Aprilie, e gheaţă,
şi iarna a venit.
Eu mâna mi-o-ncălzesc
un text scriind grăbit.

Soarele-i cu dinţi,
el liniştea mi-o fură,
locul nu-mi găsesc,
în jur e frig şi ură.

Stropii cad încet,
spărgându-se de-asfalt
se scurg ca amintirile,
una după alta...

Pianul iarăşi tace,
s-a săturat de plâns?
Sau vrea să mediteze,
şi tace dinadins?

Sau l-a mâncat rugina?
Sau nu mai are glas?
Sau tace lânga mine,
sorbind al meu necaz?

Doar stropi acum se mişcă,
şi revenind în cer,
pictează iar imagini.
Eu nu vreau să le şterg.