Suflările ce mi-au rămas
la doi le-aş împărţi,
o jumătate mie-mi las,
cealalta ţi-o dau ţie.

A inimii bătăi -
nu mi le iau pe toate,
pe-acestea iarăşi le împart
şi ţie-ţi dau o parte.

Iar chipul tău îl plămădesc
din bune amintiri,
din locurile-n care-am fost,
din zâmbete, priviri...

De ce-ai plecat, prietene?
De ce n-ai împărţit
durerea tu la doi?
Eu ţi-aş fi dat aripi.