Experimentul
Experimentul s-a-ncheiat
şi moartă e lumina-n coridor.
Ciulini roiesc confuz în hol
şi liniştea e în laborator.
***
Doar vântul se strecoară,
prin găuri ruginite
şi ropotul de ploaie
din când în când se simte.
Nici urmă de un suflet,
demult plecate-s toate,
nu au rămas nici umbre...
Doar ale lor halate.
Şi cuştile sunt goale,
prietenii s-au stins,
sau au fugit în lume
când foamea i-a atins.
Doar eu mai zăbovesc,
deschis, fidel în toate
şi vreau din nou să văd
persoane în halate.
Priveşte! Dau din coadă,
pe tine te aştept!
Dar unde-i al tău clinchet?
N-aud? Sau nu-nţeleg?
alexandru — 2009-09-14 04:06
dupa o noua consultare cu DEX-ul in sfarsit citesc poezia pana la urma :)
si pot sa spun ca imi place. Este stil, sunt emotii, trairi, sentimente.
Nu e totul pe inteles.. dar altfel nu ar fi fost exact poezie,
ar fi fost simpla proza.
PS: treaba cu oamenii in halate cred ca imi da cea mai mare bataie de cap :)
gr8dude — 2009-09-14 14:15
Imi pare bine ca pe ceva vreme poezia ti-a generat CPU_USE mai mare de 0% :-)
Cuvintul pe care cred ca l-ai cautat, in engleza se numeste ‘tumbleweed’ si il poti vedea in ilustratie :-)
EOF
virusok — 2009-09-14 15:44
e plina de secrete poezia asta a ta :)
si cu multe tangete cu contemporaneitatea (IT, evolutia)