Şi aer ajungea puţin

Ţineam să-ţi spun atât de multe,
din zori pân' seară să-ţi şoptesc,
să mă desfac în palma-ţi caldă
şi-n ochii tăi să mă topesc.

Credeam că timpul n-are capăt
şi aer ne-ajungea puţin,
dar mai aveam o veşnicie
să ne-mpletim un nou destin.

Şi astfel, multe n-au fost spuse...
Privesc în urmă cu regret.
Mai are cine să m-asculte?
Să-mi guste coloratul lied?

Aceste vorbe nerostite
vâltoare fac în mintea mea,
de ce-am ajuns la o restrişte?
de ce povara-mi este grea?

Oare-am greşit, de-n astă vreme
vorbeam cu-a inimii bătăi?
Şi aer mi-ajungea puţin...
Mă înecam în ochii tăi...

This entry was posted on September 2nd, 2009 at 11:49:19 by Alex and is filed under Organized rhyme.

6 comments

Comment from: virusok [Visitor]

pare un poem un pic mai greoi.

si nu numai din cauza limbajului (cuvintele lied si restrişte a trebuit sa le caut in DEX :) ).

e ceva mai profund ce se intampla in mintea ta; si e bine ca scrii ca astfel ti-o mai descari de povara.

totul are un inceput si sfarsit si sunt sigur ca intelegi.
Doar ca nu e usor.

keep up the good work.

2009-Sep-02, Wed @ 14:14

Comment from: Alex [Member]

Da, e un experiment in care am inclus ceva nou, gasit de prin alte parti, desprins de la minti mai luminate.

p.s. "Lied" are acelasi sens in limba olandeza, am aflat numai ce de la un alt cititor.

2009-Sep-02, Wed @ 14:52

Comment from: Constantin [Visitor] · http://ascending.wordpress.com/

Mie mi-a plăcut faptul că a trebuit să caut cele 2 cuvinte în dicţionar ;)

Şi mai tare mi-a plăcut repetiţia "şi aer {ne,mi}-ajungea puţin" -- creează un fel de simetrie, şi face penultimul vers să sune ca o amintire.

Nice work!

2009-Sep-02, Wed @ 16:42

Comment from: irka)) [Visitor] · http://irka2stardust.wordpress.com/

E oare chiar posibil
Să fi fost noi două lumi aparte,
Trăind într-un nevirosimil
Ecou al singurătăţii sparte?...

Doar dorul chinuitor îmi spune
Răspunsul ce-l şi subînţeleg,
Arzând în flacăra uitării,
Găsindu-ne pierduţi în alinare - neg!
Oricând te-aş mai privi cu palme dulci
Si te-aş simţi în sunete deşarte,
Trăind într-un nevirosimil
Ecou al singurătăţii sparete!...

2009-Sep-02, Wed @ 18:31

Comment from: panu4i [Visitor] · http://panu4i.blogspot.com/