Când briza se strecoară prin fereastră,
iar soarele se-ascunde în amurg,
dansează rochia cea verde de pe tine
și para lumânărilor din jur...

Ești ca o floare, gingașă, tentantă,
mă-nnebunești și talpa ți-o sărut,
vreau să alint fiece-atom din tine,
cu-o panglică te leg, apoi te fur...

Read more »

Când văd tristețea-n ochii tăi albaștri,
mă supăr foc pe forțe-n univers,
mă-ntreb ce zeu corupt ți-a scris ursita,
să-l sfâșii în bucăți pe-acel pervers!

Nu vreau pământul să-l săruți cu-a tale tălpi,
nici oceanului să-i dai a tale lacrimi...
Nu merită planeta să te poarte,
când te tratează pe nedrept cu-atâtea patimi.

**

Vino la mine-n brațe, dragă,
protecție și grijă să-ți ofer.
Vom transforma tristețea-n zâmbet împreună,
sfidând statistici în acest infern...

Read more »

Mă simt străin
în propria piele,
curcubeie
îmi par cenușii...

Monoton e
ciripitul de păsări,
cărările sunt
pustii...

Experiențele-mi
par ireale,
mi-e greu să
construiesc amintiri...

Sunt o fantomă
fără de casă,
când nu mă-ncalzești
cu priviri...

Ce-nteresant e sacrul
rol de grădinar -
în fiecare zi
mă văd în aer liber,
am grijă de un pui
mai multe luni,
și-l urmăresc cum crește
lent, dar sigur!

Îl plimb prin ploaie
când îmi cere apă,
și îl hrănesc cu raze
când îi este frig...
La seară îi citesc
povești scrise de mine,
din când în când
îi cânt...

Observ cum mi se face
mult mai cald,
cum gravitația devine
mult mai slabă...
Am constatat, respir
dîn ce în ce mai greu,
chiar dacă n-am ajuns
în vre-o ispravă.

Iar puiul se transformă
mai departe,
și-un gând mă prind
că-l am mereu:
”puiul” ești tu,
iar ”tu” sunt eu.

Read more »

E pentru prima dată, dragă,
când pot să fac promisiuni,
și-n loc să simt că rup din mine -
găsesc puteri să fac minuni!

E pentru prima dată, dragă,
când orice-obstacol e infim
și văd cu ochi închiși cum noi
destinu-n doi ni-l împletim.

***

Și n-am nici amintire vagă
să fi trăit în viitor
mai mult decât în `azi` sau `ieri`...
E pentru prima dată, dragă...

Read more »

Cu timpul,
timpul îl percep
mai altfel...

De-o vreme-ncoace-am
constatat,
că pot privi în ochi
orice secundă,
oprind-o-n zbor
cu gându-mi concentrat.

Am și vorbit
cu fiecare clipă,
cu ceasuri pe pereți
am discutat,
rugat-am să-și
grăbească puțin pasul...
Altfel vom pierde-un
suflet disperat!

Am numărat și
pătrățele-n calendare,
cu zile -
zile-ntregi am discutat,
ne-am înțeles că-n
viitorul de aproape,
orarul orelor
necesită schimbat.

Am fost la interviu
cu însăși Chronos,
și el, din barbă dând
mi-a garantat:
"din lunea asta
lunile-s mai scurte,
a lor pufoase cozi
le-am retezat!"

Și trec momentele
din ce în ce
mai iute...
Eu, numărând,
nici nu am observat,
cum sute de granule
în clepsidră
din "disperat" -
mă fac "înaripat".

Read more »

Azi iarăși simt că
mă sufoc
și aer îmi
lipsește.

Sporadic sar
din loc în loc,
ca pe uscat
un pește.

Chiar dacă
mi-am promis cândva
din dor să sorb
vigoare...

Admit că astăzi
sunt mai slab.
Acuma
dorul doare.

Иногда что-то в жизни случается -
усталость сбивает с пути.
Тогда мне твой голос мерещится,
твой шаг где-то рядом, вблизи..

Но скоро мираж обрывается -
в мгновенье я снова один,
холод и тьма разрастаются,
весь мир - словно злой лабиринт.

Карты не всегда помогают,
и компас частенько мне врёт,
стены постоянно меняются,
земля превращается в лёд.

Конечно же, хочется плакать,
но я почему-то смеюсь…
Хоть стены лабиринта сужаются,
я уверен, что я доберусь!

Во мрак я ступаю с улыбкой,
ведь мысль меня греет одна:
та часть пути, что осталась,
меньше чем та, что прошла.

Clădirea enigmatică despre care am scris recent ascunde în sine și alte mistere. Unul din ele se află în ascensor.

Camera mea e la etajul 3 - intru în lift, apăs pe 3, ajung unde-mi trebuie și totul e bine, dorm un pic după o călătorie lungă. Aaaaah....

La ieșirea din clădire, spiritul de observație s-a activat din nou și atunci în fața mea a răsărit așa ceva:

Read more »

Pages: 1 · 2