii cu rădăcini lituaniene.

Printre alte personaje găsim și pe unul din nepoții proprietarului - Mircea (nume fictiv). El are 3..4 ani și deseori petrece timpul cu mine, urmărind ce fac și din când în când mă ajută. Cu el am dezasamblat și reparat laptopul meu, cu el am schimbat acumulatorul într-un ebook reader, cu el am instalat niște boxe, etc. Deseori vine în camera mea, poate vine să asculte muzică cu mine (îi place să sară în ritm, spre exemplu cu ZZ Top - La Grange), sau pur și simplu îi este interesant cu oamenii care-i acordă atenție.
Uneori vine, mă salută, stă un pic și îmi spune că pleacă (uneori șoptește la ureche). Vine înapoi peste câteva minute și zice că s-a întors. Trebuie să fiu la curent cu toate aceste mișcări strategice pe tabla de șah, respectiv întotdeauna îl ascult și confirm că am înțeles, că voi rămâne acolo unde sunt, că pot să-l aștept în timp ce el se ocupă de lumea lui, etc.

Atașamentul este un fenomen bizar. Până la plecarea mea, a trecut mai puțin de o lună din momentul în care el și cu mama sa vin în vizită practic în fiecare zi, dar în pofida acestui fapt - comunicarea cu Mircea a devenit o parte importantă din viața mea. În timp ce eram în Houston, de el îmi era dor cel mai mult (-:

***
Mai sunt și niște "personaje variabile" - prieteni ai saudiților, care îi vizitează. Interacționez cu fiecare din ei, aflu de unde anume vin, ce studiază, etc. Cum ți-ai și imaginat, ei se roagă de N ori pe zi, la un timp prestabilit. Aceasta reprezintă un element important din viețile lor. Deseori întrerup procese interesante (dacă suntem cu toții la masă, sau jucăm împreună) - ei pleacă, spunând ”trebuie să mă rog” sau ”e timpul rugăciunii”.

Pentru mine acest proces e ca o cutie neagră, de aceea prima dată când am dat de asta, i-am întrebat despre sincronizarea fuselor orare, ce fac cu ”daylight saving time”, cum determină direcția spre Mecca, cum determină direcția spre Mecca astronauții musulmani, cum se determină direcția spre Mecca pe o altă planetă, etc. Cu alte cuvinte, fac ceea ce ar face un inginer de rând - mă gândesc cum se va purta sistemul în scenarii exotice care nu au fost descrise explicit. La toate aceste întrebări au fost găsite răspunsuri în carte. Vă spun care e situația în linii generale - dacă nu poți găsi direcția, te rogi cum poți, zeul înțelege și nu se supără.

Din când în când ei se roagă împreună - rugăciunea e și un mod de socializare.

***
Am aflat că zilele astea Mircea explora casa și se juca cu chestiile sale, iar la un moment dat a început să repete mișcările tipice din timpul unei rugăciuni. Fiind întrebat de ce face asta, a spus:

așa fac alții.

***
Imaginează-ți dacă în casa aceasta la o oră fixă toți ar scoate din buzunar o ilustrație cu Spiderman și ar recita ”yama-yama yama yaaaaama!”. Ce ar face Mircea?

***
Imaginează-ți ce se întâmplă în conștiința unui copil dacă ”așa fac alții” devine ”așa fac toți”? Dacă la intrarea în liceul în care învață sunt doi îngeri păzitori? Dacă la fiecare intersecție sunt biserici? Dacă în colțul fiecărei camere stă câte o icoană? Dacă președintele se bazează pe ”dumnezeu să ne aibă în pază” când ia decizii strategice? Dacă mama sau tata spune ”doamne ferește!” sau ”'nedzău' mă-tii!” la fiecare pas?

Comments

Regardless of the answer, there are ways in which this information can be applied for noble and evil purposes.

Note: this article contains exotic characters, if your browser does not handle Unicode gracefully, you will see squares here and there. This is discussed in the pros/cons section.

There are a lot of homoglyphs out there, here are some more:

• C - looks like a Cyrillic 'S'
• Y - looks like a Cyrillic 'U'
• 3 - the digit three looks like a Cyrillic 'Z', etc

The list above should be rewritten as:

• С - looks like a Latin 'C'
• У - looks like a Latin 'Y'
• З - the digit three looks like a Latin '3', etc

With Unicode being widely supported, it gets better and better. There are a lot of other characters that can be easily interpreted by people:

• ¹ - that's a superscript 1
• ʙ - a "small capital B", and a Cyrillic 'V'
• ∪ - that's a "union" sign, not a 'U'
• ￮ - that's a "halfwidth white circle", etc

Wait, it gets even better, but brace yourselves, for you may not see these if your fonts can't handle them:

• ℍ - H
• ℝ - R
• ℳ - M
• Ⅿ - obviously, it is not an 'M', it is the Roman numeral for 1000
• ⒳ - this is not '(x)', it is a single character that has the x within parens
• Γ - a Greek Gamma, looks like a Cyrillic 'G', etc

There are homoglyphs for punctuation marks as well:

• : - ：∶:։
• ) - ）)
• ? - ?？

There are a lot of ways to write the same thing. This can be used against us, as now there is such a thing as an IDN - internationalized domain name. A phisher can create a site that looks like "paypal.com", but is in fact - something else. A careful web-surfer can still fall into the trap, because the address looks right.

The idea is discussed in one of my lectures about HCI, in the context of the security and privacy implications of user interface design. That part of the lecture focuses on the dark side of homoglyphs and proposes a solution to the problem.

However, we live in a yingyangish universe, so there should be something positive in this story. There is! One way to leverage the power of homoglyphs for the benefit of humanity is to apply them in CAPTCHAs.

The idea is very simple - ask a person to type what they see in order to post a comment. This is exactly like the classic CAPTCHA, the difference is in what you show.

A regular CAPTCHA can be extremely convoluted, a homoglyph CAPTCHA looks straightforward and can be easily perceived by the reader.

Such CAPTCHAS can be randomly generated from character equivalence tables, comprehensive tables that do the same thing as the lists at the beginning of this story. You need something like looks like ':' - go ahead and use any of these ：∶:։.

A hypothetical spam-bot that wants to post a comment will input the character 'as is', whereas a reasonable human being will type ':'.

You can further simplify the scheme, by using a static CAPTCHA (something that used to work on the Codinghorror blog, all you had to do was type the word 'orange', it never changed). For example, I could say:

Type "РУТНОN" to post your comment

You will think of a snake and write "python", but the truth is that the only Latin character from that word is the 'N' in the end, everything else is Cyrillic (in Russian it reads as "rutnoN"). What you just saw is a homograph - same as a homoglyph, but scaled up to the level of a word.

Using homoglyphs in CAPTCHAs has advantages and disadvantages, the pros:

• Humane CAPTCHA - you can easily read it.
• Easy to implement - you don't need complex image generation and distortion algorithms. Unicode characters are just characters.

Drawbacks:

• Popularity is bad - eventually, the bad guys will figure it out and use their own homohlyph tables. This method will work well if only a few sites use it.
• Copy/pasting - some people are lazy and they will not type what they see, they'll just copy the text. Perhaps it can be addressed by writing "do not copy/paste the text" or making the edit box "unpastable".
• Unicode coverage is not perfect. Some people that use old browsers (or that lack the right fonts) will see a bunch of squares, and they will be unable to write anything. The solution is to avoid the use of exotic homoglyphs (Cyrillic characters should work everywhere [citation needed]).

Have fun using homoglyphs in the process of saving humanity!

Sometimes they emphasize my optimism.

Sometimes they hit me really hard with a dose of realism.

The story you are about to read is my account of an epic struggle and the immediate aftermath thereof.

The clustering packages were not in the repositories, so we relied on binaries obtained from the MySQL site. The web-page tricked me into creating an account, just like it did last time I had to download something from it, because the "skip registration" button was cleverly placed in my blind spot.

After a long RTFM session, the configuration files were planted at the right locations, the daemon was started, and it was good.

As the cluster consists of multiple nodes, magic had to be done on other machines too. Eventually we were ready to give a try to the entire set-up.

The cluster behaved as if it had a mind of its own. I will not reveal all the details, instead I will focus one the problem itself - the thing wasn't listening at the right interface. Double-checking the configuration file brought no results - everything looked right.

Having had previous experience of errors caused by misplaced a misplaced \n, \t, comma or dot, both of us read the configuration files again, carefully. We then reviewed the sample configuration file to ensure we didn't omit any parameter. Everything was fine.

The first guess was related to the fact that the config file was not in the right place. One expects it to reside in somewhere in /etc, but the package does not entirely follow the conventions of the distro, and the file is expected to be elsewhere. We double-checked it - the config file was where it was expected to be.

Despite that, the daemon acted as if the file wasn't there, applying other settings instead of the ones we chose. We re-verified everything. Within a few minutes, we realized we had a this should never happen™ situation.

if (False)
{
    printf("this should never happen");
    ...
}

>>> this should never happen

I reached for the gun, telling myself that someone had to pay for this. Aahahha, just kidding!

Don't we all love challenges? We turned to the collective wisdom of the planet, binging☦ the hell out of the web, but this was fruitless.

We had to go deeper. I wanted to make sure the daemon loads the configuration file from the directory it was placed in. Yes, the manual says it should be in /X, and it is there, but what if the manual is wrong? That has happened before and it will happen again!

On Windows I would fire up Process Monitor and have a look at the file-system activity, but the battlefield was a Linux server. I am familiar with dtrace on Solaris, it does something similar, so I tried that. It turns out to be a Solaris-only tool. The closest alternatives are strace and ltrace, which are good enough for what I had in mind.

My intention was to find a log line that would look like:

open("/another/unexpected/directory/file.conf", O_RDONLY) = 2


Which means "I tried to open /another/unexpected/directory/file.conf and it does not exist". 2 is defined as ENOENT somewhere in errno.h (which is an equivalent of winerror.h on Windows) - a place for defining standard error codes. It is a good idea to follow the platform conventions and use the same error codes everywhere - consistency is a really good thing.

The point is that ltrace or strace is a low-level tool and it would show me what happens at the file-system level - then I would know exactly where the config file is loaded from. This way any inconsistency between the code and the documentation would not affect me.

***

I did not have to run the trace tool though, because the mistake was spotted with an unarmed eye, when the stars smiled upon us and their light hit the screen at a perfect angle! MySQL's config file is called "my.cnf", whereas the one we created was called "my.conf". Yep, that's it, all of this was happening because of the 'o'. The file wasn't there, because it wasn't.

Is it a human factor problem? Yes... But it could have been prevented by the developers:

• follow conventions☩ and use the same extension as everybody else does in this part of the galaxy
• don't be silent about a missing configuration file; quietly loading default values will backfire
• design the installer such that it creates a default configuration file if it is not there already

The lessons:

• Pay attention to teh details™!
• A system that can fail horribly because of a misplaced parenthesis is a bad system.


my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cmf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf ny.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf my.cnf


One of the systems that I recently created runs a series of sanity checks before loading configuration files. If there is an issue, a helpful error message is displayed, it includes the path to the config file, the line where the problem is and an explanation of what went wrong. The server refuses to start if the config file has problems.

Yes, it took more time and lines of code to implement the sanity checks and the informative errors, than to implement the part that actually uses those settings; but this investment will pay off in the future, reducing maintenance efforts.

• ☦ Sounds better than "duckduckgoing" (-:
• ☩ Some servers use .conf, others use .cfg, others use no extension at all. Another school of thought relies on .*rc files. No formal convention exists, but my gut feeling tells me that no one else uses .cnf; what does your gut say about it?
• The XDG base directory specification seems to be the spec, but the Debian server I tested it on did not contain those environment variables.

Comments

This did not sound right, so I had a look at the system log:

[2012-12-21 20:34:39] NOTICE[1875] chan_sip.c: -- Registration for 'number@anotherserver.sip' timed out, trying again (Attempt #18)
...
[xxxxxxxxxxxxxxx] NOTICE[1875] chan_sip.c: -- Registration for 'number@anotherserver.sip' timed out, trying again (Attempt #BIGNUMBER)

It was filled with a bazillion of such entries, yet calls could be placed and received, the voice quality was excellent: no delays, gaps, echoes or "I hear them, but they don't hear me" effects.

"What the hell is going on?", the cat asked me with a puzzled face. I had no idea. This was a new shiny server built from scratch for the sole purpose of VoIP, to offload the old server (which provided a lot of other services too).

I must admit that the first thing I did was nothing. If it isn't broken, don't fix it, the calls work, why touch it?

But "you'll have a hard time getting out of it" echoed in my head. "Hard... hard... hard... out of it... out of it...."

Any normal person would probably try to ping the upstream server, then run traceroute to make sure the computers can talk to each other. Sure enough - they could. And that made sense, how else would I be able to make calls?

I then reviewed the port-forwarding rules on the router. As I was logging onto the box, I had flashbacks of "Asterisk behind NAT" stories and how this was one of the challenges Sysyphus was facing in Tartar. Alas... the settings were correct.

My next idea was to make a list of all the possible infrastructure changes that could have had an effect like this one. The prime suspect was the new router - because this didn't happen with the old one. But... neither did it happen after we switched the network equipment.. Hmm....

Triple-checking Asterisk's configuration files did not reveal anything unusual.

I configured a software SIP client on my own computer and used the same SIP credentials to see if I could register - yes, I could. This means that other SIP clients behind the same NAT worked fine.

"Sleep over it", the cat said, nesting herself in the geographical center of the bed. "You're right", I thought, curling around her on the small patch of land that she left available.

Beeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeep...... This is what it is like to fall asleep with tinnitus.
***

I wrote back to the upstream server administrator, explaining what I did and asking him about his best guess concerning the nature of the problem. After all, he's doing VoIP for a living- he must be dealing with such issues on a daily basis.
***

On the next day I rechecked the configuration files. I decided it was time to refresh my knowledge of the SIP protocol, so I would know what to look for when I "went deep". This method would take a lot of time, so I decided to try one more thing before doing it "the hard way" - ask a question on Serverfault; perhaps the collective wisdom of the planet will offer some hints while I'm analyzing the situation.


**Server**

- Asterisk 1.x.x
- on Linux Y
- it is registering on another Asterisk server, anotherserver.sip, owned by a VoIP provider

**Network**

- the Asterisk server is on a system running behind NAT
- the router is an ACME XX-x, running the Y firmware
- it is configured to forward TCP/UDP 5060 to the Asterisk server
- as well as a range of UDP ports for RTP (from x0000 to y0000)

**Problem**

- Asterisk's log is filled with entries like `[2012-12-21 20:34:39] NOTICE[1875] chan_sip.c: -- Registration for 'number@anotherserver.sip' timed out, trying again (Attempt #18)`
- over a period of time, the log piles up with thousands of such entries

**The weird part**

- My Asterisk server can ping anotherserver.sip, traceroute indicates that it reaches the right server, going over the right path
- Running `sip show peers` in the CLI shows me something that I interpret as "it works fine": `Out/123456 anotherserver.sip N 5060 OK (2 ms)`
- I am able to place and receive calls, the connection is fine, there are no delays or echoes


Having thought about what else I could mention to make it a reasonable and "answerable" question, I decided to try a few more things... Perhaps posting some configuration excerpts?

I SSH'ed into the server and had another look at Asterisk's sip.conf. I noticed that it was binding to an incorrect interface (in fact, this was the IP address of another server in the LAN). How? Why? This wasn't there when I checked last time, and most importantly - I can make my calls despite that?! I ran "sip show peers" again - yep, everything was fine. A mental note was made, but nothing more.

What else? The cat suggested me to telnet to port 5060 of the upstream server, maybe something weird would happen. Of course, I had to go for port 5060 UDP, so telnet would not be suitable. I knew I needed netcat (a cat's weapon of choice, I must add), but I didn't remember the command line arguments. "man nc" didn't give me the manual, instead the system said it had no idea what the hell I was talking about. That's strange, because I used it just the other day when tinkering with something else. Wait... wait a minute...

A few moments later, it hit me.

• After we migrated the Asterisk server to a new computer, the service was stopped on the old machine - but all of its configurations were left intact; such that we could switch back swiftly if the new server didn't work well.
• Everything was fine with the new server and the new router.
• But then there was a power outage and the systems were shut down.
• When power was restored, Asterisk started automatically on both servers.
• Ports were forwarded to the new server, which is why it registered and could make calls.
• The old server was online and the daemon kept sending connection requests. The upstream provider replied to them, but it never heard back - which is why they were seeing a lot of dropped connections.

My mistake was that when I ran my checks, I SSH'ed into a server and then SSH'ed through that into the new Asterisk server - that's where I saw nothing wrong with the settings, and the bind address was right.

Some time later, I SSH'ed into the server but forgot to further SSH into the new Asterisk. The server I was tunneling through happened to also be the old Asterisk server. Which is why all the configs were there and everything was fine (except the different listening interface). This is the server where the logs had a lot of "timed out" entries.

I then used sysv-rc-conf to prevent Asterisk from booting on the old server automatically. The day was saved.

Cегодня в 5:30 утра закончились неправильные запросы с вашей стороны.

Lessons learned:

• Pay attention to the details
• Pay attention to the details
• Pay attention to teh details

One would say this is a human factor issue. In fact, I anticipated such a thing, so my SSH client is configured to use different background colours for different servers - such that I get a visual hint when I think of "which server am I looking at?". I know that one server is white, another one is yellow...
.

This works great when you're in the LAN and you connect directly. But when you're away and you have to tunnel via other servers - if I SSH into A, then SSH into B via A - the window will have the colour assigned to A, rather than the one assigned to B.

I thought of this scenario in the past, but I decided not to expose the new machine's SSH port to the world, to reduce the attack surface - so I would always connect to A, then to B. I even set up a VPN server, so I could make it all look local when I am far away... Heck, I was connected to the VPN when doing these things, but I chose SSH tunnels out of habit.

If I were the author of an SSH client, I would make it possible to define colour-schemes for connections established via SSH tunnels.

p.s. yes, one should also look at the command prompt and notice the difference between "user@A" and "user@B". However, I connect to these servers very often, and both of them were used as Asterisk servers for a long time, so this detail was easily overlooked - I got used to both of them handling VoIP.

Comments

Every time someone declares their system fool-proof, nature retaliates by creating people who are more stupid.

People are the weakest link in any security system, airplane crashes are often the cause of pilot error, and nuclear disasters are often a consequence of the human factor. This is very well documented by Donald Norman in Turn signals are the facial expressions of automobiles.

It is often true, but not all the time; and when it is true - you're probably blaming the wrong person. The "credit" should be given to the creators of the system, for they are the ones who made the problem possible in the first place.

Programmers hide in their cubicles, spending time in front of glowing screens or sheets of paper - being completely isolated from the people who use their creations. When you are so distant from the place where the action happens, you continue living in your idealized world in which the code runs smoothly and the horses are perfectly spherical, just like the creator wanted. This is one of the root causes of such an arrogant attitude towards people - since the code is flawless, the culprit must be "between the keyboard and the chair".

To protect yourself from this trap, try "the mother test" (also known as the "sister test"):

If the person between the keyboard and the chair is your mother - would you still call the user stupid?

This applies not only to programmers, but to any decision-maker out there:

• It is easy to be against abortion when it is not you the one who dies giving birth
• It is easy to support a war, when you know that your children won't be anywhere near the war-zone
• It is easy to vote for creating a garbage dump in a certain location, when that is not the place where you live, and you won't be exposed to bad water and a foul air

A great distance from the subject matter contributes to such a distorted perception of reality.

As an exercise, have a look at this lecture excerpt, where I discuss the policy of locking the workstation when it is left unattended. Yes, you can "fix" it by writing a set of rules that tell people they must lock their computers when they walk away. When they break the rule, tell them "The rules warned you about this!" and call it a job well done.

That's what most of us would do. However, if you remember that blaming people makes you a part of the problem, you will probably find a much better solution.

I encourage you to think about alternative approaches before you click the picture and watch the video.

Voi oferi exemple și ilustrații, ca să-ți fie clar cât de adânc e infiltrată chestia asta în societate.

Țara e divizată în regiuni precum ”Pacific North-West” (unde se află Seattle), iar un om din autobus care îți povestește despre politică la un moment dat zice ”I think I'm just going to move back to the East coast” (cred că mă voi întoarce înapoi pe coasta de est).

Spune-mi, ai auzit pe cineva să spună că va trece cu traiul pe coasta de vest a Moldovei? ;-) Îmi amintesc un singur context în care moldoveanul de rând menționează punctele cardinale - ”la sud se spune ”ghițel” în loc de ”vițel” (să fim onești - în loc de ”jițăl”).

Orașele sunt și ele divizate în regiuni în funcție de locul lor în spațiu, iată situația din Seattle:

În contrast - Chișinău e divizat în regiuni cu nume proprii precum ”Buiucani” sau ”Ciocana”. Desigur, în Seattle sunt multe teritorii cu nume speciale, spre exemplu ”University District” (ocupată practic integral de universitatea din Washington) sau ”Maple leaf”, dar asta după ce au fost epuizate punctele cardinale: Northgate, Northlake; Eastlake; South Lake Union, South Park; Westlake, West Seattle.

Încearcă un simplu experiment, întreabă un chișinăuean de rând în care direcție e nordul și vezi ce-ți spune. Dacă-ți este lene, încearcă un experiment și mai simplu - TU știi unde-i nordul?

De mult timp locuiesc în Chișinău, însă rareori mă gândesc la punctele cardinale, o fac doar atunci când mă aflu seara târziu pe strada Alba-Iulia și observ că în direcția spre Flacăra cerul e mai întunecat decât în direcția spre șoseaua Balcani. Atunci prin gândurile mele zboară următorul raționament:

• Japonia e țara ”soarelui răsare”
• Japonia se află la est
• soarele răsare în Japonia
• înseamnă că în Japonia se face noapte mai devreme
• înseamnă că cerul e mai întunecat în direcția ”spre Japonia” (adică spre est)
• înseamnă că estul e înspre Flacăra
• respectiv vestul e spre șoseaua Balcani

Acest calcul este inexact, dar cel puțin îmi permite să-mi dau seama unde mă aflu. Un cititor atent și iubitor de hărți, probabil a observat un detaliu interesant. Spre deosebire de Seattle, unde străzile se întind ”frumos pe o rețea de pătrățele”, în direcțiile Nord-Sud și Est-Vest... În Chișinău practic toate străzile au fost rotite la 45 grade.

Seattle e optimizat pentru jocul ”крестики-нолики”:

Pentru referință, avem și noi câteva străzi care sunt aproape aliniate cu meridianele: Liviu Deleanu, Milescu Spătaru, Mircea cel Bătrân. Când mergi dinspre Alba-Iulia spre ”Über-Victoria” - mergi la ~nord; când mergi de la ”Green Hills” spre liceul Gaudeamus la un joc de CUC - mergi la nord. Strada Milescu Spătaru se află în regiunea ”конец географии”, îmi pare rău - mai exact decât ”când mergi dintr-un capăt al neantului spre celălalt capăt al neantului - mergi pe o dreaptă perpendiculară pe ecuator” nu am ce spune.

Indicatoarele sunt și ele legate de punctele cardinale. Spre exemplu, pentru a impune anumite constrângeri asupra șoferilor, utilizezi așa ceva:

La noi se face altfel - se spune ”parcare interzisă”, iar regula este în vigoare până la următoarea intersecție (dacă nu se dau alte indicii) în direcția sensului traficului rutier.

Abordarea noastră mi se pare mai reușită, din motivul că indicatorul poate fi reutilizat, în timp ce primăria Seattle va trebui să facă rost de un alt indicator dacă într-o zi decide să ajusteze regulile în acea intersecție.

Probabil că unii cititori acum își spun ”haha cât de proști sunt americanii, mwahaha ce risipă de resurse”. Dar... succesul se măsoară în numărul de mașini parcate neregulamentar, nu în cantitatea de vopsea economisită.

Astfel de indicatoare i se adresează direct și omului de rând:

Orice american cu handicap poate utiliza un compas. Ușa din partea de nord are un buton mare, dacă îl apeși - ușa se deschide singură.

Și omului în rând:

Așa ceva vezi în tunelurile subterane din regiunea ”Downtown”, ele marchează ieșirile și respectiv - locurile unde lumea așteaptă autobusul sau trenul.

Despre rânduri mai pot spune că oamenii se respectă reciproc și până când nu am văzut să fie cineva împins. Iar femeile se bucură tare când le cedezi locul sau le deschizi ușa (sărmanele, sunt oare asuprite de toată egalitatea asta care persistă aici de ceva timp?).

Străzile reprezintă un capitol aparte în viața urbană. O mare parte din ele au un nume compus dintr-un număr și un identificator geografic, spre exemplu ”37th avenue South-West” sau pur și simplu ”37th SW”. Numărul crește într-o direcție și [evident] descrește în alta.

Aceasta oferă câteva avantaje. Dacă te afli pe strada X și trebuie să ajungi la strada X+4, știi că trebuie să treci de 4 intersecții. Cu alte cuvinte - poți estima cât timp ai de mers și ce distanță trebuie să acoperi.

La noi e altfel - te afli pe strada ”Sfatul țării” și trebuie să ajungi la ”Bănulescu Bodoni”, cât ai de mers? În care direcție? Nu poți răspunde la aceste întrebări decât dacă știi exact ordinea străzilor.

Reformulez problema: dacă ești la #37 și trebuie să ajungi la #42 - cât ai de mers? Ai de mers 42-37=5 intersecții (+/-1, depinde dacă numeri de la 0 sau nu ;-)

Dacă te orientezi bine în spațiu, poți determina și direcția fără ca să te miști din loc. Numărul de ordine crește de la est la vest - cauți repede un copac tăiat, te uiți unde inelele sunt mai groase, afli unde e sud, determini estul și vestul - ta-da!

Cu alte cuvinte, planul străzilor de aici este mai user-friendly, deoarece o persoană ce posedă cunoștințe generale se poate orienta fără probleme. În contrast, Chișinăul te impune să memorizezi pe de rost niște denumiri arbitrare de străzi.

Deseori mă încurc în denumirile străzilor ”Armeană”, ”Bulgară” și ”Tighina”. Sau poate B A T? sau poate T A B? Această consecutivitate reprezintă o problemă, chiar dacă sunt chișinăuian de e-he-heee-ani. Desigur, poți să le memorizezi și să fii mândru de asta, însă din punctul meu de vedere e ca și cum ai fi mîndru pentru că ai memorizat secvența ”măr, bursuc, cărămidă”. Elementele nu au o legătură logică între ele, respectiv poți doar să le înveți pe de rost, nu poți aplica nici-o legitate care să-ți simplifice sarcina.

Întotdeauna îmi imaginam că etimologia acestor denumiri este una de ordin istoric - aici au trăit bulgarii, aici au fost armenii iar aici a locuit mulți ani în urmă prea-frumoasa Ina, la care totul era bine. De aici și provine numele - Tighina = ”Tăt îi ghine, Ina”.

Un alt avantaj îl reprezintă neutralitatea numelui. În Moldova există o gamă variată de moduri în care o stradă devine mărul discordiei și polarizează societatea. Deseori oamenii care nici măcar nu trăiesc acolo - o folosesc în calitate pârghie pentru promovarea intereselor proprii.

Astfel, am ajuns în secolul 21, după două decenii de independență continuăm să jonglăm cu termeni precum ”numele vechi” și ”numele nou”. Невская? Paris? Ленина? Ștefan cel Mare?

Cu regret, majoritatea oamenilor din societatea noastră nu pot utiliza numele străzii doar ca informație pentru a facilita orientarea in spațiu. Nuuuuuu... Trebuie neapărat să scurmi pe cei din jur cu viziunile tale politice separatiste sau unioniste. Ar fi oare viața noastră mai simplă dacă străzile ar avea denumiri numerice? Сорок пятая, Fortyfifth, 'padzășinși?

O schemă interesantă e aplicată în Chicago, străzile de acolo au:

• denumiri pur numerice
• nume alcătuit dintr-o singură literă (și cresc în ordine alfabetică)
• sunt grupate, nume proprii care încep cu aceeași literă

Anumite legități determină relația dintre numere și litere, astfel încât o persoană care cunoaște regula se poate orienta în spațiu fără de a cunoaște exact ordinea străzilor. Poți face aritmetică? Știi alfabetul? Ai ajuns la destinație!

Nuuuu... la noi trebuie neapărat să se răs-discute subiectul numelui străzii, în timp ce faptul că strada e plină de găuri sau e prost iluminată nu e o prioritate. Important e să se numească așa ”cum trebuie”.

Revin la aspectele geografice, care sunt mai interesante. Seattle e un oraș mare și are parte de unele daruri ale naturii care ușurează viața celor de aici. Sunt câteva lacuri mari, este și un lanț muntos, este și un munte care ne bucură ochiul cu grandoarea sa.

Deseori când rogi pe cineva să-ți explice cum să ajungi din punctul A în punctul B, primești indicii precum:

• mergi înspre apă
• cum treci de apă, cobori la prima stație
• mergi de la munte

E și natural, cum poți să nu vezi o ditamai bucată de munte?

Mai ții minte care este ordinea celor trei cuvinte pe care te-am rugat să le memorizezi?

..
..
..

..
..
..

armă, bulgăr, tangentă.

Comments

Am avut câteva idei în această privință, prima idee era ”ask me about anything”, pentru că asta descrie destul de bine spectrul intereselor mele. Apoi mi-am zis că totuși merg la o întâlnire organizată de un departament tehnic, așa că trebuie să scriu ”ask me about *”. Mai departe voi acționa în funcție de situație și îmi voi da seama cu cine vorbesc. Vor întreba despre expresii regulate? Despre servere Asterisk? Tabla înmulțirii? Sau despre orice altceva?

Apoi mi-am zis că niciodată nu știi de cine dai, poate voi contacta cu cineva care mă va întreba despre ”humanoid xenomorphs” și voi fi nevoit să le dezvălui toate secretele mele. De asta am ales să scriu ”ask me about * or about my T-shirt”, fie ce-o fi.

Am ajuns la timp, sala era deja plină, nu am văzut un scaun liber și am decis să iau loc pe scări. Acțiunea se desfășoară într-o încăpere care se numește ”Kane hall” - o poți vedea pe hartă. Un lucru interesant este că aici toate clădirile au nume - Kane, Mary Gates, Schmitz, Meany, Benson, etc. La noi denumirile sunt mult mai romantice - blocul 1, blocul 2, blocul 3... Ei bine, m-ai convins: CIM, FIM, HZIM... Trebuie să admit că blocul facultății de mecanică îl numesc întotdeauna ”mechanoids” dar nu cred că am fost capabil să lansez în popor această nouă unitate de slang (dar nici n-am încercat).

Atmosfera era foarte prietenoasă. Decanul nu poate merge pe apă și nu poate transforma vinul în miere, în schimb e foarte prietenos și glumeț, pe alocuri aruncă câte un ”woohoo!” ca să exprime starea sa emoțională. Presupun că m-am simțit tot așa cum se simte cineva la lecțiile mele :-)

Un lucru mi-a atras atenția într-un mod special - cât sunt de diverse persoanele care au ajuns acolo. Mă așteptam să văd oameni cu ”ask me about 1st order schmecuations” și ”ask me about 2nd order schmecuations” (șmecuații de gradul unu și doi ... '45), dar în schimb am văzut "ask me about":

• my daughter
• Australia
• comics
• archiving
• e-learning
• LGBT, etc

Eu speram din toată inima să găsesc pe cineva cu ”ask me about PostgreSQL clusters”, dar n-a fost să fie. Cea mai tehnică persoană era un băiat cu ”ask me about web development”. În schimb am găsit și pe cineva cu ”ask me about usability”, cu care am stat de vorbă mult timp. Cu domnul webdev tot am stat de vorbă, am încercat să aflu ce baze de date utilizează pe site'urile sale și spre marea mea nedumerire am aflat că folosește MySQL. Nedumerire, pentru că a spus ”My S.Q.L.” și nu ”my sequel”. Cine-ar fi crezut? M-am simțit ca acasă!

La faza discursurilor au fost mai mulți profi (unii - foști studenți) care au povestit despre experiența lor și despre cercetările pe care le-au efectuat. Toate sunt interdisciplinare - ceea ce m-a făcut să mă simt bine, pentru că nu-mi place să răspund la întrebarea ”cu ce te ocupi?” sau ”ce ai studiat?” cu ”calculatoare” sau ”programare” sau ceva de acest gen. Uneori aleg la întâmplare un răspuns de genul ”scriu poezii” sau ”proiectez interfețe cu utilizatorul” sau ”sunt prof la universitate” sau ”studiez cum lucrează memoria la oameni”. Atunci mi-am dat seama că am ajuns într-un mediu în care mă voi simți confortabil. La asta m-am gândit și atunci când decanul a exclamat prima dată ”woohoo!”.

Cred că acest aspect trebuie să fie promovat agresiv în universitățile noastre (mă refer mai mult la ”interdisciplinar” decât la ”woohoo”, cu toate că trebuiesc ambele), deoarece foarte multe lucruri zmeurii se petrec acolo unde se intersectează domeniile. Astăzi este puțin probabil să găsești în Moldova lucrări la tema ”domesticirea găinilor sălbatice cu ajutorul rețelelor distribuite” sau ”rolul crowdsourcing'ului în eliminarea gunoiului din capitală”, dar sper că în viitor situația se va schimba și că vom fi capabili să formăm o nouă nișă în știință și să devenim lideri indiscutabili în ea :-)

***
STOP - înainte de a citi mai departe, încearcă să înțelegi mesajul de pe tricou.

Prima persoană care m-a întrebat despre tricou a prins ideea și a rezolvat puzzle'ul relativ ușor. Nu știa de Python, dar a înțeles că ”something else beats them all”. De fapt, nimeni nu a știut despre Python, hmmm... Oamenii erau mai mult impresionați de faptul că ilustrația e făcută de mine, decât de mesajul acesteia. Doar una din persoane a întrebat ce poate fi făcut cu Python și a zis că va încerca acest limbaj de programare.

Peste ceva timp mi-am zis că mă duc să fac rost de un alt sticker (nu era scris nicăieri că e ilegal să porți două), pe care am scris ”ask me about * Asterisk”. Au întrebat și despre asta, dar trebuie să-ți spun că au fost câteva persoane care au zis ”Asterix”, iar cineva a întrebat ”is this about comics?”. Ehh.... Să fie asta un efect advers a interdisciplinarizării educației? :-) Le-am explicat în linii generale că în Asterisk poți face orice legat de VoIP și cum am unit Google Talk cu SIP și cum sună lumea din Moldova și nu are idee că apelul lor local ajunge gratis peste ocean direct la mine în buzunar.

p.s. despre Moldova nu știa nimeni, întrebări am primit numai de la fete, păcat ca evenimentul a durat doar 2 ore, pentru că oamenii erau interesanți - cu ”the e-learning guy” am reușit doar să convenim că Universitatea din Washington folosește Adobe Connect și că e el nu cunoaște alternative open-source. Eh...

Comments

[*] Am petrecut ~4 zile în statul Carolina de Sud, pe coasta de Est. Acolo e foarte cald și umed. Temperaturile de ~30C sunt obișnuite. În pofida acestui fapt, orice om din Moldova probabil că va alege să poarte pantaloni și un pulover, deoarece +30C e afară, iar în momentul în care intri într-o încăpere, dai de un mediu artificial cu aer condiționat. Temperaturile în interior sunt foarte joase. Uneori mă gândeam că ar fi bine dacă aveam mănuși și chestia mea neagra pe care o folosesc iarna în loc de fular.

Am luat cu mine sandale și citeva perechi de șorturi - le-am purtat de exact 0 ori.   Apoi mi-am amintit, cu mare regret, că am uitat să iau cu mine mănuși. Totuși, când am îmbrăcat scurta - ce-am gasit în buzunare? Hahaha! :-)

[*] În aeroport, și in genere peste tot - toată lumea are telefoane zmeurii cu ecran mare, tableturi. Când spun ”toată lumea” am în vedere toată lumea, nu doar tineretul. Tot în aeroport vezi mulți militari - pentru ei se oferă tot felul de bonusuri, precum "intri primul în avion", sau "ieși primul din avion" :-)

Tot acolo, vezi multe femei cu tricouri "mândra mamă a unui soldat" sau "fiul meu aduce libertate". Hmmm.. Tricouri cu "fiul meu omoară oameni" n-am vazut încă.

[*] Numărul de oameni pe care îi poți vedea pe străzile orașului Columbia (capitala Carolinei de Sud) este minim. Mașini - câte vrei, oameni... nu prea. Animale - multe veverițe care joacă în ”massive offline distributed multiplayer games” pe poienile orașului.

***

[*] Seattle este un oraș foarte mare și foarte verde. Când spun "verde", am în vedere că e chiar verde :-)  Aici sunt foarte mulți copaci de dimensiuni enorme. Spre exemplu - am dat de un obiect care credeam ca e un ananas. De fapt, e un con!

Când spune lumea "Chișinăul e cea mai verde capitală europeană" - haha... Nu, nu e cea mai verde capitală europeană - asta am constatat-o atunci când am fost prin alte țări. În Seattle însă, scara e cu totul alta. Copacii sunt foarte mari.

În depărtare, dacă nu e ceață, se vede un munte mare, care îmi face impresia că mă aflu pe o altă planetă. Poate ați văzut prin filme de gen Star Wars, când pe cer se vede o lună și încă o lună - e cam același lucru. Te uiți în depărtare și vezi un "shmatok" de pământ care plutește în aer.

[*] Operatorii mobili de aici sunt hapsîni ca niște viespi de stepă. Unde nu te-ntorci, ești ademenit într-un contract de termen lung. În Moldova primesti Internet nelimitat cu vre-o 10..15$. Aici... Mwhaahahahah! Nelimitat? Mwahahaah! De asemenea, plătești și atunci când cineva te sună, yeeeha!

[*] Transportul public este bine dezvoltat - sunt troleibuze, autobuze, în unele regiuni - trenuri, un monorail. Un bilet este valid timp de ~3h, în această perioadă poți trece spre o alta ruta fără de a plăti iar.

Fiecare troleu sau autobuz e prevăzut cu un mecanism de care poți atașa câteva biciclete. Este foarte răspândit scenariul în care o persoană merge cu bicicleta, apoi trece în autobuz, apoi iar merge pe bicicletă. Mecanismul e foarte comod și rapid.

Ieri am ieșit dintr-un autobuz și am dat de un "bratan" care mă-ntreabă "hey yo, you gonna need that transfer ticket?" (эй брат, билетик еще нужен). Alaltăieri am dat de un alt "bratan" care mergea cu 2 biciclete, una costa 100$ și alta vre-o 200$.   Bratancikul mi-a dat numarul său de telefon, în caz că vreau să procur marfa; îl cheamă Junior :-)

[*] Universitatea din Columbia este foarte zmeurie. Oamenii au mobilier comod, în librarie sunt canapele. WC'uri cu apă curgatoare, săpun, lumină, aproape ca la UTM :-) Presupun că iarna nu îngheață cerneala în pix (cum se vede în faimoasa operă de artă ”Iarna la Политех”).

Cantina universității e constituită dintr-un număr mare de localuri care oferă diverse produse; kebab, sandwich, hamburger, schmamburger; dacă vrei - poți alege ceva personalizat (ca la Gălbenuș, în Chișinău) - salată, orez, cartofi, etc.

[*] Universitatea din Washington este mult mai mare decît acea din Columbia, dar nu atât de mare ca Universitatea Tehnică din Moldova.

Astăzi mi-am făcut un "Husky card" - o chestiuță care servește în calitate de - permis de călătorii gratuite în transport public - acces în clădiri - debit card pe care poți pune bani și efectua tranzacții - să iei cărți de la bibliotecă, și mai servește în calitate de răspuns universal la întrebarea ”ты кто по жизни?” - am văzut astfel de carduri la adulți, bătrâni. Al meu îl puteți vedea în fotografia cu conul, e de dimensiunea unui card bancar.

Desigur, când am comparat universitatea din Washington cu UTM - am glumit. UW ocupa o mare parte din oraș, am impresia că e ceva de dimensiunea sectorului Rîșcani sau Ciocana. Ca să fie clar, vedeți figura #1:

În toate clădirile este WiFi gratuit pentru studenți, sunt calculatoare, scanere, imprimante - toate astea sunt accesibile cu ajurorul acelui "Husky card" sau a contului pe care ei îl numesc NetID; al meu este ralien at uw dot edu :-)

[*] Un alt lucru interesant este că este la modă să susții universitatea. La fiecare colț dai de un monument pe care scrie că a fost sponsorizat de către X special pentru universitate, de un scaun din piatră pe care scrie că e un dar de la familia Z, sau de o statuie care a fost făcută pentru UW (University of Washington, sau cum zice lumea - ”you dub”).

Tu ce ai făcut pentru universitatea ta?

[*] La universitate am văzut mai mulți oameni asiatici decît "de alt tip". Majoritatea din ei vorbesc în limba lor. Nu știu cum se vor integra, pentru că aș spune mai degrabă că ei ”chinezizează” SUA, decât că sunt americanizați. Am interacționat cu unele persoane la universitate care gestionează tot felul de documente și plăți, uneori dai de cineva care vorbește engleza în așa fel încât nu se înțelege nimic. Nu am în vedere că totul e bine numai că intonația e asiatică; ci vocabularul e sărac, ordinea cuvintelor e stâlcită, eh... Am mulțumit-o frumos pentru ajutor și am găsit răspunsurile pe site.

În inscripțiile chinezești X se pronunță ca Ș. Spre exemplu, am cunoscut o fată care purta un ecuson cu numele său - Chenxi Xiong; am citit ”Cenși Șiong” - ea a rămas impresionată :-)

[*] Zilele astea am avut ocazia să trec prin câteva parcuri - Lincoln park; un loc foarte frumos, cu cărări, scaune, surse de apă, loc pentru petreceri. Parcul are acces la un golf - dacă te uiți în   direcția potrivită, ai parte de apus romantic, valuri la care te poți uita veșnic. În cealaltă parte vezi veverițe; copaci înalți, mari, cu rădăcini titanice.

Pe malul golfului se afla un alt parc, Alki Beach (se pronunță "alkai"). Acolo sunt piste pentru bicicliști, terenuri de volei.  Lume foarte multă - copii mici, părinți, bunei; pe biciclete, pe   skateboard'uri.   Am văzut un om cu o remorcă la bicicletă, acolo se găsea un cîine foarte fericit :-)   Am văzut 2 parinți pe patine pe rotile, care duceau în față un cărucior cu un copil.

E un mediu perfect pentru bikefest'uri. Pe asfalt scrie clar "cyclists only" și dacă parchezi acolo mașina - vai de tine! :-)

Pe drumuri sunt piste speciale pe care scrie "bus only", dacă te  prinde păcatu' că treci pe acolo cu mașina - aoleu...   Astfel, dacă mergi cu autobusul - întotdeauna vii la timp, pentru ca traficul se   mișcă foarte eficient.

Sunt și piste speciale pe care scrie ”Fire lane, do not park” - prevăzute exclusiv pentru mașinile pompierilor; în caz de incendiu - ajungi la destinație ușor. Aceste piste sunt întotdeauna libere, evident.

[*] Clima în Seattle este asemănătoare cu toamna în Moldova, doar că e fără miros de frunze arse. Pînă cînd e zmeuriu. Câteva zile în urmă am înotat în lacul Washington, iar înainte de asta am jucat tenis de câmp. Terenurile sunt deschise publicului și absolut gratuite. Sunt îngrijite, înzestrate cu tot echipamentul necesar. La noi, îmi imaginez că în scurt timp ar rămâne fără plase, tot așa cum tabla de șah a rămas fără cai :-)

[*] Casa în care locuiesc mai găzduiește doi băieți din Arabia Saudită - Mohammed și Abdullah. Cum ai și anticipat, sunt profund credincioși și reprezintă o sursă bună de informație despre cultura arabă. I-am întrebat care sunt trei cele mai importate probleme cu care se ciocnește țara lor, au spus că prima e insuficiența de apă potabilă; alte probleme nu sunt. La întrebarea despre probleme politice, au spus că sunt două: Israel și Iran.

În lumina evenimentelor proaspete din orientul mijlociu, ce credeți că le spun mamele atunci când vorbesc pe Skype? ”Să stai în casă, că afară sunt mulți nebuni” ;-)

Am mai aflat câte ceva despre koran (quran, coran, qu'ran... mai pe scurt - "cartea") și trebuie să împart informația asta cu tine. În primul rând, expresia ”pune mâna pe carte” nu se referă la tine, decât dacă ești musulman. Eram implicat într-o discuție despre cum afli direcția către Mecca când ești pe o altă planetă; unul din ei a plecat în camera sa pentru a lua cartea. A adus-o, eu am început s-o răsfoiesc și să caut desene, apoi am mirosit-o, cum procedez cu oricare altă carte.

Expresia feței unuia din ei mi-a dat să înțeleg că ceva nu e în regulă. Au pornit niște dezbateri la tema ”are dreptul un păgân să atingă cartea, sau nu”. A zicea că da, M zicea că nu. Eventual s-au făcut niște consultații online și s-a ajuns la concluzia că nu trebuia să ating cartea. Nici dacă e tradusă în engleză. Iar dacă ești musulman - tot n-ai voie s-o atingi dacă nu ai spălat mâinile înainte de asta. Spre nefericirea mea, aveam mâinile lipicioase de la crema pe care tocmai am mîncat-o. Oiii bliiiin.... Of... nu vreau să vă spun ce s-a întâmplat mai departe, pentru că am glumit, mâinile erau curate ;-)

Dacă într-o zi decizi să te convertezi la islam, ține minte că:

• dacă ești într-un pustiu și nu ai apă, dar accidental ai cu tine câteva lăzi de alcool - nu e problemă, poți să-l bei, dumnezeu te va înțelege.
• dacă ești într-un mediu foarte rece și nu ai cu ce să te încălzești, dar ai norocul să ai cu tine o copie a cărții + chibrituri, poți să dai foc la carte, dumnezeu te va înțelege.
• dacă nu știi în care direcție e Mecca, poți să te rogi cum vrei, dumnezeu ce va face? ;-)

În genere, unul din principiile de bază a islamului este că omul e prioritatea #1, totul e făcut pentru oameni și e user-friendly. Desigur asta nu se referă la tine dacă cineva te ”zamacește” cu pietre pentru că o meriți. Iar dacă ai careva întrebări - întotdeauna te poți adresa la imam și el îți va dezvălui adevărul.

[*] Despre biserici - sunt foarte multe în Columbia, de diferite tipuri, la fiecare colț. La Buiucani este o regiune (Alba-Iulia - Deleanu) unde densitatea bisericilor este relativ mare. Păi, în Columbia e și mai mare; e mare și diversitatea bisericilor. Diferite tipuri de creștinism, diferite tipuri de arhitectură a edificiilor de cult. Biserici... poate mai multe decât parcări. În Seattle situația este mai rezonabilă și numărul de biserici este mai mic (cel puțin din acelea pe care am reușit să le depistez), dar varietatea ideilor continuă să fie înaltă. Iată un exemplu pentru biserica super-tolerantă ortodoxă din Moldova:

p.s. nu uita să te gândești la întrebarea ”ce am făcut pentru universitatea mea?”.

Comments

What you've read is just what the sender wanted you to see. Emails are not delivered to your computer screen by some magical force, the process invloves various transformations that are applied to the email while it is en route. The real thing looks different, and it contains various details that indicate how the message travelled across the globe before it reached you.

I will reveal some of the details about how it works, and explain how this can be used to track anonymous messages. While the story itself is in plain English, there are some technical quirks that I'll include for the geeks in the audience; feel free to skip those and look at the pictures instead.

Email is based on several communication protocols, such as POP3 (to retrieve messages) and SMTP (to send them). These protocols are quite straightforward, once you familiarize with them you learn that:

• an email traverses multiple nodes on a network before it reaches you
• various headers are added to it at each step of the way
• the server trusts whatever the sender says

The last bit is particularly interesting - when I connect to an SMTP server to send a message, I have to specify the recipient, the subject of the email, as well as say who I am. I can write whatever I want in the "from" field. Even though my name is Alex, nothing prevents me from saying that I am Jane, and that my address is svetlanushka1984@example.com, instead of alex@example.net.

Who would design such a protocol? Doesn't it open a lot of possibilities for abuse?

Those are reasonable questions. Life was simple back in the old days, protocols were not designed with security in mind. The ancient Geeks were doing things simply because they could, and it was good™™... until evil and greedy people began to exploit this and ruined the experience for all of us. But I digress.

Today, a properly configured SMTP server will not accept messages from a random person in the street, so spoofing identities (i.e. sending something as if it came from someone else) is not as trivial as it used to be.

One day I received such an email, it happened during the exam period at the university, this is what it looked like:

The context is that a number of students copied someone else's work, which I recognized due to a paragraph in the text. I wanted to find the original author, and that's when the anonymous messages began pouring in. The mailing list provides a historical record.

What did I do next? Having read the specifications of the POP3 protocol, I knew that there's more in that email than the untrained eye can see. So I took a look at its headers - those extra bits prepended to the message whenever it goes from one node to another.

Here's how to do that, it is very simple, so fire up telnet right away and connect to the POP3 server of your email provider. The example below illustrates how that works when there's no encryption involved.

You can see that it is quite straightforward. The commands are easy to understand and you can read your email this way. The nice side effect is that when girls ask you about your favourite email client, you can say "telnet", and they'll be impressed by your 1337 skills!

Here's a real example of such a session:

+OK
USER omniflez@mail.ru
+OK
PASS plut01snotapLanet
+OK Welcome!
LIST
+OK 5 messages (242688 octets)
1 8090
2 28626
3 142800
4 30885
5 31683
.
RETR 1
+OK 8090 octets
Return-path: <direct.mruxezldoqwtsmrxgeydsojvg4wtknrxguwtmmzs-omniflez=mail.ru@returns.bulk.yahoo.com>
Received: from [69.147.64.204] (port=29199 helo=n7.bullet.sp1.yahoo.com)
by mx36.mail.ru with esmtp
id 1I6JRr-0009jw-00
for omniflez@mail.ru; Thu, 05 Jul 2007 09:00:11 +0400
Received-SPF: none (mx36.mail.ru: 69.147.64.204 is neither permitted nor denied by domain of returns.bulk.yaho
o.com) client-ip=69.147.64.204; envelope-from=direct.mruxezldoqwtsmrxgeydsojvg4wtknrxguwtmmzs-omniflez=mail.ru
@returns.bulk.yahoo.com; helo=n7.bullet.sp1.yahoo.com;
Message-Id: <1183611611.2428347954@mx36.mail.ru>
Received: from [216.252.122.218] by n7.bullet.sp1.yahoo.com with NNFMP; 05 Jul 2007 05:01:17 -0000
Received: from [69.147.66.55] by t3.bullet.sp1.yahoo.com with NNFMP; 05 Jul 2007 05:01:17 -0000
Date: 04 Jul 2007 22:35:57 -0700
Received: from [127.0.0.1] by dmserver2.ycrm.sp1.yahoo.com with NNFMP; 05 Jul 2007 05:35:57 -0000
From: "Yahoo! Photos" <directmail@yahoo-inc.com>
To: omniflez@mail.ru
Subject: Yahoo! Photos is closing -- Action Required
Errors-To: yahoo_delivers_11393112@reply.yahoo.com
Reply-To: mktg-comm@yahoo-inc.com
Mime-Version: 1.0
X-yahoo-newman-property: direct
X-RocketSRV: sbc=9ccfff;siu=http://us.i1.yimg.com/us.yimg.com/a/di/direct/y_16.gif;siw=16;sih=16;allow=all;liv
ewords=false
Content-Type: text/plain; charset="iso-8859-1"
Content-Transfer-Encoding: 7bit
Mime-Version: 1.0

 

Dear Yahoo! Photos user,

For some time now, we've
[blablabla, a lot of text here]

.
QUIT
+OK POP3 server at mail.ru signing off

You should have noticed at least two things:

• the password is sent to the server in plain text
• when I retrieve the message, the server sends me some mumbo-jumbo
  • followed by some empty lines, which mark the beginning of the actual message (it is called a body - that's what normal people see)
  • the end of the message is marked with a single dot in the line. "What if my body contains a line with a single dot in it?" - this is left as an exercise to the reader

The other thing you need to know is that the message contains the IP address of the original sender.

I then used a WHOIS server to find out more details about this address. Just go to your favourite search engine and type "whois railean.net" or "whois 127.0.0.1" (replace the localhost address with the IP you're interested in). You can learn things such as:

• which country the IP address is located in
• which Internet provider it belongs to
• which person to contact if you notice any abuse from this address

Here's an actual example (I somewhat changed the email addresses to protect the innocent) of a query related to an IP address from Sri Lanka:

inetnum: 220.247.239.0 - 220.247.239.255
netname: SLTADSL-SLT-LK
country: LK
descr: ADSL SECTION-IP &BB
descr: ADSL - SRI LANKA TELECOM
descr: COLOMBO
admin-c: AE70-AP
tech-c: AE70-AP
status: ASSIGNED NON-PORTABLE
changed: hostmaster@slt.lkkk 20050202
mnt-by: MNT-SLT-LK
source: APNIC

person: Asela Eranda
nic-hdl: AE70-AP
e-mail: aselaeranda@slt.com.lkkk
address: Internet Division
address: 7th floor
address: OTS Building
address: Sri Lanka Telecom
address: Lotus Road
address: Colombo-1
phone: +94-11-2021913
fax-no: +94-11-2322622
country: LK
remarks: -+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-++-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-
remarks: Please send all IP abuse complaints to abuse@slt.lkkk
remarks: -+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-++-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-
changed: aselaeranda@slt.com.lkkk 20090331
mnt-by: MAINT-LK-ASE
changed: hm-changed@apnic.netkk 20090507
source: APNIC

That's how I figured out this was someone from Moldova, the same city as the one I live in, and that the company responsible for the IP address is Moldtelecom.

However, that doesn't answer the question "who the hell is this person?", does it? I needed to harvest more information, thus I applied some social engineering.

I responded to the students' mailing list in a way that encouraged the sender to write more messages of this kind. After collecting some additional samples, I saw that they all originate from the same address. This part was important, because otherwise I would be forced to extrapolate from a single data-point, and that's not a good thing.

To map the IP address to a person, I relied on my uber-archive; it contains almost every message I ever sent or received since I had an email account. Being able to search the entire message (that is - the header and the body, not just the body) is the key ingredient.

After a few moments, the search results were displayed.

There were several emails that came from that IP address: the anonymous ones, and two other people, who consistently used the same IP since the beginning of the semester. Most of the messages (and all of the recent ones) came from one person.

That person was the mysterious sender. It's easy when you know it, right? Yes, but not quite so. This was easy because the sender didn't take the basic measures to conceal their location.

References:

• I'm behind 7 proxies
• Consequences will never be the same

Comments

To give you a taste of what this is about, I will explain the concept of denial of service via interface modes.

I will focus on organizing a denial of service attack against a biometric lock that I happened to find nearby.

The system has a fingerprint scanner with a keypad, here's a very simplified view of how it works, many states and transitions were omitted:

1. The system is idle
2. Press * and do nothing - the system reverts to a default state after a timeout of about 15 seconds
3. Press * and scan an unknown finger - the system indicates that the fingerprint is not recognized and reverts to a default state
4. Press * and scan the finger - if the fingerprint is accepted, access is granted.

If you read the manual, you'll learn there's an admin mode which lets you do things such as enroll new users, change the admin PIN or delete the database of all fingerprint records. To enter admin mode, press 99# and enter the correct PIN.

The state machine above is what the designers had in mind, but that is not exactly the case. If I try to enter admin mode and then type a digit, the system enters another state - let's call it "waiting for PIN". The timeout setting does not apply to this state (the dashed red line below is not present in the actual implementation).

The implication is that an attacker can:

1. Press 99#
2. Type a random digit
3. Walk away

As a result, the system is going to continue waiting for the remaining digits of the admin PIN to be entered. If a person wants to use the system, they press * and swipe their finger... and nothing happens; the system is in another state (not idle) and it is waiting for a special type of input.

I must emphasize that the attacker doesn't need to know the real admin PIN. All they need to know is the magic sequence for entering admin mode - 99#, which is not secret and is given in the manual.

To get out of this state:

• Type ### to go to the previous state. A typical user is not aware of this.
• Type some other random digits to let the system read an incorrect PIN and go back to the default state. This is not good either, because a typical user will see that the scanner doesn't work and most likely choose not to do anything in order not to make things worse. Think of your grandma - do you predict that if an appliance doesn't work she will begin to press buttons randomly?
• Power-cycle the device - this is not possible, because in a properly designed system the power source and the power cord are hidden and unaccessible. Otherwise it would be easy to disable the system.

Effectively, a person is unable to use the system - that's why such attacks are known as "denial of service".

Recommendations that keep your system protected from such types of attacks.

• Remove command mode - no command mode, no problem. If you want to troubleshoot or configure the system, you'll need to bring some special hardware and connect it to a special interface, which is not accessible to anyone else, being physically isolated. It is tempting to have a command mode, because it facilitates debugging (no need to bring special tools); but it also creates another attack vector.
• Enforce a timeout for every state - ensure that the timeout rule is active for every state of the system, no exceptions.

The principle can be applied against terminals of any kind, as long as their designers were not careful about the transitions from one state to another. Such flaws become visible if you represent the system graphically, as a state machine. If all is in order - there must be a "timeout" arrow going back to the "idle" state from every other state. If there is one state that doesn't revert to the idle state after a timeout - it is a potential problem.

Comments

The reason I need this to be written down is because when I am under pressure exerted by someone else, I can get too focused on the matter at hand and fail to take into account the long term effects of my decisions. For example, when arguing with someone, an immediate objective is to end the unpleasant conversation - so I concentrate on that. The easy thing to do is to give them what they want and get out of there. Later I realize that the shortcut taken is in conflict with my ideals.

Keeping this list at hand all the time makes it easy to remember what my priorities are, so the chance of a blunder is much smaller.

We all want to live in a world that is fair. We must realize that:

• Fairness doesn't happen automagically, it is created by people.
• If other people don't do it, you have to.
• A good time to start is right now.
• Long term consequences are still consequences. They are difficult to predict, yet that doesn't mean they won't bite you in the ass later.
• When things go wrong and you blame it on the universe or society, you must also blame yourself; unless you can honestly say "I've tried all that was in my power to prevent it".
• The good feeling of sticking to my moral standards is much more powerful than the short-termed good feeling of ending an unpleasant conversation.

If you keep all of the above in mind, you'll realize that you actually have a lot of power in your hands. If you think it is too late to make a change, think again. There's a proverb I really like: no matter how far you've gone on a wrong path, turn around now.

p.s. this list is a work in progress, please help me expand it.

The software is written in Python (so it is actually cross platform), the tutorials are entry level. If you have some basic ideas about programming, you should not have problems figuring out what is going on.

My primary objective is to use it as an aid in teaching. It would be wonderful if more of my students used Python, so I hope I can point them to the videos and expose them to the beauty of the language.

There are a few analogs of fortune for Windows, but they are graphical applications that display the text in a separate window; whereas I want the messages to be shown in the console automatically.

There is also a cowsay equivalent, but I figured that since it is rather easy to make a simplified alternative of my own - I'd just use it as an excuse to create a few more screencasts.

The covered subjects:

• how to use Python's interactive mode for experiments
• analyze the HTML structure of a site and find the desired data
• how to write XPath queries to extract content
• Python lxml - how to use XPath in Python
• retrieve HTML pages with urllib
• SQLite - how to devise a simple database schema
• how to use SQLite in Python
• ASCII art, how to find images of characters and render them in Python
• find a way to integrate the the software in the Windows command line interpreter (cmd.exe)
• putting it all together and watching the system in action

Yes, if you look well enough, you can find existing versions of these programs that run on Windows. But a screencast about running two programs is not as cool as one about creating your own, right? :-)

Have fun watching and feel free to ask questions. Here's the intro (don't forget to switch to HD quality):

Find a site with quotes we can harvest

XPath experiments and query examples

Python and LXML, examples of XPath queries with Python

Automate page retrieving via HTTP and HTML parsing with lxml

Python and SQLite

Joining the building blocks, finally we can harvest all the quotes

ASCII art experiments, listing directories and reading files with Python

Fixing the graphical artifacts in the ASCII art

Integrating the program into Windows' command line interpreter, cmd.exe

Prettifying the text with Python's textwrap module

If you speak Russian, you may find this set of tutorials interesting - Python - как автоматичеси собирать информацию с сайтов.

Comments

But I got lucky! It turns out there are a lot of public LDAP servers that can be accessed anonymously. In a matter of minutes I was sifting through mountains of interesting data. The juicy part is that the details are tightly correlated - I don't see just emails or just names; I see the name and the email address associated with it. Depending on the directory schema, there may be other data available.

This is a great deal for spammers - email addresses are accompanied by names, and you know which country the person is from (usually derived from the c part of a dn [distinguished name]):

dn: uid=11260,cn=Berliner Volksbank e.G. CA 2004 1,o=Berliner Volksbank e.G.,c=DE
mail: holger.r*****@berliner-volksbank.de
o: FIDUCIA IT AG
c: DE
sn: R*****
cn: Holger R*****
objectClass: person
objectClass: organizationalPerson

Since many directories are hosted by universities - you can also see which department the person has joined. In this example, you can also see a timestamp that tells you how fresh the data are:

dn: uid=aaa258,ou=Students,o=New York University,st=New York,c=US
cn: Alicia A Alc****ra-Hewitt
cn: aa***8
givenname: Alicia A
surname: Alc****ra-Hewitt
uid: aa***8
mail: aa***8@nyu.edu
o: New York University
ou: Steinhardt School of Culture, Education, and Human Development
description: Student
sn: Alc****ra-Hewitt
createtimestamp: 20120120152644Z

Some directories provide information about mailing lists, which include the email addresses of every subscriber:

('cn=bosto****ociates,ou=User Groups,ou=Groups,dc=umich,dc=edu',
{'member': ['uid=al***at,ou=People,dc=umich,dc=edu'],
'objectClass': ['top', 'rfc822MailGroup', 'umichExpire'],
'owner': ['uid=al***at,ou=People,dc=umich,dc=edu'],
'rfc822mail': ['mbu***4@gmail.com',
'ck***eyw@hotmail.com',
'pjk***ner@yahoo.com',
'katemr***ardson@gmail.com',
'es***e@umich.edu',
'jeffreyc***ens@gmail.com',
'sm***rett@gmail.com',
'gl***on.katie@gmail.com']})

In some cases emails are not shown, but knowing a person's name, their email address can be guessed. For example, if you know my name and the pattern for addresses in my company - firstLetterFirstName dot lastName @ company.com, you figure out what the email address is.

Phishers and spammers can exploit this - by targeting and tweaking messages such that the recipient cannot easily discern a phishy message from a real one.

Another handy aspect is that the data are stored in an "easy to use form". For example, many directories have web-based search front-ends, you can run search queries and parse the resulting HTML to extract the data. In contrast, with LDAP you just do the query and extract the data in the form of "a large, properly formatted data file" (see the example above, it was taken directly from a Python console - the emails are in a list, everything is in a dictionary).

If you think about it, you'll probably ask "But isn't this the point of a public directory?". Yes, that is what such directories are for. Unfortunately, this also exposes a lot of personal information that can be used to craft sophisticated phishing attacks.

Some directories provide phone numbers too. You can either spam these people to death with voice robots (it is easy to automate this with Asterisk), or you can rely on this information to refine your email phishing campaigns. After sending them an email, you can call - thus making the email appear legitimate. A skilled social engineer can be very persuasive.

On the bright side, there were several LDAP directories that:

• imposed limits on the number of returned search results
• denied access to some parts of the directory
• used a GUID instead of a real name (supposedly that identifier can be linked to a person in some other database)

If I ever turn to the dark side, LDAP servers would definitely be a top priority in my evil experiments.

Comments

Prior to this, I used to takes notes on paper, but that raised several problems - I use different copy-books, I don't always have them with me; paper cannot be searched, thus the notes had to be digitized. That takes time and feels like doing the same work again. I then tried to write the digital notes as I was reading - that didn't work well, as it kept me tied to computers. I found a better solution that is less advanced, but is good enough for practical purposes - photos taken with a mobile phone.

The photos are published online - anyone can comment and exchange opinions. This brings us closer to a knowledge should be free world. As a result, my friends, colleagues can get involved, and so can perfect strangers! This turns reading books turns into a social activity.

Distilling books is the process of extracting key-ideas from a large text. The trick is in compressing a 500 page book into a set of 50 pictures that can be reviewed in half an hour. If you've read the book in the past - these snapshots will help you rebuild the big picture; if you haven't - they will help you decide whether you want to read the book or not. For an uber-lazy person, the distilled notes can serve as a replacement for the real thing (lossy compression is better than nothing).

The tools I rely on:

• Skitch for Android lets me take a photo, crop it and highlight the passages I'm interested in;
• Facebook for Android lets me publish photos directly from my mobile. I set the album properties to 100% public, so anyone can view them;
• Prior to becoming an Android owner, I took photos with a digital camera and edited them with GIMP or Paint.NET, depending on which computer was closer to me. This is very flexible, but it cannot be done "on the fly" (i.e. while I read), thus some photos were not posted because they got "lost in space". Doing everything on the mobile phone makes the process much smoother and "lazy-proof".

Here's a list of books that have been distilled so far:

• Punished by rewards by Alfie Kohn - a book about motivation and rewards in schools, at work or at home. As the title says, rewards are actually punishments, they can seriously undermine one's performance; this applies to children and adults. The book mentions a lot of experiments, there is plenty of evidence.
• The most human human by Brian Christian - you think you think? Think again! The author analyzes different aspects of the Turing test and delves into many related fields. The book has a lot of interesting examples, excerpts from Turing test conversations, references to historical events and old philosophers. There are plenty of jokes too.
• Intimate relationships and A general theory of love - two books focused on human relationships: mother-child, romantic relationships, friendship, sexuality. This is a scientific book, with charts and references to statistical data.

All new books will be added to the "book distillery" section of this site. I will be very happy to extend this list with your contributions, please keep in mind that:

• the photos must be public, you can post them anywhere, as long as anyone can view them without having to sign up;
• the photos must be of a decent quality, the text must be sharp and readable.

Enjoy reading!

Comments

• Worms Armageddon is the latest version that is still being updated. I thought it was Worms World Party (it was released ~2 years after Armageddon), that's why I kept tinkering with it, to no avail. After some digging, I got in touch with one of the game's maintainers (CyberShadow, who happens to be a guy from Moldova). He confirmed that:

  • Armageddon is the latest version.
  • It runs properly on 64-bit Windows 7.
  • World Party is outdated, no need to bother with it.
• You have to apply the latest updates to actually make it work; here's a changelog.

As a result of these operations, it works on my computers (Win7 x64 and Linux):

• With an on-board Intel graphics card, while online forums are filled with "Intel card - no luck" comments.
• There is no need to kill explorer.exe or employ any other form of voodoo magic.
• It works with resolutions above 1024x768, including exotic ones - such as my laptop's 1400x1050.
• It also works on everything else (Vista, Windows 7 32-bit, XP, etc).
• It also works smoothly on Linux under WINE (verified on Linux Mint 11, x86).
• My only complaint is that it requires admin rights, but I can live with that.

Now what?

1. Buy the game on Amazon.
2. A no-cd patch can be found on Gamecopyworld, to increase convenience.
3. Worms Wiki - the place to learn about neat tricks that can be applied in the game.

If you know my whereabouts, I happen to have an archive that has all of the above in it, just unzip and run the EXE.

Let the battles begin!

Comments

Disclaimer: I am not a lawyer, I wrote this for personal reference. If you find some inconsistencies or incorrect statements, please let me know - I'll apply the corrections.

This article provides short, plain English descriptions of different open source license types, so you can rely on it when deciding whether a component is suitable for use in your commercial program, or which license to use for your products.

It is opimized for shortness and for being clear to non-experts.

Beer vs freedom

Free as in "beer" vs free as in "freedom" - you must've seen this a zillion times all over the web:

• Beer - when a person says something is "free", they usually mean the cost is zero
• Freedom - in the world of open source software, "free" means that you have the freedom to review and create derivative works. This is about liberty, not about money.
• In fact, open source software can be sold for money, no one prohibits that. However, you must provide the source code too.
• FLOSS - free/libre open source software - this means that you can see the code and you get the freedoms too
• "Open source" doesn't always imply "libre" (i.e. free as in "freedom"). For example, a piece of code can be open source, but it may be an implementation of a patented algorithm, so you really can't use it unless you pay royalties to someone.

The licenses themselves

• Public domain - not a license per se, but you need to understand the term

  • Do whatever you want, no need to tell anyone about it
  • This is where works end up when their copyright term expires
  • In some countries (ex: USA), work done for the government is in the public domain

• GPL [v2]

  • Source code must be made available
  • Derivative works must be GPL too
  • Use in commercial software - allowed, but every other component must be made GPL too
  • Some call it a plague - because it "infects" anything it touches (i.e. turns into GPL) in order to propagate freedoms
  • Exceptions may apply if the license has a specific clause for that. This is relevant for low-level libraries. For example, if there were no exception for libgcc, one would not be able to use GCC to create non-GPL software.

• GPL v3

  • Tivoization - TiVo uses a modified Linux kernel, the code is available, but they use hardware checks to prevent the system from running others' binaries

    • Reactions are different. RMS says this is bad, Linus is OK with it, YMMV.
  • GPL v3 includes a special clause that prohibits tivoization

• LGPL (lesser GPL)

  • A permissive version of the GPL
  • Use in commercial software - yes, you can link proprietary code to LGPL code, without turning the whole thing into LGPL. This is what makes it permissive

• AGPL (Affero GPL)

  • Created to handle an edge case of the GPL - a company uses modified GPL software on their server
  • The software is not distributed per se, people see just the output of said software via HTTP, for example
  • The license says that anyone using the system over a network must be able to obtain the code

• BSD, MIT, Apache - they are different, but within the scope of this article - they are similar

  • Use in commercial software is allowed, you don't have to change the license of the whole system (unlike in GPL)
  • Derivative works must include a copy of the license
  • They differ in terms of whether you can leave references to the original authors and how to do that
  • No plague element here - you can take the module and turn it into a proprietary application.

• Creative commons

  • A set of elements that can be combined to build other licenses

    • by, attribution - do what you want, as long as there's a reference to the original author
    • nc, noncommercial - do whatever you want, as long as it is not for commercial purposes
    • nd, no derivatives - do whatever you want, as long as you don't derive works from it
    • sa, share alike - the derived work must be distributed with the same license as the original
  • Combine these elements to tweak the license to your needs. For example, if you want to make something and make sure the world knows it is you and you don't want it to be used for commercial purposes, the result is cc-by-nc (creative commons, attribution, non-commercial)

Moral aspects

• GPL aims to protect freedom by forcing freedom upon anyone else who uses GPL. If you write GPL code, all the derivatives will be GPL and you'll always be able to reap the benefits of others' work based on your work.
• BSD folks see it differently - freedom implies the freedom to allow others to take my code and do whatever they want. If I write BSD code, someone can derive and build something else - but this derivative work may not be shown to the world. The derivator will be the sole benefactor, they took other people's contributions but did not give anything back.

Comments

Every time I have to use one of these, I am facing the meat grinder's dilemma. In plain English:

Which way does the knife go in?

Aaaaah! You've been there too, haven't you?

It doesn't matter if it is an old-school hand-powered unit, or a fancy electric one, they all share a design flaw - only one of the 2 ways to assemble it is right.

If the knife is plugged in the wrong way, the meat won't be minced properly, while the machine will continue to work as if everything is fine.

There are several ways to solve the problem:

• Empirical - install it one way, then turn it over if you see that it doesn't go well;
• Theoretical - try to figure out how the blades will rotate and how they will interact with the rest of the machine and the meat.

Last time I faced this dilemma, my enemy was a Bosch meat mincer, which had two deceptive solutions to this problem:

• The sticker - a large one the front of the machine. My mom decided to keep it there, fearing it won't peal off without leaving traces (if you're reading this on a laptop, take a look at your keyboard and you'll know what I mean).
• The shape of the metal - the knife has a hole in the form of a frustum (think of a pyramid with its top sliced off). The cylinder to which it is attached has a base of the same form - so they look like they should "click" together.

The sticker was useless, as it depicted many things, except a diagram of how to install the knife correctly. "Frustum on frustum" appeared to be the only logical solution.

Moments later, my dad showed up and mentioned the "obviously right way" to install it, which was the opposite of what I thought. He made a point by emphasizing "obviously". I politely reminded him that just 6 minutes ago he was asking me about which button to click in a program he was using; I answered his question without using the word "obvious", but I digress.

Having thought about it, I figured that there is a simple solution to this problem. Take your time to think about it before moving on. Really, don't read further until you think of a way to fix this.

• Feedback - make a buzz or turn on a light if the knife was positioned incorrectly. It is too complicated and it increases the cost of the unit, it also adds multiple points of failure. Once the signal is generated, the person using the machine will realize something isn't right, but they won't know what exactly is wrong and most importantly - they won't know how to fix it. The assumption that they read the manual before using the machine is a bad one.
• Information in the interface - replace the sticker with a helpful one that shows how the knife must be placed. This is much better than forcing people to keep the information in their heads, or read the manual every time prior to using the mincer.

These solutions are only partial, because they still make it possible to install the parts the wrong way.

A better solution is to add some asymmetry and eliminate the problem altogether. Add a little pimple to the base, and make a little hole in the knife - such that it "clicks" when installed correctly, and it remains tilted when set up the wrong way. By adding a constraint to the design, we make it obvious which way it should go.

There's no need to have a degree in contact mechanics and friction to figure out how that works. As an added bonus, the meat mincer designer won't go to bed wondering "how many people use my product the wrong way and are unaware of it?".

Bon appetit!

Comments

You would ruminate on that memory of her fading in and out of your view. You would keep guessing and imagining who she is, what she does and what kind of music she prefers.

And maybe... maybe, if you were a good guy (take the trash out, keep the house clean, do your homework and help your neighbors), the planets would align in your favour and you'd get the chance to have another glance at her fair face.

***

All you have to do today is sift your friends' photographs and look for that charming smile.

You will shortly find out her name and see that you have 19 friends in common. In 10 minutes you will know which other countries she visited, which movies she likes, where she studied, where and with whom she works.

If you get lucky (I did), she'll show up at the top of your news-feed, tagged in the photo of someone you know.

After a few more clicks, you might even see a pic of her handsome boyfriend and discover that she's friends with the people you were in a relationship with :-)

Welcome to the present! Mwahahaha!

Comments

The well posesses the following properties:

• perfectly smooth walls;
• the walls are made from a strong material that preserves their smoothness and shape;
• the width of the well slightly exceeds the height of the trappee (with their hands and feet completely extended);
• the depth of the well exceeds the trappee's height and jumping potential by a great margin;
• the well is located in a desolate place.

In practice, Railean wells are self-adjusted isolated systems that prevent any exchange of matter with the surroundings. For example, accumulation of rainfall water is prevented by means of adjusting the atmospheric pressure inside the well.

The well prevents the trappee from escaping by chewing off parts of their body and stacking them. This works by enforcing Lavoisier's conservation of mass principle.

Railean wells can tweak their gravitational field, to counteract the trappee's ability to levitate; which may emerge after after prolonged periods of meditation.

The anti-humane self-adapting design of Railean wells made them known by names such as:

• regeneration trap;
• well of degeneration;
• pit of regret;
• Railean ideal well;
• Δε well.

In scientific terms, the basic properties of Railean wells are:

• µ(wall) = 0, the friction coefficient of the walls is zero;
• the diameter is ε + height of the trappee's fully extended body;
• Uo walls, made from refined unobtanium fiber that can withstand the pressure of tectonic plates and impacts with exoplanetary bodies;
• a variable field of gravity that adds ε m/s to the well's escape velocity to counteract the trappee's attempts to get out;
• the walls absorb the entire light-spectrum, reflecting no photons.

It is speculated that these wells are self-aware, although the scientific community is quite fragmented in this matter. Some opponents of the self-awareness hypothesis state that if the well grows (in depth, in width, gravity-wise...), it only means that it is alive, but this does not imply awareness. This growth is purely spontaneous and not meant to do a disservice to the trappee.

In September 2011, a group of UTM graduates proposed that the well is manipulated by the Flying Spaghetti Monster. However, this appears to be another version of an earlier supposition, that the wells are manipulated by Aku - the shapeshifting master of darkness.

Recent research in the field of thermolexicology (the science of creating words that have a therm- prefix) revealed that there is, in fact, one way to escape such a well. The solution was briefly mentioned by Thermat on the margins of his notebook.

The scientific community is currently working on 2 major problems:

• find a way to escape Railean wells;
• determine the ultimate super-power.

Teleportation and time-travel are strong candidates, but some believe that the Railean universe contains other hypothetical structures designed to defeat such powers.

Note: a common misconception states that there is a much easier way of trapping a person with infinite regenerative capabilities - throw them beyond the event horizon of a black hole. This may seem effective at the first glance - the person will die/respawn indefinitely. However, black holes lose mass via Hawking radiation, sooner or later they evaporate, freeing the trapped person. Such traps are just a temporary solution.

Comments

I always try to make my specs special, by adding easter eggs, pictures or hidden references to jokes related to the material. I was very glad to find out that a student from an earlier group was interested in writing assignments for the new groups. Having received the assignment, I was able to compare our writing styles and revealed some interesting deltas. I am sharing my findings with you.

The requirements for good... requirements are:

• no ambiguity - there should be one way to interpret the text - the right way;
• no redundancy - too much text makes the task look complicated. That's good, if you want to scare your students;
• clear wording - otherwise the assignment becomes difficult. Not due to its complexity, but because of the convoluted representation.

This story focuses on the last requirement.

Here's the original text, imagine it is an assignment you were given at the university.

ADVANCED DESKTOP WIKIPEDIA SEARCHER:

The simplest way to search the Wikipedia is to go to its home page and
type the keywords into the search box. This often takes too much
time/many actions, this is why there are a number of browser plug-ins
or stand-alone command-line programs which allow to search the
Wikipedia in a less cumbersome manner.

Your mission is to develop a stand-alone application which takes the
following input:

• the keywords to search for;
• a number M (less than the number N of keywords);
• a boolean value InOrder;

If M is not given it should default to N. If InOrder is not given, it
should default to False.

The application should produce links to at most the first K pages
matching the search criterion (K may be hard-coded, but had better be
a configurable value). The following conditions apply:

• only the pages with paragraphs which contain M out of N keywords
  match the search criterion;
• if InOrder == True only the pages with paragraphs which contain the
  keywords in the order in which they were specified match the search
  criterion;
• the search should only be done within the body of the page,
  excluding the control elements.

The links may be accompanied by the corresponding matching paragraphs;
the number of paragraphs to show (which is greater or equal to zero)
is at the student's discretion.

Hint: Crawling the Wikipedia to find the pages matching the search
criterion is just too brutal; consider filtering the results produced
by the Wikipedia search engine.

Answer these questions:

• How many keywords must be found?
• How many pages must be retrieved?
• What is the meaning of M?

How many times did you have to read the text in order to give correct answers? Your mileage may vary, but my guess is - "too many". It won't be surprising if you pressed Alt+Tab several times while thinking about it.

Typically, technical text needs to be read multiple times, but some text takes less passes than other text - we should strive towards minimizing this number. This saves time, reduces frustration and enhances the fun element.

When you read a text that you want to understand (i.e. rote learning is out of the question), it needs to be divided into logical elements that have to be linked to each other. As a result, you are building a mind-map that depicts the relationships between all the elements. If some nodes or relationships are missing - it means that comprehension is below 100%.

Well written text is easy to parse because the mind-map can be constructed gradually - by adding something to existing nodes. This means that you will not need to re-arrange the nodes in the mindmap, or alter the relationships by removing them or redirecting them to other nodes.

If you end up with a loose node, it means you have a piece of information that doesn't stick to the context. If it was mentioned in the text, you expect that there has to be a connection, but the fact that you cannot grasp it leads to frustration and forces you to read again (or press Alt+Tab, which is easier and more rewarding).

Sporadic growth is another bad sign - it happens when the mind-map grows in multiple directions at the same time, thus your focus jumps from one node to another frequently.

Think about M. You know that (1) it is a number, (2) smaller than N, that it (3) defaults to N. But what does it mean?

This is very similar to programming. The best practices are to declare a variable close to the place where you actually use it. As soon as you're done, you can get it out of your mind and focus on something else.
It is worth pointing out that some languages (Pascal comes to mind) force you to declare all the variables in the beginning of the function. This has a negative effect on the programmer, because she has to keep that variable in her head for a long time as a "loose node", a connection can be made only when it can be seen where the variable is used.
Languages such as C or Python allow variables to be created on the spot, so you don't have to have them in your mind-map until they are necessary. From this perspective, C is even better - you can forget about a variable as soon as you've closed the brace, whereas in Python you can never be sure whether you're done with it or not, until you reach the end of the function.
While we're at it - this is one of the reasons global variables make things complicated - they force you keep things in mind all the time. Keeping track of the program's state becomes difficult.

So, which parts of the assignment can be improved?

• variables are introduced without an explanation of their role, example: M and N;
• the logic that describes the meaning of a variable is scattered around several sections;

It took me a lot of time to wrap my brain around the text and determine the essence of M. Rewrite attempts were quite frustrating - it feels just like maintaining someone else's code. You'd rather write it from scratch, if only you knew the requirements...

Here's another interesting angle on the same problem - check out rule#4 in Raymond Chen's article. Those toy-makers are guilty of "sporadic growth" - they force you to go back and add nodes to a part of a mind-map that should have been "finalized" a few steps ago.

Here is what the text looks like after tweaking:

• 1 or N keywords to search for;
• a number M, less than N (if not specified, M is the same as N);
• a boolean value InOrder (False by default);

The application should produce links to at most the first K pages matching the search criterion (K may be hard-coded, but had better be a configurable value). The following conditions apply ....

Another important factor is choosing variable names. I will elaborate on this in a follow up story, until then, here are the raw excerpts from an email with comments about the first version of the assignment:

I would also change the variable names to something more
descriptive. When I read M and N, I don't know what they mean. I learn
about N in the next line (where you introduce M), and I only
understand what M means when you talk about "M matches out of N
keywords". M is declared at the 30th% of the text, M is explained at
the 70th% of the text. This means that for a long time, the reader is
clueless about the role of M. Once they do find out, they better read
the text again, this time knowing what M is supposed to mean - then
interpreting the text and verifying if it makes sense.

When I read some text, I build a mindmap in my.. mind :-) Formulations
such as the one you've used force me to extend the mindmap by creating
a new node, but it has no connections to other entities. Is it a
child? A parent? A sibling? Which other nodes is it connected to? The
longer the node is 'alone', the more frustrating it is. The more nodes
of this kind you have, the more difficult it is to comprehend the
text.

If you used other names, for example matchCount - I could figure it
out almost without reading the text. Only now, after analyzing it, I
think you used M because it stands for 'match'; but if that were the
case, you'd probably use P for "pages" ["the first K pages..."].

Varnames such as N, M and K really remind me of my math days, that's
quite traumatic :-)

The version of the assignment that went into production can be found on Inforail.

It is difficult to write an ideal text that parsers will find irresistibly delicious. However, you'll be better off if you try to optimize these:

• Avoid sporadic growth, by growing in the same direction
• Avoid loose nodes
• Update by adding, avoid deletions or and re-arranging

Some teachers do this naturally, others talk and write in ways that are difficult to understand. My guess is that if we analyze lecture transcripts and convert them into evolving mindmaps (i.e. we can visualize their growth), we will see that great lectures comply with the suggestions above, while the not-so-great ones tend to be closer to the other end of the spectrum.

Notes:

• For an in-depth analysis of writing proper software requirements, check out Karl Wieger's Software requirements. Most of his suggestions apply to requirements in general, whether they are about planning a camping trip, software, or your future.
• Yes, I am aware of the fact that it depends on the compiler, and that things may have changed in Pascal since I last touched it.
• It turns out that M did not stand for "match", it stood for "M".
• Here's how Jef Raskin squeezed one of the key ideas of this article into a footnote in "The humane interface".

But now it strikes me
I will fail - tomorrow
will be sadder still.

Oh wait... I think I nailed it down!

Comments

Может быть греться будет
в моей -
рука твоя, нежно,
и мирно...

А если мне небо
о ливне просить?
Чтоб морем дороги
покрылись...

Может согреть я
сумею тогда,
и руки, и сердце,
и мысли...

I think it is pretty difficult to interpret this right if you weren't there, or if you can't extract hints from HTML header tags.
Other stuff:

• source;
• another illustration of a giant wave;
• one of the illustrations is inconsistent with reality - it is a feature-bug, can you find it?

Comments

When floods sweep the ground
tugging leaves to your feet,
if there's no one around but a person,
do you secretly wish it were me?

When darkness sinks in and the silence
helps you dive into your thoughts,
is it pictures of me that you're seeking,
connecting your memory dots?

Asking yourself if I'm lonely
as words on a paper arrange,
you think, and you dream, and you smile,
is that what you do when it rains?

Comments

• Probabil că nu are frați sau surori, pentru că a plecat în vacanță doar cu părinții și cu Valera.

Comments

Ideas have lost their coherence,
I couldn't keep track of my rhymes,
there's no room for me in this place,
I'm losing control of my mind.

My friends and my mirrors keep shouting
"there's no room for you in this place!"
I feel I should write my last ending
with gravity's earthly embrace.

***

There's no room for me in this place,
I walk in the darkness and sigh;
abandoned constructions are scarce,
I guess it's a bad day to fly.

Source

Take a better look, there are 4 references to the company's name, the address is mentioned twice, the company slogan is also mentioned twice.

The message itself is one line long: "Urgent!". I could write a story focused just on this "urgent" thing, but this is not the story for which I asked you to visit me today.

There is one 3 KB attachment for the logo in the signature. Another 37 KB attachment is an HTML file that contains the same message.

The diagram below illustrates how much information from the entire data-set is actually useful. Note that I had to use a very powerful electronic microscope and zoom the picture 500 times, because at normal scales you cannot see any useful data.

Here's where the numbers come from:

• The message has a total size of around 64 KB (because attachments have to be base64-encoded, there are some SMTP headers too).
• The actual text is just 7 bytes (exclamation mark included).

You might say that I am just nitpicking, that I should not care about several kilobytes in an age where people routinely exchange HD-rips of movies that vary between 4 and 50 GB; in an age in which a mobile phone has 100 times the space of my first computer; in an age in which my Internet connection is fast enough to send in a minute all the stuff my dial-up modem would send in a year...

Alright, assuming that we don't care about bandwidth and traffic - this is technical mumbo-jumbo, with time progress will make these resources even cheaper.

There is another resource which is quite modest, which gets scarcer with time - a person's attention span. Take another look at the diagram. Why, oh why must I see all of that, when I need is just one single line?

Here's an idea for software developers who make mail clients and other email-related tools.

Append a signature only when you send someone an email for the first time.

Indeed - it is great that I'll know about all your phone numbers and emails and addresses. I don't need to be reminded about that every time you contact me. If I lose that information, I will ask you to send it.

Here's some more trivia:

• The "Please consider the environment before printing this email" signature accounts for .00000034% of the Carbon in the atmosphere; it is generated by all those network devices which have to forward the text from one node to another, until it reaches the recipient.
• "This message contains secret information, please delete it immediately if you are not the intended recipient" - not only that it is responsible for another .00000032% of Carbon, but it is also not enforceable.
• 96.73% of statistical data are made up on the spot.

I noticed that these fancy signatures are strongly correlated with non-technical people. The less involved you are with engineering, the more likely you are to have such an über-signature.

Here's a stamp that has to be attached to emails with such signatures:

p.s. I bet Leonardo Da Vinci ended his emails with a simple "Regards, Leonardo" and he preferred plain-text to HTML.

I bumped into several companies that promise to recover deleted SMS - just like one of Dekart's programs does (Dekart is my employer). Being one of the people behind the product, and having conducted all sorts of recovery experiments - I know that not any deleted SMS can be restored. There are many factors that influence your chance of success and I won't discuss them here (see this video if you're interested).

After reading the promo-materials written with a great deal of self-confidence, I asked myself whether they can do something our software cannot, so I wrote an email to several companies, asking if they could help me with my problem - an accidentally deleted SMS, which contained very very important information.

I would like to highlight one of the responses:

As I read it, I realize that it is very familiar; in fact - I am looking at my own text! Take a look at the original article that explains how SMS recovery works (it's OK, it has pictures :-).

I highlighted two spots in 'their' response, that's not something I would write. I checked that in my article - yep, my version was different:

• its own way - I wrote "each phone manufacturer has it their way"; I guess we went to different schools :-)
• see for yourself - my bad, I wrote "see yourself", which is incorrect. It is funny, because just a few days ago my sister pointed out this mistake in a description I wrote for a disk encryption program (see the last remark about a straightforward interface).

It would have been nice if they told me about "see for yourself", but alas, that's business as usual ;-)

p.s. SIM Manager is the best way to read the SIM card and recover deleted texts from it, have no doubts about it. Even the competition relies on our competence to get their act together, see for yourself :-)

I'm as warm as I need to be
for the rest
of my existence.

After a careful examination, we agreed that the Technical University of Moldova was the best place. We met some people who gave competent answers to our questions (in contrast, someone in ULIM was always offering elusive responses), we spoke to some students who seemed interesting to us (in contrast, many of those we met at USM displayed a complete lack of interest in their studies). ASEM - we didn't even go there (pun intended :-).

Yes, yes, it was a very small sample, totally non-scientific, and I am sure there are good teachers and bad teachers everywhere. But hey, at least we tried.

ULIM appeared very new - they had an awesome library, great lighting, it was clean and the rooms were user-friendly. Winters at ULIM are probably mild :-)
USM - an old building, they had a few rooms with a lot of computers in them, the furniture didn't appear to be comfortable.
UTM - the lowest density of girls (maybe there was something wrong with the girl-o-meter?), ironically - the lowest density of computers too. The building looked older than ULIM, but newer than USM. Winters at UTM can be rough.

I remember the day we went to UTM. Max called the secretariat, we had to be there at a certain time. When we got to the university, we found the person Max interacted with and were told to wait. That person was doamna Valentina. The reason I mention it is because, according to Max, the phone conversation didn't go very smooth - there was a minor clash. I don't remember the exact words, but at a certain point he raised his voice and expressed his dissatisfaction with the way she provided the information. It is easy to express that when you're not talking to someone who is in front of you.

I suspect that she thought it was me on the phone the other day. A few moments later her brain was probably executing malloc( sizeof( BLACKLIST_ENTRY )). That's how we became friends.

The decision was made, and there were just a few more things to take care of - choose a department, get some paperwork done, sign-up, [take the entrance exam] - ta-da!

My sister and I took all the needed documents and went to the headquarters, to perform operation N-roll.

I had several options:

• informatics and applied modern languages - exam = English. I could get a free pass, since I had this paper. The curriculum didn't look very attractive though. Assuming that my English was pretty not bad, and I had some basic programming skills - studying at that department would make me a slightly better person, but that wasn't the best time investment.
  
• computer science - high-tech, a lot of new challenges, with only one caveat: exam = Mathematics. Wooohoooo!!! NOT! My grades were not very impressive, and that 6 I got at "examenul de bacalaureat la matematica" wasn't good news either. If you don't score well at the exam, you still get to study, but you get no scholarship and you have to pay for the studies yourself.
  

I also knew about FAF (Filiera AngloFona) - the place where people study computer science in English. That was awesome, that's where I had to be.

I think the name sounds quite silly. The 'phone' suffix gives it a French-sounding flavour...

We asked around and learned about the procedure for enrolling in FAF. You had to go to the computer-science department, then pass an additional filter - that's how one becomes a FAFfer.

Since I had that diploma, it would have been better if I could go to "informatics and applied modern languages" and then transfer to FAF. We asked the person in charge about it, he said that such transfers are not possible. Just to be sure, we double-checked this and asked the same question in other words during our conversation. The response was the same.

That gave me no choice, but take the hard and interesting way. A few days later, I successfully failed my mathematics exam, not scoring as many points as all those math-gurus out there.

The semester started, I met my new colleagues, the classes were interesting. A week or two later, I passed the "FAF filter" and became a FAFfer, along with a number of other people. New social connections were being established. On the very first day of my FAFdom, I learned that 2 of my new colleagues transferred to FAF from "informatics and applied languages". A while later, 2 more students made the same type of transfer.

***

I often met that fat-assed schmuck at the university. He didn't recognize me, of course. I bumped into him yesterday too, he didn't recognize me again, probably because I was wearing the hat of a teacher.

Maybe one day I'll get to fire him :-)

Comments

Acestea sunt întrebările generate de echipa noastră. O parte din ele au fost introduse în pachetul de întrebări care a fost jucat, însă majoritatea lor au fost transformate. Aici sunt publicate variantele originale, i.e. nu toate sună așa cum au sunat în timpul jocului.

Spoiler alert: Răspunsurile sunt date la urmă (pe o altă pagină, va mai fi necesar încă un click).

Întrebări alcătuite de Olga Railean:

#A Înlocuire: Știind că în Vatican poți să te ocupi cu raspândirea creștinismului de la vârsta de 12 ani, găsiti înlocuirea în citatul lui Woody Allen:
"Nu cunosc întrebarea, dar răspândirea creștinismului e răspunsul."

#B În această fotografie se vede o persoană ascunsă. Nu vă rugăm să spuneți cine mai este în poză, dar să ne spuneți ce face acea persoană.

Întrebările lui Andrei:
#α Numiţi forma de metamorfoză cu conotaţii mitologice prin care trec unele insecte după stadiul de larvă şi înainte de a se transforma în insecte adulte.

#β(Atenţie înlocuiri!) USB îşi ia numele de la epitetul regelui Harald I al Danemarcii, care a unit triburile Daneze într-un singur regat.
La fel şi protocolul dat uneşte un set de protocoale diferite de comunicaţie într-un standard universal.
Logo-ul acestui protocol e format din suprapunerea a două rune scandinave ce marchează iniţialele regelui Harald - Hagall şi Bjarkan.
Dar care protocol de comunicaţie a fost înlocuit cu USB?

#γ Reţeaua japoneză de radiou prin cablu Radio Usen difuzează un set de posturi radio cu conţinut specific.
Un ascultator căsătorit tipic al acestor posturi aflîndu-se într-un bar roagă barmenul să pună unul din posturile date în timp ce face un anumit lucru.
Nu vă rugăm să numiţi ce face ascultătorul posturilor date radio, nici să ne spuneţi ce conţinut au posturile, ci să scrieţi cum sînt numite posturile date de radio într-un cuvint.

#δ Cu toţii cunoaştem mişcarea avant-garde a artelor, ce a revoluţionat pictura şi sculptura Europeană a sec. XX, influenţînd la fel şi domeniul muzicii, literaturii şi cel al arhitecturii.
Dar oare cum a fost numit în derîdere stilul pictorului francez Fernand Leger de către criticul Louis Vauxcelles în anul 1911?

#ε (Atenţie înlocuiri!) Începînd cu anul 1995 sute de întreprinzători din Canada, Anglia, Germania, Austria, Australia şi SUA şi-au deschis afaceri de creştere a bananelor. În 1996 şi-a început activitatea Consiliul Industrial Nord-American al Bananelor format din ecologi, întreprinzători, reprezentanţi ai industriei, guvernului, agriculturii şi chiar academiei.
Astfel a sporit interesul comercial în banane. In 1996 compania Adidas a prezentat un model nou de încălţăminte din banane.
Fiindu-i cerut să excludă modelul dat din producţie, preşedintele Adidas Steve Wynne a răspuns:
"Nu cred ca veţi întîlni de curînd pe cineva mîncînd încălţămintea noastră". Dar oare ce am înlocuit prin expresia "a mînca banane"?

Întrebările lui Dorin:

#а Iată câteva modele economice pentru începători.

• Socialism: aveți două vaci. Una i-o dați vecinului.
• Comunism: aveți două vaci. Statul vi le ea și vă dă puțin lapte.
• Nazism: aveți două vaci. Statul vi le ea și vă omoară.
• Companie italiană: aveți două vaci dar nu știți unde sunt ele. Hotărâți că e timpul de luat o gustare.
• Companie americană: aveți două vaci. Vindeți o vacă și o forțați pe cealaltă să dea lapte pentru patru. Apoi angajați un consultant pentru a înțelege de ce pe neașteptate vaca a murit.
• Companie indiană: aveți două vaci. Vă rugați la ele.

Cum arată sistemul economic pentru începători în versiunea britanică?

#б Într-un film serial german din 1988 cu titlul ”Operația Mozart”, un tânăr geniu matematic în vârstă de 12 ani este urmărit de poliție. El comunică cu prieteni săi prin intermediul unor mesaje dublu cifrate. Nu vă vom ruga să descifrați mesajul pe care îl aveți la masă, dar vă vom cere să ne dați mesajul așa cum arăta acesta după prima criptare. Răspunsul trebuie să fie dat pe aceeași foiță pe care ați primit-o, fără a folosi instrumente de scris.
Pe foiță va fi scris: TRI BET ZTE FV JEFR PEF DUI

#в Se dă următoarea mulțime de elemente: aphelion, apohermion, apocytherion, apoareion, apozene, apokrone. Cum se numește elementul care în acest șir ar trebui să ocupe poziția a patra?

Întrebări alcătuite de mine:

#1 În noiembrie 1899, August Horch și partenerii săi fondează în Cologne o companie, numind-o ”Horch”. Din cauza unor neînțelegeri, Horch este forțat să plece. Acesta pornește o nouă afacere și continuă să ofere produse de același tip, cu același brand - fapt pentru care a fost dat în judecată și impus să cedeze numele. În 1909, Horch este în căutarea unui nume nou. În baza unei sugestii primite de la fiul său, care studia latina, Horch alege o nouă marcă, a cărei sens în latină coincide cu sensul cuvântului ”horch” în germană. Numiți noul brand.

#2 Aztecii credeau că ele aveau loc pentru că cineva mușca o bucată din măr. Respectiv, dacă o femeie însărcinată o privește, cineva îi va mușca o bucată din buza fătului. În rezultat, copilul se va naște cu un defect.
Nu cerem să ne spuneți ce am înlocuit prin măr, ci să ne spuneți la ce nu trebuiau să se uite femeile aztecilor.

#3 Ms. Parton este o vestită cântăreață de muzică country, actriță, scriitoare și filantropă. Cele aproape 5 decenii de acvititate prolifică i-au adus titlul de ”Regină a muzicii country”. Chiar dacă numele ei nu vă spune nimic, e foarte probabil că o cunoașteți dintr-un alt context, despre care embriologul britanic Ian Wilmut a spus că nu-și poate imagina o pereche de glande mamare mai impresionantă decât ale ei.

Care este prenumele Ms. Parton?

#4 James Blake este antagonistul unei întâmplări care a avut loc în decembrie 1955 în Montgomery, Alabama, SUA. Într-un interviu, Blake și-a justificat acțiunile, spunând că ”Blestematul X era plin, ea nu vroia să treacă în spate. Eu îmi îndeplineam obligațiile”.

Nu rugăm să ne spuneți ce am înlocuit prin X, ci să numiți protagonista întâmplării.

#5 Orașul Argleton este un oraș special. Din aceeași mulțime a orașelor speciale fac parte și Goblu, sau Agloe. Le putem găsi pe unele hărți, dar nu și pe altele. Ce au în comun aceste orașe, dacă vă spunem că pe hărți ele există nu pentru a satisface nevoile călătorilor și șoferilor, ci pentru a satisface nevoile juriștilor.

#6 La 1 aprilie 1962, telespectatorii suedezi au avut parte de o emisiune interesantă. Expertul Kjell Stensson a discutat despre ”natura prismatică a luminii” și ”interferența fantelor duble”, încurajând oamenii să taie un ciorap de nylon și să-l întindă pe ecran. Dacă te concentrai, priveai televizorul la un anumit unghi și găseai distanța potrivită, proprietățile materialului ar fi oferit imaginii o anumită calitate. Care?

#7 Ronald Goldstein le compară cu niște plante, diferența e că rădăcinile nu le sunt în pământ. Despre ce vorbește Goldstein, dacă primele analoage ale acestora datează cu anul 600 a erei noastre, ele au fost găsite în Honduras și sunt făcute din scoici.

#8 Taipei Flora Expo este o expoziție de floricultură și horticultură, desfășurată în 14 pavilioane. Unul din aceste pavilioane este deosebit de apropiat de obiectivul expoziției - de a promova reciclarea, reutilizarea și ecologia. Clădirea are trei etaje și este alcătuită din 1.5 milioane de blocuri.
Cu ce au înlocuit constructorii blocurile?

#9 Acest termen a fost propus de Herman Kahn în 1960 în cartea ”Despre războaie termonucleare” (”On thermonuclear war”). Ținând cont de monstruozitatea eficientă a noilor arme, Kahn a decis că pentru a facilita evaluarea consecințelor unui război ipotetic, trebuie introdusă o unitate de măsură care reprezintă un milion de morți.
Peste aproximativ 2 decenii, acest termen a fost preluat și transformat de către Dave Mustaine, care spunea că formația sa vrea să contuzioneze publicul prin muzica lor, oriunde nu ar fi.
Numiți termenul transformat.

#10 Capul lui este sculptat într-o stâncă uriaşă pe malul Dunării, în apropiere de Orşova. Monumentul dat este cel mai mare din Europa, fiind înalt de 40 m şi lat de 25 m. E și unul dintre cele mai mari din lume - are cu doar şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii, cu opt mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro şi 10 peste înălţimea legendarului Colos din Rhodos.
Unii îl compară cu renumita sculptură în stânca de la Rushmore, SUA, care îi reprezintă pe patru dintre cei mai populari preşedinţi americani.
Care e numele original a persoanei din sculptura de pe malul Dunării, dacă vă spunem că în urma unei importante victorii militare, el și-a schimbat numele în unul care înseamnă ”puterea a zece” și a fost încoronat ca rege.

Răspunsuri:

#1 Audi, http://en.wikipedia.org/wiki/Audi#Birth_of_the_company_and_its_name

#2 Eclipsă

• http://www.med.umich.edu/multicultural/ccp/culture/mexican.htm
• http://en.wikipedia.org/wiki/Cleft_lip_and_palate

#3 Dolly

• Oaia a fost clonată din celule extrase din glandele mamare.
• http://en.wikipedia.org/wiki/Dolly_Parton
• http://en.wikipedia.org/wiki/Dolly_(sheep)

#4 Rosa Parks

• http://www.guardian.co.uk/news/2002/mar/27/guardianobituaries
• James Blake era șoferul autobusului

#5 Nu există

• Companiile care produc hărțile obișnuiesc să introducă în ele localități fictive, astfel încât în cazuri de violare a proprietății intelectuale (i.e. dacă o altă companie face copy/paste) să fie ușor de demonstrat încălcările.
• http://en.wikipedia.org/wiki/Argleton
• http://en.wikipedia.org/wiki/Fictitious_entry#Motivations_for_creation
• http://en.wikipedia.org/wiki/Trap_street
• http://en.wikipedia.org/wiki/Beatosu_and_Goblu,_Ohio

#6 culoare

• În acea perioadă, televizoarele erau alb-negru. Emisiunea avea scopul să convingă telespectatorii că aceștia pot face televizorul să arate în culori, folosind obiecte simple din casă.
• http://www.museumofhoaxes.com/hoax/Hoaxipedia/Instant_Color_TV/

#7 Implante dentare, dinți, http://habrahabr.ru/company/materialise/blog/91680/#habracut

#8 sticle din plastic

• http://www.boston.com/bigpicture/2010/04/earth_day_2010.html#photo13
• http://www.chinapost.com.tw/taiwan/local/taipei/2010/04/13/252317/EcoARK-built.htm
• http://en.wikipedia.org/wiki/Taipei_International_Flora_Exposition

#9 Megadeth ('megadeath' nu se acceptă)

• Mega = 10^6, un milion. Termenul inventat de Kahn = megadeath. Dave Mustaine este liderul formației americane Megadeth; ei preferă scrierea fonetică a termenului, i.e. fără ”a”.
• http://megadeth.rockmetal.art.pl/interviews_hitparader1987.html
• http://en.wikipedia.org/wiki/On_Thermonuclear_War

#10 Diurpaneus (Decebal nu se acceptă)

• Decebal = deci + balus. Deci e derivat din deka (prefix, zece); balus = putere.
• http://en.wikipedia.org/wiki/Decebal#cite_note-4
• http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=51

#α Nimfă, http://dexonline.ro/definitie/nimf%C4%83

#β Bluetooth, http://en.wikipedia.org/wiki/Bluetooth

#γ posturi alibi, http://www.nytimes.com/1995/07/16/magazine/sunday-july-16-1995-japan-alibi-radio.html

#δ Tubism, http://en.wikipedia.org/wiki/Tubism

#ε a fuma (cînepă / iarbă / marijuana / travkă), http://en.wikipedia.org/wiki/Hemp_jewelry

#A sex, Poți să devii misionar la vârsta de 12 ani; referință la poziție. http://www.goodreads.com/author/quotes/10356.Woody_Allen

#B calmează copilul
În perioada în care fotografia abia își începea răspândirea, oamenii (în special copiii) se temeau de această tehnologie. De obicei în fotografiile cu copii mici era prezentă și mama, care însă era ascunsă; apoi aceasta urmă să fie eliminată la etapa de post-processing. O altă motivație - să țină copilul imobolizat. http://www.flickr.com/photos/photoidhelp/4430669545/in/set-72157621882686105/

#а Aveți două vaci. Ambele sunt nebune.
#б Textul era codificat inițial în alfabetul Morze, iar mai apoi simbolurile erau codificate din nou prin partea de sus a unor litere majuscule(de ex., T = liniuță, I = punct, U = două puncte). Pentru a da răspuns la întrebare e suficient de rupt partea de sus a foiței, așa ca să rămână doar vârfurile literelor (În cazul dat se descifrează ca ”good job”)
#в Apogeu (cel mai apropiat punct de Soare al orbitei Terrei)

Interstellar space-travel became feasible and cost effective. It was a long journey, but mankind did not give up. All those failed experiments, whitepapers, conferences, sleepless nights, all the homework exercises... Everything played its role in making this breakthrough possible.

The newly devised space technology enabled humanity to wander far into the void. Omicron Persei 9 was chosen as a destination. The trip would last 500 years.

Earth's most venturous sons and daughters boarded Phoebe - the first spaceship to use the new technology. Their objective was to reach Omicron Persei 9, then colonize one of the planets from its habitable zone. Observations have revealed a cornucopia of resources the new colony could use to establish an excellent standard of living. The plan was created, and it was good.

The colonists envisioned themselves as founders of a completely different, completely new world. A better place, a world they'd build from scratch, without having to worry about backward compatibility and the layers of inefficient cruft needed to maintain it.

Off they went.

Two decades later, those who continued to stand upon the shoulders of giants devised a new and improved method of interstellar travel. All those written reports, symposia and mountains of GML sketches on napkins finally paid off.

Using the new method, the same distance could be covered in 50 years. It was a matter of months, before another spaceship was on its way to Omicron Persei 9. Sam, with one hundred families and five thousand frozen embryos aboard.

When Phoebe reached Omicron Persei 9, all the planets were already flourishing with life and anthropic artifacts. Everything was exploited by automated probes, there was literally no room for phoebians.

Fortunately, samians knew the phoebians were coming, so they left some free space and prepared everything to make the integration as smooth as possible. Phew! ;-)

Moral of the story:

• phoebians - students who don't bother to complete their studies, focusing on a job that pays X.
• samians - students who are patient and focused on education. A few years later, with sharper skills - a job that pays X*N (N>1 :-) is an easy target.

What does this have to do with aliens?
There could be another way to handle the Fermi paradox. Perhaps other civilizations are huge fans of the law of accelerating returns? They understand that exploring the universe today is more expensive than doing it tomorrow. Exploring it tomorrow is more expensive than doing it the day after tomorrow, and so on.

Maybe they're just waiting for the speed of progress to settle down?

Comments

"In the memory of %s\n\n%s-%s"...

Comments

I was in the first grade, things were going well, I was learning new things - life was beautiful. Until... until something changed.

One day, the teacher told us that we should go to the library and choose a book to read. I was quite surprised and felt that I was being pushed out of my comfort zone. I liked things the way they were, I did not need changes, I wasn't yet ready for new things. The teacher said that going to the library was mandatory, so I figured I'd give it a try.

The library was located on the other side of the school's building, where the elder children had their classes. It was uncharted territory for me, I avoided that area because I liked my little world and I knew that it had many things I hadn't yet learned. "Why expand the search area, when there's so much stuff to explore right here?", I asked myself.

My colleagues went to the library, some of them got back with books, no one died - it meant it was safe. Armed with that knowledge, I decided it was time to go for it.

The library was a new place for me, the shelves were brown, the smell of books was attractive. I am sure that I'm not the only one who likes old books, because they have this... specific vanilla flavour.

I observed what was happening and I saw that people had to sign up first. I waited for my turn and had a conversation with the lady in charge. She asked my name, the class I was in, and my address. "str. Scrisului Latin 6, 37", I told her. She was confused for a while, I heard some chatter with her colleague. "Proletarskaia", I said, thinking that she was looking for the old name of the street, perhaps their records were outdated? Yep, that was it! (Note: it is a street adjacent to the school)

After a few minutes, I was "in the system", as they'd say today... Another record in some paper-based database.

The lady said I could go and choose my book. So I took a look around and explored my options. Eventually I found the optimal book - the smallest, thinnest book, with text written in huge letters.

Many years later I learned that there's an official scientific name for that - "the path of least resistance".
In the same context - back in the first grade I had no clue about SQL or set algebra... but apparently what I did was the equivalent of SELECT * FROM books ORDERBY size ASC. Throw in a LIMIT(1) somewhere there and Bob's your uncle!

It was a selection of poems by Mihai Eminescu. The cover was white, black, gray, with some pink, with Eminescu's famous tree-face portrait.

I showed the book to the lady, she wrote something down and I was free to go. She told me I had 2 weeks to return it.

My memory is quite blurry, I don't remember anything from that book, but not because I didn't read it. I certainly did read it, or at least a sub-set of it. It is most likely that I did not comprehend what I was reading.

Empirical evidence gathered in high-school confirms that my brain was unable to understand the message encoded by authors who wrote about love and other complicated matters. Not much has changed since then, for even today I am not sure I really understand what they mean. Are you?
But I digress...

It took me less than two weeks to get done with it. I went back to the library, I returned the book. And it was good. It was a job well done, I walked out, knowing that the quest was completed, so I could focus on things I found interesting. Was it around the time dad bought our first computer? It could be! Maybe my mind was picturing shapes on the screen? Maybe I was imagining myself putting the tape inside the stereo and pressing the 'Play' button? Waiting for the little squares to fill the TV before I could play a game? Aaaah...

Days went by. One morning the teacher said she had an announcement for us. Apparently, some pupils did not return the books to the library, and that was bad. She said she had a list of names. "Poor people", I thought. Were they slow readers? Did they choose a book they could not chew? Haha! Surely, I must have been the only one clever enough to find the smallest, thinnest book with text written in huge letters! Really? There were several books of the same kind on that shelf, someone could easily find them - if they searched, of course.

She went through the list, at one point her lips and teeth and vocal chords were aligned in such a way that I had a temporary system failure. "Railean Alexandru", she said.

Oh no! That could not be possible! I returned the book. I RETURNED the book. The book was returned by me! A few days ago, I brought it back! If..

• I were drinking tea, I'd probably spill it all over my desk
• I were balancing on a chair, I'd probably fall on my back
• I were Wile E Coyote running on air, I'd realize there was no ground beneath my feet and fall down

You got the idea. The impossible happened. It was a disaster! I returned the book, how could that happen? I certainly brought it back, I remember it clearly - I put it on the shelf where I took it from. A confusion must have taken place.

I didn't know what to do.

Fortunately, some of the "criminals who did not return the books" brought them to school that day. They went to the library to return them. I joined them, and observed what was going on.

They entered the library, they went to the lady, they gave her the book, she took something out of it and put it somewhere, she gave them the book, they put the book on the shelf.

Let's see.... They:

1. entered the library,
2. went to the lady,
3. gave her the book,
4. she took something out of it and put it somewhere,
5. she gave them the book,
6. they put the book on the shelf.

I:

1. entered the library,
2. went to the lady,
3. gave her the book,
4. she took something out of it and put it somewhere,
5. she gave them the book,
6. put the book on the shelf.

Hmm...

What I am about to tell you now, is a description of the greatest, most secret and most successful plan in book-detective history! A conspiracy that even Mr. Bookman missed!

I waited for a moment when the library was crowded. Like an emotionless reptile, I lurked in the shadows, I waited like a cold-blooded killer.

I chose the moment. The one golden moment, the opportunity of the century, the planets were aligned in my favour. The universe was smiling at me, right then, right there!

I walked to the bookshelf like a cheetah runs after its prey, to capture it with its sharp teeth, because it is his. Only... I walked in a normal pace (that's how perfect the moment was), reached for the book, and took it. Because it was mine!

Sure enough, the little paper was in there. I was lucky no one else took it. I was truly lucky!

It was the perfect crime

I walked to the shelf, I took the book, I walked among the people who were there, I reached the lady's desk, I handed her the book. She opened it, extracted a little piece of paper, wrote something down in her paper-base, gave me the book and told me to put it back. "Of course", I said, then headed to the shelf - business as usual.

Let me emphasize one thing:

I walked to the book in plain sight, without thinking about all those witnesses. I was dumb/lucky enough to pick the same book which I put there earlier - because it was the book that contained my little paper, with my number/name on it. The librarian took it, the data matched. All went well.

The balance of forces in the universe was restored, the input matched the output, the debit matched the credit. "База не врёт".

My quest was complete, for real.

I wonder what would happen if someone else took my book, or if someone reshuffled them - so the one I picked the second time was not the same book I returned a few days ago... That could ruin my academic career. I wonder if I'd be teaching nowadays, had planets aligned differently back then, when I was a first-grader.

Since then, I don't really like libraries.

Moral of the story:

• It is quite likely that I was the only one clever enough to find the smallest, thinnest book, with text written in huge letters.
• The library's protocols are totally insecure. Cheaters can cheat, honest people can get busted for a crime they did not commit.

Comments

Many moons ago, an unusual thing happened to me.

I got a call from a girl (if you are not surprised by now, keep reading). Her voice was unknown to me, so were her intentions. The conversation started with a standard exchange of "Hello" and "Hello back", "What's up?" and "The sky". I realized that the caller was someone I did not know, not a friend who was just fooling around.

The conversation took a path that I do not remember exactly. It wasn't personal [not about relationships], nor was it absolutely impersonal, so I prefer to call it "personalish". That is, a very light version of "personal", something you do when you're just getting to know someone. Not too warm, but not as cold as asking a random stranger "Which year is this?" or "What is the name of the planet we're on?".

I could hear another voice in the background, another girl giving hints to her friend, the misterious caller. "Hmmmm", I thought.

The conversation took an unexpected turn. She asked me if I had "Macromedia Flash 5" :-)

Allow me put things into perspective - this was happening in an era in which the Internet was not ubiquitous, at least not in these parts. Heck, even computers were rare; only a handful of people in my class had one. In contrast, today even my neighbor's cat has a blog, and stray dogs coordinate their actions via #eatcyclists on Twitter; but I digress...
Internet was expensive and slow, downloading files was a pain because connections were unreliable. Advanced people used browsers that could be configured not to load images, they also used download managers to squeeze everything out of a dial-up connection, but it still took time to send a byte from point A to point B. The bit-torrent protocol was not born yet. A boy's dream was not "unlimited traffic and a great bandwidth", it was "unlimited callback".

I told her I didn't have it, but I would ask around and find it for her.

Looking back at that conversation, I cannot recall all the details. Maybe I was too dumb to ask her phone number, or maybe I did find the courage to do so, but she said "No, I'll call you tomorrow". Maybe I did ask her name, but she refused to tell me? Or maybe she did - and her name was Aliona or Alina? Certainly, it ended with an 'a'.

She never called me back.

Moral of the story:

• since then I make sure the home phones have caller-ID;
• I always keep a fresh copy of "Macromedia Flash 5", just in case.

Be prepared! [Russian version]

Comments

• how people learn
• how relationships are formed, why they fail
• the structure of the brain
• the brains of different types of life forms, how they are different

Note that the outline is not a substitute of the real thing. The keywords make sense to me, I can use them to recall paragraphs from the book. If you are interested in the subject, I encourage you to read the book itself.

Note: some of the ideas in the book rely on the triune brain model, which is known to have its flaws. Nevertheless, it is still an interesting source of information, as it provides reasonable answers to many questions. As someone said - all models are wrong, some models are useful ;-)

The notes can be downloaded or viewed here.

• Brain
• Reptilian
• Low level functions: breathing, heartbeat, swallowing, etc
• Function is involuntary
• If it is offline = you're dead //human - yes, person - no
• No emotional processing features //reptiles have no emotions
• Limbic
• Limbus = edge //Latin
• Function is involuntary
• Structure = hippocampus, amygdala, septum, cingulate gyrus, perirhinal, perihipocampal
• Mammals have an orientation towards offspring (care, protection, etc). In contrast, reptiles have none (lay egg and move on, watch how one of your kind dies and feel nothing, etc)
• Separation cry
• Play
• Input
• External: vision, smell, sound
• Internal: body temperature, blood pressure, heart rate, digestive process
• The limbic brain processes these streams of input and tweaks physiology, to optimize the body for the current state of the outside world
• Effects
• Visible instantly: sweating, breathing, heart rate
• Long lasting and subtle: endocrine system changes, metabolism, immunity
• It also sends feedback to the neocortex (i.e. some of it input comes from the limbic brain), influencing: tone of speech, strategic operations, action planning
• Face muscles - the only muscles in the body that are connected directly to the skin; controlled by the limbic brain, with practically no "filtering" at other layers - therefore controlling facial expressions is very difficult/impossible (at least not out of the box, at least not without training)
• Neocortex (Latin = bark),
• Humans = their neocortex is the largest of the three parts
• Function is voluntary
• Readiness wave = neuro-activity that precedes an action (ex: before you move an arm, a readiness wave indicates that a motion is about to take place)
• It can be seen as the source of "will"
• Motor, visual, audio - damage one, and a corresponding feature is offline/buggy
• Tasks - abstraction, future planning, writing, language, symbols parsing, etc
• "Skill points" are reusable; ex: better visualizing of what-ifs = improve rock-throwing skills, aswell as improve chess skill. This is a mega-feature!
• Neocortic cells have a different structure and composition, and are more advanced than the ones in the limbic and reptilian brain - so the separation is not arbitrary.
• Neocortex's activity is regulated by the paralimbic area, from which it evolved. Therefore,emotional life can be influenced, but not commanded.
• The notion of words and symbols exists only in the neocortex; poetry and various flavours ofart are "best effort" attempts to express feelings, but they represent just subsets or approximations, because there is no 1:1 mapping between what happens in the other areas and our vocabulary. [unless you know many words and can express subtle differences - this is very hard]
• Modularity
• Remove neocortex of a hamster - she can still take care of her offspring
• Remove/damage limbic area - ignore presence of peers, take their food, no play
• Remove reptilian brain - death
• Emotions
• the root of everything we do, ex:
• Fear, shame, disgust, guilt - keep distance in society
• Fascination, passion, devotion - stay closer to other people
• Greed, ambition - economics
• Vengefulness, reverence - justice
• Bias towards praising logic and analysis vs intuition and feeling - because intellect gave us many things, offers a quick ROI.
• Humans tend to associate importance with durability (since we're tool-making animals, we have this bias). Since emotions spawn quickly and fade quickly as well -they are perceived [incorrectly] as unimportant.
• Emotions offer enhanced survival features
• Universal
• intraspecies - humans use the same emotions, they can be identified regardless of culture, race, education, age, sex, etc. As long as the limbic brain is online, one can correctly parse emotions.
• Interspecies - mammals also have limbic brains, they can manifest emotions that can be read by humans (and vice versa).
• Hardcoded - a blind baby (who has never seen a face) will smile when interacting pleasurably with their mother
• Animals (mammals) feel too - they have a developed limbic brain. Reptiles don't, since they don't have the right hardware.
• Fear is probably the oldest emotion - avoid trouble, run away when in danger.
• Disgust - another oldie, avoid gelatinous blobs that smell bad or look yucky :-)
• Some emotions require neocortical abstraction, so only humans have them (ex: the beauty of a formula, FOSS zealots, religion, appreciating elegance of an API, etc)
• Feeling - when a neural excitation exceeds a certain threshold
• Mood - a persisting background feeling
• Irritable mood - residual feeling, the result of being irritated a while ago (consciously you're over it, but it keeps running in a background process). If something happens when you're in this state, the threshold of excitation is reached much easier, because of the residual feeling.Further, the neocortex can replay scenes in our mind without actually having the action take place - thus the limbic brain's wiring for a certain feeling can be fed with input even after the real stimuli is gone.
• Extreme cases - depression, manic depression; the brain stays locked in a state for a long period of time. Getting it unstuck is difficult/impossible
• Inborn emotionality is undeniable
• Some babies are criers, others are placid
• Some reach for new toys, others shrink away
• Some are easy to sooth, others are inconsolable
• The reptilian brain's high level features determine the type of temperament (i.e. reptilian brain's primitive emotional features are the foundation upon which the high-level emotional features are developed)
• Worry - the reptilian brain sets the default value to "average"
• Modern culture idealizes heroes whose worry is nonexistent (Bruce Willis, Arnold Schwarzenegger :-)
• Many of our low-anxiety ancestors were bitten by snakes and fell of trees :-) Their deaths shifted the gene pool towards higher degrees of trepidation.
• Children with reduced levels of worry are more likely to become criminals; criminality is partially heritable
• Anxiety deters people from high-risk acts.
• The result of the mixture of some genes from the pool is that some people are at the extremes.
• Will cannot undo temperament
• But it can influence it
• All mammals have dreams during sleep. Echidnas are the only mammals that do not have dreams, but they have all the other features provided by the limbic brain's hardware
  
  
• Asperger's syndrome (Hans Asperger, Vienne, 1940)- cannot parse other people's emotions, have troubles expressing their own.
• Language
• Prosodia - add emotional charge to symbolic representations
• Aprosodia - poorly implemented or absent prosodia
• Left temporal cortex
• Wernicke - speech to symbols and thoughts; damage in this area renders one unable to understand what others are telling them.
• But they can express themselves without a problem
• If a message is passed to them in a different form (ex: text), they can parse it
• Broca - thoughts to speech; damage to this area makes a person unable to talk
• But they can understand what others are telling them
• Right temporal cortex
• Emotional speech parser - damage to this area makes a person unable to understand the emotional metadata attached to speech //"thanks dad :-(" vs "thanks dad! :-)"
• Emotional speech generator - if damaged, they cannot deliver emotional nuances
• Email is a serious source of aprosodia, but people try to compensate that with smilies ;-)
• Babies have an intrinsic appetite for faces
• Look longer at novel objects, look less at familiar ones
• Babies just a few days old can distinguish emotional expressions
• Visual cliff experiment - when unsure, the baby checks mom's facial expression and decides whether to continue crawling [over the edge, on transparent glass] or not. If mom looks worried - they don't do it; if mom looks confident and happy - they go for it.
• Realtime feedback - babies feel comfortable when interacting with their mothers via video-cameras and screens; since communication is realtime, they can observe mom's reaction to their actions. If they are shown just a pic of their mother (i.e. non-interactive static picture), or a video recording (dynamic, but still non-interactive) - they are distracted
• They are good at this because their limbic brains contain innate knowledge, which is inter-human and inter-mammal compatible.
• The limbic brain enables us to analyze the internal state of other mammals.
• Limbic resonance - two mammals sync their states. For example, a reptile (with no limbic brain) will see a threat and run away. A mammal, on the other hand, will also pass this info along to their peers - thus helping the others escape too. [this is why looking in someone's eyes gives us pretty good info about their internal state]
• Absence of limbic resonance is disturbing for a mammal. Try looking in the eyes of a crocodile or a shark - you won't see anything :-)
• Due to limbic resonance, feelings are contagious, while ideas [produced by the neocortex] are not. Don't be surprised if a high-tech idea generated by one person is not instantly understood by those around them.
• Movie theaters are a more joyful experience, not because of the screen or the better sound, but because of the crowd around - which acts as a catalyst in limbic resonance.

Attachment theory - it applies to humans and mammals; the nature of the parent-child bond affects how the child will behave in their future relationships

• Insecure avoidant - A bond produces distress if the mother is absent when the child is frightened or in pain; later - mom's absence leaves them indifferent, they ignore her upon return.
• Secure - stable bonds are developed if mom is always there, providing feedback reliably and consistently; later - mom's absence makes them upset, but they are instantly joyful when she returns;
• Insecure ambivalent - inconsistent and unpredictable maternal behaviour makes babies clutch to their mothers when they are together; in mom's absence the baby gets very lonely, remaining inconsolable after their reunion.
• Mom's presence is necessary because children cannot objectively evaluate what happens to them. For example, if a baby fell on the grass, it will look at mom's reaction - if she is calm, it means that everything is OK; if she is worried, then something went wrong. The point is that the baby's pain-sensors are not properly calibrated, they can't figure out whether what happened is good news or bad news. If mom is not around to evaluate, they will be anxious.

Separation and reactions to it

• Protest- short; explore the surroundings, examine the faces of those who are around, look for familiar objects, etc.
• Increased motor activity
• Increased vocalization
• Heart rate++
• Body temperature++
• Catecholamines++, increase alertness, be more vigilent
• Coristol++, stress hormone //ex: stare at the ceiling while(1)

The protest is over as soon as you're reunited.

• Despair- long; protests morph into despair, given enough time
• Decreased
• Motor activity
• Socialization
• Play
• Vocalization
• Food/water intake
• Heart rate--
• Body temperature--
• Body weight--
• Growth hormone--
• O2 consumption--
• REM sleep--
• Cellular immunity--
• Increased
• Sleep arousal
• Irregular heartbeat
• Generic
• Slouched posture
• Sad facial expression
• Mom's presence controls the baby's biofunctions;
• There is a strong correlation between different maternal regulators and parameters of the infant system. Table from page#82]
• Therefore replacing the mother doesn't really do the trick; ex: if you keep the baby warm using a radiator, or provide milk via an automatic mechanism - some parameters will be normal, while others will continue to be messed up.
• When separated, older children lose their stability more slowly; adults - even slower.

Limbic regulation - synchronize with the limbic system of another person.

A human body operates like an open loop, i.e. its behaviour is affected not only by internal states, but also by external factors and the states of the systems it interacts with. [teoria sistemelor :-]

• Babies rely heavily on limbic regulation, outsourcing many decision-making points to their mothers
• Breathing bear vs static Winnie-Pooh experiment
• Mom's presence reference in the previous point
• With time babies learn how to internally deal with many scenarios, thus the reliance on external factors is reduced
• However, humans are social animals and they require a source of stabilization outside of themselves
• This is a consequence of the open-loop design
• People cannot be stable on their own.
• Not should or should not, but cannot.
• Our society promotes individualism, but total self-sufficiency is in contradiction with the architecture of our core system
• Stability means finding people who regulate you well and staying with them.

Isolation syndrome

• Monkeys raised alone cannot socialize with normal ones, being consistently rejected
• They are unable to mate
• Artificially impregnated females are indifferent to their offspring
• Ordinary monkeys break off a conflict after dominance was settled, while those grown in isolation usually fight to their death
• Self-mutilation usually happens with those who grew in isolation (bite their own arms, hit head against wall…)

The point is that a mammal brain is not preprogrammed, so without limbic regulation at the right time - neurodevelopment is incoherent

Neurotransmitters

• Serotonin - anti-depressant; for some people it can reduce the pain of loss
• Opiates - pain reliever
• Self-inflicted wounds - sometimes people harm themselves (razor cuts, cigarette burns, etc) to cause the body to release opiates. This alleviates not only physical-layer pain, but also logical-layer pain
• The limbic brain has more opium receptors than any other brain area
• Oxytocin - attachment
• More of it - stronger attachment
• Less - weaker attachment, more sexual promiscuity
• Oxytocin levels rise dramatically when women are about to give birth

 

 

 

Memory

• TODO Korsakoff's syndrome - living only in "now" ??
• Explicit - conscious reflection
• Implicit - ex: the guy who thought he could not knit, but he could - it was in his muscle memory; he was simply unaware of it //Korsakoff's syndrome
• This memory relies on low-level patterns that we are able to identify in various objects even if we do not understand them, ex:
• Korinawa, hitoko, mitaki, Toyama Tokanawa - these sound like Japanese
• Flitch, vlas and ptak - certainly not Japanese
• Flachmatuch - sounds German
• In the same fashion, the trained mind identifies improperly formed phrases or errors in calculations

 

• Interactions from childhood, attachment styles and other things influence our view on relationships. The knowledge is not explicit, but implicit. This can make us people who are confident and trust others, or people who think that love will always be outside of our reach.

Neural networks - the model was proposed by Donald Hebb

• Memories are made by strengthening the links between neurons that fire together
• A network that fires will also excite related networks, which usually fire along with it
• The excitement is propagated to other related networks :-)
• Inhibitive signals - a neural network will excite related neighbors and suppress the neighbors that are not related to it [logically]
• Attractor - a generic pattern that overwhelms the weaker patterns, allowing you to determine that some input means X, rather than something else. This deals with
• Ambiguity
• New patterns that were not dealt with before, but which can be detected by relying solely on past experience
• Attractors make it easy to read handwriting - it is different for each person, but the patterns are identifiable, even if that specific handwriting was never seen by you in the past
• Attractors make proofreading difficult, because our brain does its best to see the big picture, replacing taht with that on-the-fly
• Attractors help us see things that are not there, ex:
• Kanisza triangle
• The cat
• Emotional attractor - same thing, but used within the limbic brain; they are derived from emotional experience
• This is how sometimes in dealing with [new] people , we react emotionally as if we have met them in the past [and apply some stereotypes]. This distorts our judgment; any system that applies Hebbian processing behaves that way - it compresses experiences into compact neural-patterns; collisions are bound to happen (just like with hashes:-)
• Emotional attractors can influence the people around us, via limbic resonance (ex: act clumsily in the presence of an older sibling, even if you're an adult)
• Continuous exposure to one's limbic attractors activates and strengthens the same patterns within us, thus longstanding togetherness updates our internal states [rather permanently]
• Limbic revision - the power to update certain parts of the people we love [via repeated exposure to new attractors]. Progress is made in small increments and instant results are not to be expected.
• Who we are and what we become, partially depends on whom we love.
• Neural networks - they give you something at the output, but after that you cannot obtain meaningful details about the process itself, you can't know why the result is as it is.
• Sympathetic reverberation -when a certain emotion occurs, it will wake up distant memories attached to the same emotion; behaviour similar to that of neural networks.
• Cheerful people automatically remember moments of joy
• Depressed people - incidents of loss or despair
• Severely depressed people's positive emotions can be suppressed by negative ones

 

• Good mothering can override a disadvantageous temperament
• Poor mothering can be detrimental too: infants of depressed mothers have a 4x probability to die (SIDS - sudden infant death syndrome, Mitchell et al, 1992)
• Proper limbic training is very important in the development of a baby
• Children of emotionally stable limbic parents are resilient to various run-time exceptions of life
• Attachment is not a critic
• a child loves the mother's face, whether she is pretty or not
• A child prefers the emotional patterns of their family, regardless of their objective merit, they become a prototype
• The better the patterns of a potential mate match that prototype, the better the relationship will feel
• A relationship that deviates from one's prototype is the equivalent of limbic isolation. Loneliness outweighs most types of pain
• People prefer misery with a partner that matches the prototype, rather than a relationship with a better partner [their attachment mechanisms cannot detect]

Happy relationships are a function of

• Attachment
• Implicit memory
• Strong attractors
• Limbic attractors formed in childhood can be of various flavours, not just with mom and dad, but also with siblings, neighbors, nannies, etc.
• Children from multi-child families can form the impression that there is not enough X [love, wealth, happiness, resources] for everyone, so if you want something - you MUST take it ASAP.
• If parents with many children are advised to let the children resolve the disputes themselves [like in the real world] - children observe that justice is weak and that model will be applied elsewhere (ex: school playground)
• With age, emotional learning does not stop, but it slows down [since well-defined patterns are already established]; new lessons have to "battle" the old ones [that are supported by strong attractors].

I wonder what
you're going through,
what daemons
stray you off your way.

I think of smiles
that I have missed,
of tears
we did not share,
of days when
you were feeling cold
and I just wasn't there.

If choice would flex
the tree of life,
if time convolved and swayed,
would we be standing side by side
and holding hands today?

I wonder if
you wonder if
we wonder
'bout the same...

The source.

Fac dum întors
din nord spre sud,
și știu -
nu voi sta mult.

Am obosit.
Și aripile dor.
Nu mai e loc
la ecuator?

:):

Source included

Comments

I understand
the force
that pulled you down.

I curse the force
that did not pass you
through the ground.

***

But will I
ever comprehend
the force
that you could not withstand?

Happy birthday!

I wish I could give you some idclip, or some iddqd...

Mai sus - pachetele de date
prin noduri multe rătăcesc,
din punctul ”source” în punctul ”target”
conexiunea stabilesc.

Un progress-bar din liniuțe
nerăbdător îl urmărești,
cu ochii însetați, fanatic,
aștepți, aștepți, aștepți...

Nu-ți face griji de disconnect'uri,
de surse rupte din rețea,
căci protocolul garantează -
”Download complete!”... Ta-da!!

tuerrot tiq

Comments

One new message!
I've been waiting all day,
hitting "Refresh",
re-checking my mail.
Like a zealot
I stared at the screen.
I was living inside a dream.

Walking on water,
floating in air -
that's who I was
when thinking of her.

I pressed "Send"
having pinned down my thoughts,
searching for words
for my feelings,
finding the guts.

Our worlds began to unite,
another letter,
another reply,
I was astonished
by her ideas
and her genuine smile.

A funny comment, a wink,
they made me think:
"that avatar,
whomever it hides,
is a person whose
mind is like mine!"

It doesn't take very much,
just a tiny hint.
That's how our friendship
was built.

Six days went by
since I wrote to the girl
with the witty remark.
It was night, it was dark...

With great enthusiasm
I clicked on "Send",
"Hello there", I said.

"I like using quoted speech", Kurt said.

Comments

Access to the project is restricted, at the moment only people who receive an invitation can be a part of it.

If the doors of the lab were open, would you be interested in joining the research team?

This is often used in programming and engineering (the resulting program works faster, the circuit is smaller and cheaper, etc), it is also used in relationships. My observations also tell me that this is a common source of misunderstandings between men and women.

Before I explain how this works in relationships, let me provide a sample of short-circuit evaluation.

If it rains and the day is Wednesday and the time is past 13:45, then we can play chessminton.

If you look at it carefully, there are 3 conditions:

• it has to rain, and
• it has to be Wednesday, and
• the time has to be after 13:45

Only if all the three conditions are true, the game of chessminton will take place; otherwise - nothing will happen.

When the question occurs, just look outside the window and check the weather. If it does not rain - then there is no need to check which day of the week it is or what the time is. Regardless of the results, there will be no chessminton, because the "rain condition" is not satisfied.

So the previous example is simplified:

If it rains and [bla bla bla bla tra la la la na na na].

Notice how everything else becomes irrelevant, this is an example of a shortcut - you didn't have to invest additional efforts in order to decide whether you'll play chessminton or not (i.e. you saved resources).

Both men and women use short-circuit evaluation, but they interpret it differently, and therein lies the culprit.

Here's an example:

A couple has a discussion point, an ex-girlfriend comes up in the conversation, the ice is thin, and the male has to assure his girlfriend that the previous affair is in the past and it poses absolutely no threat to the relationship.

Such matters are very complicated and there are a lot of factors involved. If you choose to examine all of them thoroughly, you will soon forget what the discussion was about, and you will most likely say things that will be used against you.

A typical response in such cases is:

She has a boyfriend, so everything is cool.

When a man says that, he thinks he found an elegant and quick solution to a problem, and the conversation can proceed without deviations.

When a woman hears that, "indeed, that's fine, let's move on" is the last item in her list of possible interpretations.

Let's zoom in and see what happens under the surface.

Men's point of view:

If she is not in a relationship and [bla bla bla bla bla bla], then maybe a connection could be established, otherwise nothing happens.

Short-circuit evaluation was applied, the first condition is not satisfied, hence it is certain that nothing happens, since my moral standards won't allow me to be in more than one relationship at a time.

Women's point of view:

Soooo.. if she didn't have a boyfriend, then you would be interested in her, despite the fact that we are together now?!?! You insensitive bastard!

The statement wasn't interpreted as a shortcut that brings a quick solution to the problem, it was perceived as "the only thing that keeps our relationship alive is the fact that she is not available". Ouch!

Moral of the story: not all women see this the way we do. Be very careful when using short-circuit evaluation in your conversations. You are on thin ice, you have been warned!

If you are a programmer and you tend to see things as chains of operands and operations, do not return a result unless you run it through a filter and analyze the possible interpretations.

I don't know what the right way to answer that question is, but I certainly know how not to answer it :-)

I think it is reasonable to conclude that if you are in a relationship in which you have to constantly revise and filter your answers, it is not going to be a lasting one. Consider a disconnection.

p.s. I once had a deal with the architect and was given the unique opportunity to take a look at the original design documents. This is what I saw:

Comments

I think there is a fundamental problem with the idea of living in a simulated world. Yes, it all looked nice and consistent in "The matrix" (at least until you had a déjà vu), but the picture begins to not make sense if we run the simulation for a while. Soon enough the inhabitants of the simulated world will get bored!

First of all, let us examine the possible scenarios in which a simulated world is created:

• Student's experiment - people get different assignments in universities, one thinks "hey, why not make a simulated world?!". The person has enough competence to make it work, by defining a few basic rules of interaction, which are underneath every process in the simulated world. Such a world is generated from scratch. We can be living in such a world.
• The port of an aware omnignostic cvilization - a civilization that has progressed far enough to be able to formally prove that they know everything there is to know about the universe. They decided to transcend into a different reality, a simulated one. Why? If "because we can" is not a satisfying answer, perhaps it has something to do with using less physical space or saving energy. [in any case, their rationale is outside the scope of this article]

If there are some other scenarios, please let me know. If you disagree with the explanations provided for the cases above, that does not make a difference at the moment.

Let me get back to one of the keywords in the title - limitation.

Imagine that you are not an omnignostic civilization, but you are already advanced enough to realize that virtualizing your entire culture/planet/society has to be done. So you do it.
Given that your knowledge of the universe is finite, you will be able to simulate a limited number of things (ideas, concepts, objects, etc).

Such a world cannot know what progress is. The knowledge you posses is migrated inside a virtual machine, and from that point - that set of knowledge becomes constant, as you will not be able to generate fundamentally new ideas.

In a non-simulated world, scientists discover new planets, new compounds, new elements; an archeologist can stumble upon the skull of a previously unknown flavour of ancient mammals, etc.

In a simulated world, there is nothing new. You cannot stumble upon an unknown skull; the existence of the skull in that location is a mere consequence of the fact that whoever set up the simulation decided to place it there. In other words - we already knew it was there.

Of course, a simulation could be set up slightly differently -instead of uploading an up to date snapshot of the civilization's knowledge, upload an older version (say, a snapshot taken 100 years ago). It would mean that the individuals living inside the simulated world could still discover new things and devise new concepts.
After a while, they discover everything there is to discover, and the simulation becomes boring, in the sense that nothing new ever happens.
It can be summarized as - uploading an older version of the snapshot does not resolve the core problem, it just delays it slightly.

My conclusion is that if a civilization ever decides to virtualize itself (i.e. scan everyone's brains and upload them in a matrix-like world, then destroy everything they created, except the server in which the simulations take place and the '45ple-redundant power-source and alien-invasion automated defense mechanism), they are either aware omnignostics, or they are not going to do it. If they do - the simulated world will be boring, for there would be no progress in it.

I exclude the possibility of partial virtualization - the case in which 99.99% of the civilization goes inside the simulation, while a group of people are left outside to continue researching the non-simulated universe and constantly feed the simulation with new knowledge (that those inside can discover).
I consider that such a scenario is unlikely because it jeopardizes the stability of the virtualized world. What if one of those outside decides to pull the plug? What if they decide to tinker with the virtual world by changing the state (just like a programmer can alter the value of a variable with a debugger, making the rest of the program think that that's the way it was supposed to be) of the simulated world?
Besides that, there can be moral issues that lead to the polarization of society: "Soo.. you get to live inside a simulation, without death, without aging... while I am left out here to die of old age while watching your backs?".
You may think that it can be solved by letting those on the outside upload themselves as soon as they reach a certain age; but... what if they die in an accident? Where will new people come from? Will there be a "lower caste" that supplies the civilization with technical support personnel? Also, this doesn't address the problem of "what if they pull the plug?" or "what if they begin to make changes without our [those inside the simulation] consent?".

If humanity ever reaches a state in which we can formally prove that we know everything there is to know about the universe, it could mean that:

• We're non-simulated aware omnignostics - we've hit the jackpot, and there is officially no distinction between us and god.
• We live inside someone else's simulation, the "student's experiment scenario". [I doubt that humanity of the future will consciously upload itself into a limited simulation, sentencing themselves to eternal boringness]

To sum things up - simulated worlds have a problem, the "knowledge upper bound" problem. It is just a matter of time before the upper bound is reached, and the simulated individuals begin to question their reality.

p.s. you may argue that a simulation can be made to look like new if we use some sort of a "procedurally generated content" approach. For example, using this method you can generate an infinite number of objects that can be defined as a "building" - because they have some common traits (ex: entrance, rooms, stairs, etc), yet none is exactly like the other. You can also place skulls and skeletons of ralienosaurs :-) here and there - but they would still be derivatives of a pattern, a known pattern. Nothing fundamentally new.

p.p.s. you can solve the "knowledge upper bound problem" problem by causing a mass-extinction cataclysm inside the simulated world, to reset the knowledge level. If this happens, you must be inside a "student's simulated world", for I fail to see why a civilization would willingly decide to destroy itself, even if it is inside a virtual world.

Comments

Ai analizat? Ți-ai imaginat cum nu mai există biblia? Cum nu mai există moschei și femei cu acoperământe opace pe 97% din suprafața corpului? Nu mai există dijmă, zeciuială, sacrificii, ritualuri, septosfeșnice, scrâșnire de dinți? Bravo!

Notă: religie, credință, biserică, dumnezeu - voi aplica acești termeni presupunând că au același sens (ceea ce este o aproximație suficient de bună pentru articolul pe care îl citești).

Am analizat și eu. Cândva credeam că dispariția religiei ar rezolva multe probleme, însă acum îmi dau seama că rezultatul unei astfel de intervenții ar avea mai multe efecte negative, decât pozitive.

Problema este că există foarte multe dependențe între diverse sisteme care constituie civilizația noastră, iată câteva exemple:

• pentru mulți oameni, biserica oferă un set de valori morale, care le permite să se orienteze în viață, le oferă un scop;
• pentru mulți oameni, biserica reprezintă unica rază de lumină în existența lor;
• pe unii, mâna lui dumnezeu i-a scos din gropi foarte adânci, dându-le o nouă șansă;
• pe alții credința îi îndeamnă să fie mai buni;
• pe alții credința îi oprește atunci când vor să comită o faptă rea;
• pentru unele culturi, religia este un pilon de bază; etc.

Imaginează-ți ce s-ar fi întâmplat, dacă din lanțul trofic ar dispărea o specie - asta va duce la un dezechilibru pe o perioadă de timp; mai apoi ecosistemul va găsi o nouă stare de echilibru. Durata perioadei de stabilizare poate să varieze, dar cert este faptul că unii vor fi nefericiți în urma acestei schimbări. Nefericiți, pentru că vor trebuie să mănânce ceva ce nu le place, pentru că vor rămâne flămânzi, pentru vor fi puși în situația în care trebuie să-și mănânce semenii pentru a supraviețui, pentru că vor fi mâncați.

Consider că biserica reprezintă o astfel de specie în lanțul trofic care întruchipează civilizația noastră. Unora nu le place, altora nu le convine, unii o adoră - dar cert e faptul că eliminarea instantanee a religiei ar duce la o destabilizare esențială a civilizației umane (unii vor fi prea fericiți, alții - prea nefericiți; nu știu cum se vor simți preafericiții actuali). Astfel ajung la concluzia că religia reprezintă un ”necessary evil”, fără care umanitatea nu poate exista [în starea sa curentă].

Un om care luptă cu religia este un om care nu admite faptul că există aceste dependențe, nesatisfacerea cărora va ruina viețile a milioane de oameni, tot așa cum un val ruinează un castel de dominouri ;-)

Există încă un detaliu important: religia e proiectată în așa fel, încât loviturile o fac mai puternică; iar în locul unui cap tăiat vor crește 2 meduze cu 2 capuri (i.e. the designer was pretty intelligent ;-). Exemple:

• distrugi bisericile, mișcarea trece în ”underground” și așteaptă momentul în care poate să revină în forță;
• interzici venerarea zeităților - acestea vor continua să fie venerate în gând;
• vei pedepsi liderii, vei genera niște martiri care vor servi ca modele pentru unele grupuri de persoane.

Cu alte cuvinte, dacă vei aplica aceleași metode pe care le aplică religiile atunci când concurează între ele - nu vei ajunge la ceva bun. De fapt, te vei transforma și tu într-o religie: arată-mi instrumentele tale și îți voi spune care-ți e îndeletnicirea ;-)

Ce am stabilit până acum:

• religia nu poate fi eliminată automagic
• religia nu poate fi eliminată prin metode convenționale

Reiese din asta că religia e un sistem care a fost, este și va continua să fie? Poate nu trebuie să încercăm să eliminăm religia?

Dacă ești de acord cu propoziția precedentă, citește aceasta, apoi revino aici:
- Ceva, sau cineva acolo sus
- Creaționism și evoluție

Dacă nu ești de acord, citește mai departe.

Cum se hrănește religia
Să încercăm să analizăm care sunt elementele ce reprezintă combustibilul religiei.

• Nedreptatea - când nu există dreptate în lume, biserica îți dă speranță că eventual se va face dreptate;
• Sărăcia - de obicei aceasta vine să fie cu nedreptatea, căci cea din urmă nu poate fi singură mult timp;
• Iraționalitatea - aceasta completează vidul necunoașterii, oferind răspunsuri simple și greșite atunci când găsirea răspunsurilor simple și corecte necesită multă muncă, lucru în echipă, imaginație și perseverență;
• Inerția socială - dacă iraționalitatea se reține, atunci și oamenii care ar putea fi raționali tind să devină iraționali sau nu-și dezvoltă rațiunea, pentru că astea-s setările implicite în sistem (și noi știm că un sistem bun are setări implicite alese cu cap, mai ales cu un proiectant atât de sofisticat).

Cum să scăpăm de religie?
Ținând cont de ceea ce am scris mai sus, ajung la următoarele concluzii.

• Într-o societate în care justiția nu lucrează bine, sau e inexistentă - nu poate să nu existe religie.
• O societate în care există oameni săraci reprezintă pământ fertil pentru o cultură religioasă.
• O societate în care sistemul educațional este prost este o societate care generează un flux continuu de resurse umane care vor prelucra solul fertil și vor întreține culturile din punctul precedent.
• O societate care nu este în stare să acumuleze o masă critică de persoane raționale este o gazdă perfectă pentru religiile de orice soi (inclusiv soiurile venite din alte zone climaterice).

Vreau să evidențiez faptul că nici una din afirmațiile de mai sus nu are intersecții cu interdicții orice gen, cu transformări biserică->planetariu, cu persecuții, etc.

Unicul mod de a stinge acest foc de-a binelea este eliminarea surselor de combustibil. Încercările de a-l stinge cu spumă, nisip (sau expresii regulate) vor arăta că în scurt timp focul se învață să consume atât nisipul, cât și spuma. În loc de o problemă, vom avea două probleme (focul continuă să ardă + insuficiență globală de spumă și nisip).

Consider că educația este miza cea mai bună; această investiție este pentru religie, ceea ce un asteroid este pentru dinozauri. Educația trebuie să fie aplicată continuu (i.e. la orice vârstă), pe toate fronturile (i.e. nu doar la școală). Accentul trebuie să fie pus pe oamenii de vârstă mică - pentru că sunt mai molatici ;-) Nu are rost să pierdem timpul cu acei de vârstă nu_mică, ei nu pot fi schimbați și e prea mare riscul că îi vom transforma în martiri, chiar în fața oamenilor mici.

Pentru a mări probabilitatea succesului misiunii, putem să aplicăm aceste idei.

Da' tu, ai educat pe cineva?

p.s. nu există suflet.

Comments

***

I can be Caesar,
or Brutus - my friend foe,
I can be the stairs
upon which I stand fall.

I can be the dagger
piercing a man,
I can be blood
on the hands of a friend.

I can be a witness
screaming for help.
I can be a plotter
observing the end.

***

Unworn pairs of boots
are still looking at me,
I wonder what else
I could be.

src

Consider că e straniu să te mândrești cu ceva ce nu e al tău, cu o imagine pe care nu ți-ai construit-o singur sau cu ceva ce nu e o consecință a eforturilor tale.

Calitatea de a fi român este unul din lucrurile cu care nu ar trebui să te mândrești.
Nu, calitatea de a fi nu_român tot nu e un lucru cu care ar trebui să te mândrești; credeam că ne-am înțeles...

E posibil că în timpul lecturii acestor rânduri o mână manipulează șoricelul, iar cu alta cauți o piatră mai aerodinamică ;-) Te rog, înainte să-mi spui despre Eminescu, despre Ștefan cel Mare sau despre tricolor, să citești până la urmă.

Vreau să-ți spun că afirmația mea se referă și la calitatea de a fi rus, francez sau australian; chiar și ucrainean.

Faptul că te-ai născut în România sau în Zimbabwe nu este meritul tău. Să zici că ești mândru de naționalitatea ta e ca și cum ai spune că:
- sunt mândră că sunt fată
- sunt mândru că am ochi zmeurii
- sunt mândru că am un neocortex
- sunt mândru că respir

Toate aceste merite sunt merite ale naturii, pentru că ea a făcut în așa fel încât tu să fii așa cum ești.

Cu ce poți să te mândrești?
- ești un hacker-filolog
- ești un atlet de performanță
- ai călătorit prin N țări și ai ajutat M oameni
- că ai inventat ceva, etc

Aceste exemple au câteva lucruri în comun, ele sunt:
- consecințe a unor alegeri făcute de tine, conștient
- obiective pe care le-ai atins după ce ai investit în ele atenția și capacitățile tale
- lucruri pe care le-ai realizat, sacrificând alte lucruri
- rezultate la care ai ajuns după ce ai trecut peste anumite bariere
- niște vise care ți-au dat forțe să continui chiar și după o serie de eșecuri

Macro
De ce nu pot să trec cu vederea acest fapt și țin să evidențiez că nu sunt român? Pentru că această afirmație îi discriminează pe toți acei care sunt nu_români. Această afirmație ne unește pe noi într-un club închis, la care nu se poate alipi cineva care nu are această virtute. Ei lasă-i să se asocieze în propriile cluburi.

Problema este că societatea modernă e organizată în așa fel încât există foarte multe dependențe mutuale. Nu mai suntem o mână de comunități izolate ci existăm într-o lume în care îi influențăm pe alții, în care alții ne influențează pe noi.

Da, dacă vrei tare poți să faci totul singur - să ai propriile vaci, să bei laptele produs de vacile tale, să-ți coși singur hainele (din piele de vacă), să-ți faci propriile materiale de construcție (din tizic :-), etc. Acest capitol din cartea evoluției societății l-am citit câteva secole în urmă. Problema e că mai departe de haine, vaci și materiale de construcție - nu ajungi. Acum suntem la o treaptă în care progresul depinde de interacțiunea cu alte cluburi. Vrei să lansezi un satelit? Vrei să construiești o rețea globală de comunicații? Vrei să reduci volumul de CO2 din atmosferă? Cooperează!

Gravitația ne atrage pe toți cu aceeași dragoste; un asteroid ne va lovi pe toți cu aceeași pasiune; o civilizație extraterestră nu va zice "vorbim numai cu X" (sau mai degrabă "cu Y nu vorbim"). Universul este mult prea mare pentru ca identitatea noastră națională să aibă un impact esențial asupra faptului că într-o bună zi se va stinge ultima stea...

Pre-emptive strike
Mișcările de eliberare națională au emancipat popoare! Dacă te dezici de identitatea națională - trădezi acele idealuri.

Nu. Nu se luptă contra rușilor, americanilor sau vietnamezilor. Se luptă contra unui grup de oameni cu standarde morale de nimic, care folosesc violența pentru a-și atinge scopurile și au reușit să-i manipuleze pe alții [să facă lucrul murdar pentru ei]. Ceea ce îi face așa cum sunt nu e faptul că sunt ruși, americani sau vietnamezi, ci faptul că sunt:
- lipsiți de rațiune
- lipsiți de compasiune
- egoiști
- zgârciți
- nu vor să muncească
- lipsiți de onoare

Aceste trăsături sunt universale, adică nu sunt proprii unei națiuni specifice. Egoiști există și în România, oameni iraționali există și în Republica Moldova, oameni leneși, zgârciți și minciunoși - îi găsim la tot pasul.

Mișcările de eliberare națională au ca scop eliminarea influenței celor care ne limitează libertățile și nu ne dau pace să ducem un trai decent (în viziunea noastră). Identitatea națională este un atribut care mobilizează rapid societatea și creează o rezistență; de aceea aceasta ni se asociază cu libertatea (deci, ”dacă nu ai identitate națională, nu poți fi liber, Q.E.D.”).

Identitatea națională poate fi privită ca cel mai mic numitor comun - suntem diferiți, dar toți suntem X. (aceasta o poate spune despre sine oricine; dacă nu a făcut nimic bun în viața asta nici pentru alții, nici pentru sine - măcar un lucru a făcut - a început să poarte cu mândrie titlul de X)

Însă dacă examinăm atent esența situației, rezistența e alcătuită din oameni pe care îi unește faptul că lor nu le place când cineva își impune voința asupra lor, când cineva îi exploatează, sau când nu le respectă idealurile.

Sunt sigur că orice personalitate istorică care și-a dat viața pentru integritatea statului român ar fi vrut să-i fiu aliat, în pofida faptului că:
- acest articol e întitulat "eu nu sunt român"
- țara în care m-am născut nu este România, nici Republica Moldova
- prima limbă pe care am învățat-o nu este româna
- româna nu este limba în care gândesc (cel puțin nu în formă pură:-)
- româna nu este nici limba în care comunic cel mai frecvent

Un patriot își iubește țara modest și o poate face într-un mod introvert (fără de a reduce din calitate). Diferența dintre ”patriot” și ”patriotard” este mică (doar trei litere), trebuie să fim atenți.

Notă: în paragraful ce urmează, când spun ”naționalist” nu mă refer la extrema dreaptă și la xenofobie, ci la evidențierea elementului național în orice context, inclusiv atunci când acesta nu este relevant.

Mi se pare că tendințele naționaliste sunt manifestări a egoismului. "Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele".
Mi se pare că tendințele naționaliste reprezintă lipsa de perspectivă. Voi lansați sateliți și construiți rețele, da' eu am o vacă de muls.

Dacă un om a depus eforturi titanice pentru a căpăta cetățenia unui stat, de ce nu poate să se mândrească cu acest fapt? La urma urmei - ai scris tu că e bine dacă te mândrești cu rezultatele muncii tale.

Da. Am scris. Acei oameni pot să înființeze un club special și să poarte cu sine un drapel a acelui stat, iar în calitate de ringtone să aleagă imnul țării. [Ei pot să ne și intimideze pe noi, acei care nu sunt cetățenii acelui stat]

Este un exemplu de excepție din acea regulă. Același lucru îl putem spune despre primii coloniști care... A, nu, nu putem spune... Care au înrobit popoare, care le-au furat averile și le-au ucis fii și le-au violat fiicile.

Bine.. să presupunem că un grup de oameni stabilesc o colonie pe Marte, unde nu este nimeni (deci nu vor lua pâinea nimănui). Da, ei vor putea spune "Proud to be a Martian!", dar la următoarea generație - meritul dispare. De asemenea, cum am scris mai sus, o astfel de comunitate oricum depinde de alta (acea de pe Terra), deci o politică izolaționistă nu are cum să aducă roade.

Da, poate asteroidul va fi selectiv ;-), dar când se stinge ultima stea, pe Marte tot întuneric va fi.

Micro

Când e relevantă identitatea mea de român basarabean? Când trec frontiera și când răspund la întrebările unui sondaj. În rest, dacă mă întrebi cine sunt, mai degrabă voi spune că sunt un programator, un prof, sau un om interesat de psihologie.

În interacțiunile cu alți oameni, identitatea lor națională nu mă influențează în nici-un fel. Dacă cineva întreabă cum să ajungă din punctul A în punctul B - îi ofer un răspuns pentru că vreau să ajut un om, nu pentru că vreau să ajut un frate sau pentru că nu ajut un nu_frate.

Dacă omul întreabă în rusă, îi răspund în rusă - și asta nu mă face mai puțin patriot decât pe cineva care ar fi răspuns intenționat în română, ca să-i ”învețe”.

Da, dacă cineva a trăit în această țară un deceniu și nu a reușit să stăpânească o limbă, atunci ai de afacere cu o persoană leneșă, egoistă, poate incompetentă... Care e cel mai bun lucru pe care îl poți face în aceste circumstanțe? Să-i ”înveți minte”!

Da, e mai ușor să găsești un inamic extern și să-l faci responsabil de toate nevoile poporului tău; mai ușor decât să te apuci să-i înveți minte pe conaționalii tăi și să lupți cu leneșii, egoiștii și incompetenții de proveniență autohtonă.

De ce? Pentru că la noi nu există oameni leneși, incompetenți și egoiști. La noi nimeni nu întârzie la lucru, toți studenții vin la toate lecțiile, profii nu sunt corupți, elevii își fac temele de acasă, în transportul public tinerii cedează locul persoanelor în vârstă, politicienii sunt cinstiți și oamenii au standarde morale elevate.

În final vreau să-ți spun că eu sunt un cetățean a planetei noastre, prin acțiunile și deciziile mele încerc să optimizez bunăstarea întregii societăți, nu doar a unei submulțimi.
De fapt, mă consider o parte a universului și nu ar trebui să mă gândesc doar la civilizația noastră - raționamentul este același, se schimbă doar scara.

Comments

Poezia lui Grigore Vieru, "Pasărea" (după ce am observat reacția mamei la poezie, o percep altfel).

Când s-a întors
La puii ei cu hrana,
găsise cuibul gol
și amuțit.
I-a căutat
Până-i albise pana,
și-n cioc
sămânța a-ncolțit.

Orchestral Manoeuvres in the Dark - Enola Gay (când am tradus și interpretat mesajul cântecului pentru mama).

Scorpions - Winds of change (același context - când interpretam pentru mama; e interesant să observi cum se schimbă lumea în care trăim, astăzi în câteva clickuri poți găsi și clipul și cuvintele și traducerea acestora; câteva decenii în urmă chitara și balalaika erau infinit de distante)

Pe tine ce te face să plângi?

p.s. mom's presence in all the examples is probably just a coincidence :-)

Comments