Un cioban se odihnea pe un butuc, întâlnea amurgul sub un brad de lângă baltă. Alături îi erau dulăul şi o barză. Dulăul îl întrebă: "stăpâne, spune-mi ce cărţi să citesc?".

Orice limbă are o proprietate - perioada de îmbrăţişare^.

Follow up:

O limbă există şi este vorbită de oameni care ocupă un anumit areal geografic. Această zonă nu este constantă, ea variază cu timpul. Variază şi mulţimea vorbitorilor limbii: străinii o învaţă pentru că vor, vecinii o invaţă pentru că o aud des, călătorii o învaţă pentru că vor petrece ceva timp în zona în care se vorbeşte limba, etc.

Diverşi factori externi influenţează limba - astfel apar cuvinte noi, dispar cuvinte vechi, etc. Aceste exemple sunt exemple paşnice, dar sunt şi alte strategii, una din ele fiind deznaţionalizarea.

Aceasta poate fi efectuată prin pârghii politice, economice, tehnologice, prin violenţă; sau prin aplicarea a câtorva din aceste instrumente.

Cu trecerea timpului, limba originală (s-o numim A) se transformă şi devine o altă limbă - B. Pentru acei bătrâni, A este "adevărata limbă", pentru acei tineri situaţia este un pic incertă; de obicei viziunea lor depinde de viziunea persoanelor care i-au educat şi de viziunea autorilor cărţilor pe care le-au citit. Pentru cei ce s-au născut câteva generaţii mai târziu, B este "adevărata limbă". Mai lăsăm să treacă câteva iteraţii şi observăm cum B e o limbă dominantă şi cum nimeni nu mai ştie despre A (decât acei pasionaţi de istorie şi de studiul limbilor) - o limbă exotică despre care am aflat pentru că am fost forţaţi să facem tema de acasă la istorie...

Mai lăsăm să treacă timp, un alt factor extern încearcă să transforme B în C. Purtătorii limbii se vor opune cu înverşunare. În dependenţă de echilibrul forţelor, rezistenţa poate fi una reuşită, sau poate să eşueze. Se va repeta acelaşi proces. Poate B nu va deveni C, dar sigur că nu va rămâne aşa cum a fost; poate va fi C' sau poate se va transforma rapid în E (sub influenţa factorului extern D, care a intervenit într-o perioadă de slăbiciune a naţiunii care vorbea limba B).

Urmaşii acestui popor vor încerca să se întoarcă la B, dar nimănui nu-i va veni ideea să se întoarcă la limba A, care era "adevarata "limbă adevărată"" proprie acestui areal. De ce oare?

Ce reprezintă partea marcată cu "struggle"? Au venit romanii* şi:

• au ars sate;
• ne-au omorât soţii şi fiii;
• ne-au luat aurul şi averile;
• ne-au violat fiicile, ne-au transformat în sclavi soţiile;
• au distrus lăcaşurile sfinte;
• şi-au impus tradiţiile lor ...

Cît e de bună memoria unui popor? Dacă vrem să protejăm demnitatea culturii româneşti, atunci asta înseamă că trebuie să apăsăm pe "Undo" până când ne găsim în regiunea verde. Dar dacă facem acest lucru, îi dezonorăm pe daci? Le scuipăm în faţă, pentru că dorim să protejăm limba care s-a format după venirea agresorilor romani - acei porci care au venit şi le-au violat fiicile, care până la venirea lor jucau în câmp şi împleteau coroniţe din romaniţe.

Întrebare - cât timp trebuie să treacă pâncă când identitatea se diluează şi până când "ne-au ars satele" se transformă în "le-au ars satele"?

Fiecare dintre noi vrea să se facă dreptate, să iasă la iveală adevărul istoric şi să se restabilească ordinea firească a lucrurilor. Dar cine e acela care decide ce e "ordine firească"? Definiţia pentru "adevăr istoric" depinde de un factor - cât de adânc vrei să sapi.

E o chestiune de timp. Pentru o perioadă, ordinea era una, pentru o altă perioadă - alta. Cum decidem care e perioada la care vrem să ne întoarcem?

O întrebare şi mai bună - de ce să ne întoarcem??

Presupun că problema e chiar în problemă - "cum să determinăm care e "adevarata "limbă adevărată""?". Consider că nu există un răspuns, şi chiar dacă există, ce facem cu el dacă îl găsim?

^ Note to self - come up with a better term.
* Nu mă refer la întregul popor, ci la acei indivizi care au planificat şi au coordonat acţiunile.

Reading material:

• http://genealogialimbiiromane.blogspot.com/