Odată m-am trezit
de partea incorect-a unui vis.
Am înţeles că am greşit,
dar drumul înapoi era închis.

Să fi uitat biletul undeva?
Credeam că mă va ţine minte!
Îi explicam: miroase haina mea =
parfum de pe-ale ei veşminte!

Obrazu-mi era cald de vocea ta
şi inima-mi bătea înfierbântată;
Ziceam - o văd acum în faţa mea!
Făptura sa pe ochi mi-i incrustată!

Dar Cerberus era un orb.
Nici n-auzea, nici nu clipea o dată...
Tăcea, precum un roşu semafor
ce nu mai înverzeşte niciodată...

Strigam, am şi stricat oglinzi...
Zălud umblam şi deschideam obloane,
fugeam setos după lumina ta,
şi ale tale braţe diafane.

Eres! nu pot să cred că
nu-i un subterfugiu!
De-un paznic orb nu pot să trec?
Şi-o uşă mă desparte de refugiu?!?

Voi sucomba în întuneric,
sub cearcăne de-albastru-nchis?
Sau poate încă dorm
de partea incorect-a unui vis? ...

Dogs don't like me.