Furtuni de nisip
Când umbrele devin mai mari
și se transformă-n noapte,
adorm cu gândul că m-atingi
și mă alinți cu șoapte.
Visez că ne aflăm pe plajă
fugind în tâmpinare,
plutind prin dune de nisip,
uitând de răsuflare.
***
Ne-am săturat să așteptăm
clepsidra-n letargie,
și-am hotărât să dislocăm
nisipul cu-o urgie!
Zburăm, cu sufletul la gură
cât timpul ne desparte,
și până nu ne-mbrățișăm -
plantăm furtuni în spate!


Provocarea era de a scrie ceva ce să includă cuvintele: clepsidră, nisip și umbră.
Cristina — 2013-09-03 02:58
nici nu știu cum să-ți spun…dar deja îți spun așa cum este…….am dedicat această poezie la o persoană…cu care cred eu, că foarte mult ne regăsim în poezie…… mulțumesc… ș)